Teodora Maria - gogoasa balerina

Dimineata superba de mai. Dupa ploaia de ieri, ziua de azi se anunta perfecta. Nu-mi amintesc deloc cum a fost noaptea. Oare am dormit? Cred ca da. Dimineata stiu insa ca m-am spalat, mi-am verificat bagajul, m-am imbracat si am asteptat sa se faca ora. La opt fara un sfert trebuia sa fiu la spital. Mi-amintesc cum am privit parcarea blocului atunci cand m-am urcat in masina; si mi-am spus “cand voi veni inapoi, voi fi mamica”… Am trecut pe la ai mei s-o luam pe mama, care ne astepta in fata portii, in strada, imbracata la sapte ace si cu un zambet cat toate zilele pe fata. Drumul spre spital mi s-a parut atat de lung si atat de frumos. Nu vedeam decat copacii infrunziti, liliacul inflorit si aveam impresia ca toata lumea de pe strada, toti cei din jur s-au pregatit si o asteapta pe mica mea balerina.
Am ajuns la spital si m-am trezit. Tremuram. De frica, de emotie… A venit asistenta pe care o cunosteam in Maternitate si m-a luat sa-mi faca internarea. Apoi a disparut. A venit mai apoi o infirmiera care mi-a luat bagajul si m-a poftit in lift. Gata, plecam. Sotul si mama ramaneau in hol, jos. Romeo imi facea poze, eu nu-mi aminteam nici cum ma cheama…
M-au bagat intr-o sala de travaliu cu trei paturi: doua ocupate de doua fetiscane de care nu se interesa nimeni. Pe al treilea m-am asezat eu. “Stai intinsa, ca-i stai copilului in cap”, mi s-a spus. Si m-am intins, cuminte. Imediat s-a auzit zarva pe hol. Era campanie electorala pentru primarie, iar un candidat impartea flori si pliante in Maternitate. Mda, prost moment si-a gasit, ma gandeam eu… Colac peste pupaza il cunosteam, lucrasem impreuna la un moment dat si era ultima ipostaza in care as fi vrut sa ma vada. A plecat, m-am intins la loc. Si-am adormit! De frica, de emotie, am adormit. M-a trezit doctorita mea, care venise sa vada ce fac. Am stat de vorba putin, i-am dat ce-aveam de dat. A venit apoi cunostinta mea, asistenta, i-am dat ce-aveam de dat. Mi-a zis ca va veni anestezista sa ma vada, apoi ma aduc in sala. A venit anestezista, m-a luat la intrebari: tensiune, boli, istoricul familiei, ce-am mancat, ce-am baut, cred ca si ce-am supt de la mama… M-a zapacit complet. Apoi mi-a zis “aveti ceva sa ma intrebati?”, zic “nu”. Se uita la mine, ma uit la ea, zice “bine” si pleaca. Una din fetiscane ma intreaba daca i-am dat dreptul, ca pana atunci tot impartisem plicuri… Dumnezeule, am uitat sa dau plicul anestezistei!!!! Daca imi pune prea putin si simt cine stie ce? Daca-mi pune prea mult si nu ma mai trezesc? Incep sa ma invart panicata prin salon, cu plicul in mana. Apare asistenta anestezistei sa ma ia la sala. Imi zice sa-mi las halatul in salon. “Nu, ca mai am plicuri de dat”, ii raspund si-i intind si ei dreptul sau. Ma impinge afara din salon si imediat langa, in sala de operatii. Ma intorc la ea si-i spun disperata: “N-am platit anestezista!!!” Incepe sa rada si zice ca se poate rezolva in sala. Ok, ma linistesc. Intru. Aud un glas: “Nu atinge doctorul!” Ce? Care doctor? Pe niciunul? Pai plicul anestezistei? Aud glasul doctoritei mele: “Dezbraca-te complet si urca-te pe masa”. “Da, da, stati putin, imediat!” zic eu si incep sa ma uit in jur. Toata lumea echipata, cu masca pe fata si boneta-n cap. Nu-mi recunosteam nici doctorita pe care o vazusem atatia ani pana atunci, daramite anestezista, pe care abia am apucat s-o vad 5 minute? “Hai, ca n-avem timp”, aud din nou si simt niste maini care trag de camasa mea de noapte, in timp ce eu caut disperata din priviri anestezista. O depistez in capatul celalalt al salii si, in fundul gol si plicul in mana, o pornesc spre ea. Imi striga sa n-o ating pe maini, ii bag plicul in buzunar si ma indrept victorioasa spre masa de operatii. Masa e mult spus, mai degraba o scandura cu doua trepte la baza. Sunt convinsa ca nu ma tine, dar nu ma mai apuc de plans acum, trag aer in piept si ma urc. Simt cum ma leaga, incepe! Sunt linistita. Arunc o privire spre geam: cer albastru de mai, soare cald, o zi perfecta. Ma uit la ceasul de pe perete in timp ce anestezista ma intreaba cum se va numi copilul. “Teodora Maria”. E ora 9…
“Tusiti! Tusiti!”, striga cineva la mine. Simt o oboseala crunta, ma simt intepenita si somnoroasa si mormai ca “nu vreau”. Ceasul de pe perete imi arata ora 10.02. Unde sunt? Forfota in jur, clinchete metalice, vorba, rasete. “Patru kile doua sute!!!” Atat. Apoi m-am trezit la reanimare, unde am incercat sa intreb “Cum e? E bine?” si toata lumea spunea vesela “Patru kile doua sute!!! Patru kile doua sute!!!”. Nu recunosteam pe nimeni un jur, nimeni nu-mi spunea daca gogoasa mea e bine. Aflu in final ca e bine, sanatoasa, a luat nota 10 si o voi vedea mai tarziu. Stiu ca Romeo va veni la ora 13, atunci se schimba turele in spital si va incerca sa se strecoare la mine la salon. Adorm inapoi. E ora 10.30. Deschid ochii: ora 12.00. Ma uit la mana, am o bratara pe care scrie “Cernat, 15.05.2008, 4200 g”. Rad. Peste o ora sper sa o vad. Adorm cu ea in gand. Deschid ochii iar. E ora 13. Imi caut telefonul. Am un milion de mesaje. Toata lumea a aflat. Ma suna Romeo. E fericit. A vazut-o. “Cum e?” il intreb. “E ca un matzisor”. Sunt fericita. Sunt atat de fericita!!!


