Povestea lui Falkone zis si Ventuza

Eu vin cand vreau eu, nu cand vreti voi


Intr-o zi superba de februarie treaba la birou gramada si eu ma simteam ciudat. Fetele aveau treaba, simteam nevoia de aspirina, asa ca ma duc la farmacie sa-ni cumpar, cer in joaca un test. Ma duc la baie, il fac, uit de el, beau aspirina, imi vine un client si cere voie la toaleta, mi-aduc aminte de test, intru eu prima si ma pregatesc sa-l arunc la cos, loc unde mersesera si nenumaratele-i surate, mi-arunc privirea si intepenesc: doua liniute rosii, rosii. Ultima data cand am vazut acele liniute, acum patru ani,am ajuns la spital cu sarcina pierduta. Nu-mi venea sa cred, nu stiam cum sa-I fac vant clientului sa plece, nu stiu ce am vorbit cu el, cobor si mai cumpar doua. Repet unul, pozitiv, pe al doilea il las pentru dimineata. Pun mana pe telefon si il sun pe responsabil: Vei fi tata! El: Cine? Eu: Tu. El: Cum eu? Si am continuat cu dialoguri tampite pana am ajuns la concluzia ca mai bine vorbim dupa ce ne calmam. Seara ajungem acasa, aveam dovezile, mai facem unul, tot pozitiv. Yupiiiii! Asta este, picam pe ganduri amandoi, ne amintim de episodul trecut, nu indraznim sa speram ca de data asta totul va fi bine. Aleg sa merg la doctorita care ma urmarise cu sarcina pierduta si de care ma despartisem in relatii amiabile, ea asteptandu-ma cu test de sarcina pozitiv. O contactez, iata-ma la ecografie, imi spune: “se vede ceva, nu-ti garantez ca se fixeaza unde trebuie, hai sa mai asteptam o saptamana sa nu o ia pe trompe!” Si asa a inceput o perioada stresasanta, cu paranoia in floare, care a durat pana la morfofetalele de trimestrul II si TT. La o saptamana mi se confirma sarcina, dar mi se spune ca am trei fibroame pe uter care in general impiedica dezvoltarea lui bebe. Alt moment de cumpana, incep sa caut pe internet despre embolizare, aflu ca nu se poate face cand sarcina este instalata, merg la eco din saptamana in saptamana, de fiecare data in alt loc sa nu ma ia cineva la ochi, nu vreau decat sa-I aud inimioara si-mi ajunge. Nu am nici un simptom din cele obisnuite: nu somn, nu greturi, sunt hiperactiva si manac la fiecare masa cat un regiment de infanterie dupa o zi de mars. Aveam 15 saptamani si tot mai asteptam greturile.In asteptare, goleam rafturile supermarketurilor si Dl Frigider mi-era cel mai bun prieten.
Urmeaza prima eco morfo de trim I, unde aflu ca” doctorii nu sunt Dumnezei “si daca bebe vrea sa traiasca, lupta, daca nu, nu. Ies aproape plangand din clinica si hotarasc sa schimb doctorul.
La recomandarea unei prietene, careia ii multumesc mult, ajung la un alt medic, care imi explica din prima, ca la prosti:” imagineaza-ti un cartof: bebe este inauntru, in miez, fibroamele tale sunt situate pe coaja, in exterior”, le vizualizeaza la eco si dupa aceea nici nu-mi mai pomeneste de ele. Sa ma intorc sa-I zic ceva drei care se si vedea lucrand cot la cot cu Divinitatea? Ar merita, dar ii dau pace.
Urmeaza morfofetalele de trim II, Fac trei, cu trei doctori diferiti, in paranoia mea ii verificam, iau si rezultatul de la TT, care iese extrem de bun si ma relaxez total. Incepe adevarata perioada de miere, pic intr-o stare de seninatate completa, mai degraba de nesimtire, nimic nu ma atinge, nimic nu ma loveste, sunt doar eu si hachitele mele gastronomice pe care mi le satisfac aducand atingere serios bugetul familiei in fiecare zi la carrefour. Sunt tot mai distrata si boema, fac gafe peste gafe, de care rad numai eu Ne ocupam si de alte probleme, fac fata schimbarii locuintei cu tot ceea ce inseamna: meseriasi, mutat, stiti voi.Este iulie, apoi august, devorez pepeni verzi, beau 5 litri de lichid pe zi, stau numai sub aerul conditionat si mananc ca sparta.