georgiana, de gogoasa balerina teodora maria din 15 mai 2008
Ia te uita ce mare sunt

gabitzam spune:

Bravo, Georgiana! Ma bucur ca ai scris povestea gogoasei M-am mai emotionat inca o data impreuna cu tine. Sa creasca mare puiutza, sa fie sanatoasa, sa va bucurati de ea!

chinabulina spune:

multumesc, gabitza pentru ca ti-ai gasit timp s-o citesti si sa-mi scrii cateva cuvinte . am scris-o pentru ca gogoasa balerina in primul rand exista. este cel mai frumos omulet pe care l-am intalnit vreodata. este cea mai frumoasa, mai cuminte si mai buna fetita din lume. este cea care m-a ales sa o cresc, care m-a facut sa traiesc cel mai minunat sentiment din lume, acela de a fi mamica. o iubesc pentru ca stie sa ne faca sa uitam de griji, pentru ca stie sa ne faca sa fim din nou copii, pentru ca ne face sa ne iubim in fiecare zi mai mult, pentru ca ne da un sens vietii, pentru ca fiecare clipa alaturi de ea este o minune si o bucurie nemarginita...

georgiana, de gogoasa balerina teodora maria din 15 mai 2008
Ia te uita ce mare sunt
Povestea gogoasei balerine

MsBB spune:

Georgiana, m-ai emotionat tare de tot!
Imi pare bine ca pot sa fiu alaturi de tine, macar in povestea nasterii, sa-ti impartasesc bucuria, emotia si voi completa : Teodora = un matzisor care a inflorit, imbobocit si a devenit o superba FLOARE !
Sa-ti traiasca, sa va bucurati de ea, sa fiti fericiti toti 3 si gogoasa voastra sa ajunga un OM MARE!

Fericirea are chipul tau... Andra , noastra!

Reallaura spune:

Chinabulina sa-ti traiasca gogoasa si sa va bucure!! Emotionant, cu atat mai mult cu cat stiu ca in ziua despre care povestesti treceam prin aceeasi minune!!

Laurita, mami de Mircea Ioan, 15 mai 2008
POZE BOTEZ MIRCEA
ALBUMELE MELE

Lorich spune:

Gogoasa balerina sa cresti mare si sanatoasa si sa infloresti in fiecare zi viata lui mami si tati de gogo balerina!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008

maitreyi spune:

frumoasa poveste mi-au dat lacrimile de la primele randuri sa fiti sanatosi cu totii!

-------

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202008&page=16" target="_blank">ALEXANDRA IN CONCURS - MAY1 + MAY2

-------


Ana-Maria de iepuras coconas

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne 17.06.2008

inais spune:

Emotionanta poveste, succint povestita, insa atat de delicat.
Sa va traiasca Matzishorul alias Gogoasa balerina!

mamica Iasminutei...adica lui mami si a lui tati

chinabulina spune:

multumim frumos tuturor pentru ca v-ati facut timp sa cititi si sa ne scrieti cateva randuri
"matzisorul" (= "pisoi, pui de pisica", mai pe moldoveneste, asa ) nostru e ditamai pisica acum, mai are putin si implineste un an. dar parca e alaturi de noi dintotdeauna

georgiana, de gogoasa balerina teodora maria din 15 mai 2008
Ia te uita ce mare sunt
Povestea gogoasei balerine

MissParker spune:

Scumpa de tine, azi am reusit si eu sa citesc povestea.

Mai intai m-au podidit iar lacrimile si emotiile amintindu-mi de zilele in care toate eram in febra nasterilor (o tempora!)-

Apoi am ras cu lacrimi si eu si sotul din dotare la capitolul "halatul cu plicuri". Ai povestit asa frumos si spontan si plin de talent, ca parca te si vedeam alergand cu plicurile in mana pe acolo .

Sa-ti traiasca gogoasa, matzisorul sa devina o splendida pisica, frumoasa si mandra.

cleo78 spune:

emotionant.
azi am tras numai cu de la vrme, povesti frumoase de pe forum, cupii care cresc si ne minuneaza..


o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008