Saptamana 34. Am un un travaliu fals, care nu cedeaza la no-spa si ginypral, ma sperii un pic si hotarasc sa astept intoarcerea medicului, era plecat si nu am chef sa merg la spital, luni merg la control si aflu ca fals, fals, dar contractiile au fost eficiente si mi-au deschis colul. Primesc verdict: azi maine nasti, bebe este bine, are 3300 gr . (dr ma suspecteaza de ciclu peste sarcina, mai ales ca nu el imi confirmase sarcina) Stati un pic: EU NU VREAU SA NASC, bebe nu este la termen, eu nu am kit-ul de celule stem, bagaj facut, pe mine nu ma intreaba nimeni? Marti ma lasa un pic contractiile, miercuri revin in forta si in una din institutiile statului constat ca l-am pierdut pe Mr. Dop. Sun la dr si imi spune sa ma prezint la spital, cu bagaj facut pentru ca NASC! Ajung la spital, dau de o rezidenta care se sperie de nr mic de saptamani de sarcina si care ma pune pe perfuzii cu litice etc., imi face dexa ptr maturarea plamanilor lui bebe. Petrec o noapte in sala de pretravaliu, ma imprietenesc cu toata lumea, mai raman doua zile in spital si apoi plec acasa: NU NASC AcUM, DAR SE POATE INTAMPLA ORICAND!
Hotarasc sa am o discutie cu fii-miu: ii promit jucarii frumoase, ba ajung si pana la 18 ani cand va primi masina si ii mai spun ca poate sa se nasca in clipa aceea, scuter nu va primi atat timp cat respir ! (v-ati prin ca am probleme pshice mari, nu?)Totul este ca sa mai stea cuminte la caldura, afara ploua, se face frig, de ce sa iasa el acum? Pe de alta parte, daca este iminenta nasterea, ce rost are sa stau intr-un loc? Hai sa-mi rezolv treburile care imi ramasesera nerezolvate. Si incep si alerg, traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima
Saptamana 39. Nu am nascut, bibinika a fost cuminte, doctorul nu prea. A fost plecat 4 zile din tara si mi-a dat emotii, nu vroiam sa nasc in lipsa lui.
Miercuri Vb cu el la telefon, imi spune sa merg la o monitorizare. Purced la treaba, merg la spital fix la schimbatul turelor. Ma ia in primire moasa, ma intreaba daca am contractii. Sa spun ca nu, nu merge, s-ar vedea la aparat, ii spun am una chiar acum ca nu merge liftul si am urcat pe scari, atat. Zice sa astept, mai trec 5 min si sunt poftita in sala de consultatii, unde ma asteapta medicul de garda si doi rezidenti. Le spun ca eu am venit la monitorizare, nu am venit sa nasc, isi indeasa mainile in colul meu si conchid: da, nu nasc acum, dar nici mult nu mai am! Normal fratilor, ca doar nu sunt elefant!
Plec nervoasa si hotarasc ca duminica sa merg la spital, VREAU SA NASC!
Vineri merg peste dr la cabinet, imi face eco si concluzioneaza ca bebe trebuie scos, am placenta calcificata si de doua saptamani nu a mai pus nimic pe el, asa ca stabilim evenimentul ptr duminica.
Sambata merg pana la birou, aveam acolo aparatul foto, adeverinta si dosarul de analize, mai pierd vremea si remarc ca am contractii dureroase, una pe ora. Imi sun sotul si-I spun ca vreau la cumparaturi, vroiam limba cu masline, facem o aprovizionare, ajungem acasa, fac mancare, mancam, ma imbaiez, in tot timpul asta cronometram, acum erau la jumatate de ora. Asa trece toata noaptea, am una extrem de dureroasa in jur de 4 dim, iar la 6,30 ma trezesc un pic uda.
Duminica ora 7,30 Gata, mergem la spital, Am patru bagaje, nu stiu cand le-am strans, zici ca plecam la munte. In taxi sunt guresha ca un cintezoi, soferul intra in discutii, cand afla ca merg sa nasc tace brusc si se cufunda in amintiri. Sotul ma incurajeaza, eu ii spun ca personal nu am nimic, vreau doar sa stiu ca bebe este sanatos.
Ora 8,30 hotarasc sa respect procedurile, ma internez prin camera de garda, ma consulta un rezident si imi spune : colul deschis, dar aveti marginile nush cum, NU NASTETI ASTAZI. Il injur in gand si ii spun ca eu nasc astazi, imi sun dr si merg la etaj, unde era maternitatate, schimbata in tinuta de spital si ostentativ imi indesc desuurile intr-o geanta
Ora 9,30 ajung la sala de nasteri sunt trei paturi in pretravaliu si toate sunt ocupate. Eu nu am loc. Gasesc o canapea si ma dau la barfa cu infirmierele si asistentele, zici ca sunt in vacanta si fac conversatie spumoasa.Moasa este transpirata, alerga de la o fata la alta,se uita la mine cu curiozitate, este aceeasi de miercuri, care mi-a varat pe gat controlul pe masa. Ii zambesc si-I promit in gand c-o dau pe brazda pana la sfarsitul zilei. Vine dr meu, ma consulta, aveam contractii la 15-20 min, imi zice ca intra in sala de operatii si ca mai asteptam, nu-mi umbla la membrane, nu-mi prescrie nimicc de dilatare
Ora 10,30 Moasa imi gaseste loc la post travaliu, imi ia sange pentru analize ,imi face un calciu si imi spune sa ma plimb. Ies si merg pe hol si incep sa dau telefoane: imi trimit sotul acasa si ii spun ca il tin la curent si il sun cel putin cu o ora inainte de a se intampla, o sun pe sora mea pe care o rog sa-si vada de familie si de duminica, ptr ca eu in cel mai bun caz nasc dupa amiaza sau pe seara. Le comunic ca-I sun eu, nu vreau sa ma innebuneasca cu telefoanele din 5 in 5 min. Beau o cafea fara cofeina si incep sa simt contractie dupa contractie, merg pana la sala de nasteri cocoshata si tinindu-ma de pereti. Ma trantesc pe pat, chem moasa, imi pune o perfuzie cu scobutil si cedeaza rugamintilor mele: vroiam control, nu vreau sa ratez epidurala. Cedeaza si face ochii mari: am dilatatie patru, suna dupa anestezist, dar acesta este in sala de operatii. Cedeaza in sfarsit si membranele de piatra.
Ora 11,30 Vine dr meu, ma vede cu ochii iesiti din orbite, striga dupa anestezist, il linistesc ca daca a venit sa-mi rupa membranele, am rezolvat-o eu si pe asta.. Ajunge si moshcaitul de anestezist si incepe sa sape in coloana mea, nu-I prea reuseste figura ca eu aveam contractii una dupa alta. Se holbeaza cu totii la tatuajul meu care arata criminal pe un spate acoperit de sunci si latit ca un portbagaj, talie nu mai am de mult, monteaza si primesc o doza de anestezic. Aveam dilatatie 6.
Ora 12,30 Tip dupa moasa sa ma mute, vreau sa tip si mi-e rusine, au nascut doua fete si au vizitatori. Reusesc totusi sa ma amuz de sotul uneia care lesinase de doua ori in sala de nasteri, nu pricepeam de ce nu a parasit-o dupa primul lesin. Moasa ma duce in sala de nasteri si imi spune sa stau pe o minge. Cu o figura criminala ii comunic ca vreau sa sparg geamurile cu mingea aia, ptr ca anestezistul mi-a tras teapa, simt contractie dupa contractie si cred ca cedez nervos. Vreau anestezic! Ma urca pe masa si vine rezidenta, am dilatie 10. O aud: Domn dr, veniti sus, naste pacienta! Urlu dupa kit-ul de celule stem, a ramas in bagaj, chiar nu se poate concentra nimeni? EU NASC AICI,ADUNATI-VA! Apare dr, nu se uita cine este pe masa, nu recunoaste zona, credea ca este pacienta in travaliu decuseara, il vad rasarind dintre picioarele mele : Tu erai? DA, imparate! Mi se explica sa imping pe expiratie si ma trezesc cu mosa si infirmiera peste mine, strigand Impinge pe expiratie! Le imping eu pe amandoua si ma ratoiesc: cum naiba sa expir daca voi nu ma lasati sa inspir? Dr le spuna sa ma lase pe mine, ma concentrez, imping de doua ori si aud scancet de bebelus. Nu vad nimic, el este pe jumatate afara si tipa cat il tin plamanii. In sfarsit il vad: este extrem de curat, de roz, de urlator si agitat. Impinge cu manutele furtunele de aspirat, ridica decibelii si primeste 10! Mi-l pun in brate, il sarut pe obrajori, se opreste din plans si suspina. Deschide un ochisor, ne privim si apoi mi-l fura fetele de la neonato.
Este ora 13. Urmeaza partea de final a operatiunii recoltat celule stem, scos placenta si brodat, Primesc felicitarile doctorului, ii multumesc si eu si merg pe picioare pana la sala de post travaliu. Pun mana pe telefon, imi sun sotul: Ce faci? El: bine, nu am rabdare sa stau acasa, vin spre tine si mai pierd vremea prin zona. Ii comunic vestea, amuteste si zice ca ajunge cat poate de repede. Imi sun sora, o intreb : Ce faci? Ea: bine, uite mancam si venim spre tine, nu avem rabdare sa ne suni, stam si noi pe acolo pe undeva. Daca veniti, mergeti la neonato direct, sa va vedeti nepotul. Ea incepe sa planga, eu realizez ca nu am avut nici o manifestare sau efuziune sentimentala. Oare sunt defecta? Misterul se elucideaza ca nu, nu sunt defecta,. A doua zi, la una din orele de alaptat, imi gasesc puiul cu lacrimi in coltul ochiului. Am senzatia ca imi pica cerul in cap, ba si universurile paralele, vreau sa-I iau toate nemultumirile si supararile . Ma ineaca plansul si reusesc cu greu sa-l alaptez. Realizez ca de acum viata mea va fi altfel, sunt MAMA.
Nu va imaginati ca-l suparase cineva, puiul meu plange doar de foame, fetele de la neonato l-au poreclit Ventuza, s-a mufat corect din prima, a apucat areola fara sa-i arate cineva, iar Falkone l-am poreclit din timpul sarcinii, muream sa-i vad falcutzele la eco

asteptand vizitatori, ma trezesc cu anestezistul langa mine: Doamna, cum va simtiti? Eu: Foarte bine, multumesc de intrebare! Holbeaza niste ochi ca ai melcului, stia banditul cat anestezic imi pusese, era in ceatza totala. Mi se face mila de el si ii comunic: Am nascut! Ii pica fata, balbaie niste felicitari si dispare!

Suntem acasa de o saptamana, ne-am acomodat unii cu altii si suntem foarte fericiti! Un singur lucru nu inteleg: Cum am putut trai pana acum fara el?

Mamica de VLAD
falcone
D'ale gravideniei

musettepink spune:

Felicic, na ca m-ai emotionat toata,frumoasa poveste si frumos bebe!!!!!!!!!!!Sa fie sanatos si sa va bucure mereu!!!!!Mamica fericita!




Minunea a venit! de Luca Nicolae

Luca cel frumos

Povestea noastra

nicolungu spune:

O poveste superba, plina de emotie si umor. Sa va traiasca baiatelul si multa sanatate!

Simonix spune:

Superba povestea, m-a amuzat teribil !!! Mooaaama si ce m-a enervat anestezistul ala nu inteleg de ce nu sunt in stare sa faca o peridurala ca lumea in Romania grrrr...

M-am emotionat de-a binelea la sfarsit - sa te bucuri de Falkonel - felicitari ca ai un baiat asa de istez si descurcaretz !


Simona cu Robertzel baietzel frumos

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti si Poze cu bebe

andruskandu spune:

M-ai dat pe spate! Sa-ti traiasca Falkone, si sa nu uiti ce i-ai promis, ca sigur va citi pe aici...

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

alexa si mami spune:

feli, ca intotdeauna amuzanta, dar f emotionanta. sa va traiasca falkone, sa fie sanatos si sa va umple viata de bucurii! nu uita de promisiunile facute

alexa simami

EvaF spune:

F frumoasa poveste, m-a emotionat si mi-a amintit de povestea mea! Te felicit ca ai nascut natural, tu stii ca la noi la Odisee am trambitat pro natural! Bravo, mamico! Sa fii sanatos bebe Vlad, zis Falkone, zis Ventuza

Eva in al noualea cer de LUCA NOAH (08.09.2008)

---

“Everything is possible for him who believes.” (Mark 9:23)

andy_galro spune:

Esti minunata! Ai un stil aparte de a povesti care ma face intotdeauna sa ma distrez!!! Felicitari pentru un bebe frumos care am impresia ca iti seamana!!! Sa fiti fericiti toti 3 si sa va dea D-zeu tot binele din lume!!!! multi

Andreeasuper-happy de Andrei(18.08.2008)

Povestea bobocelului nostru
Poze:
http://picasaweb.google.com/AndreeasiPompiliu

monicabo spune:

Ce frumos ai povestit!
Bravo, sa-ti traiasca flacaul!
Si bine ai facut ca te-ai certat cu cine a trebuit...
Am o curiozitate: ce moasa ai avut?
Ca si eu prima data am avut una acra acra acra si imi pare rau ca nui-am zis cateva, ba i-am mai si dat bani. Daca mai am "norocul" sa o mai prind o data, ii zic de dulce de nu se vede!

Monica cu Andreea Ioana - 11 iulie 2007 www.andreeaioana.ro" target="_blank"> Poze
Povestea sarcinii si a nasterii


si 36+ Ana Maria

kid2003 spune:

Feli mortala ca de obicei! Un deliciu, am ras cu lacrimi, faza aia cu anestezistul care vine sa te intrebe ce mai faci e super tare. Si aia cu dr T. rasarind dintre picioarele tale "Tu erai?" Hahahaa, le-ai facut-o si de data asta Tot ca tine a fost! Ventuza pentru mine, un baiat de nota 10!

alexutza_26 spune:

Felicic - emotionanta poveste , ai un stil unic de a povesti trairile care imi dau seama ca au fost intense...sa va traiasca Falkone , sa fie sanatos si sa -i dea Dzeu muuult noroc in viata!!!

Alexandra mami de GABRIEL (30.09.2006) si 33+ Theodora
PRINTZUL


AMR 6 SAPTAMANI


Traieste orice clipa ca si cum ar fi ultima!!!