Nasterea ingerasului meu Andrei

Astazi se implinesc 2 ani de cand s-a nascut Andrei. Asa ca incerc sa-mi fac mie un cadou amintindu-mi acele momente si impartasindu-vi-le si voua.

Pe 13 septembrie 2005 se implineau 2 ani de cand l-am cunoscut pe George (viitorul taty). Dar cum DD le aranjeaza pe toate, a fost si ziua ultimului CM. Imi doream teribil un copil, il asteptam (eu, ca el mai putin), si iata, la sfarsitul lui octombrie faceam testul de sarcina, care a iesit cu doua liniute, clare, deci + .
Taty a aflat vestea repede, a acceptat usor ca va avea un mostenitor. Pe la 3-4 luni de sarcina spunea la toata lumea: nu conteaza ce va fi, sanatos sa fie. O singura dorinta am - sa faca pipi pe gard.

Ha, ha, ha, La prima ecografie serioasa chiar asa ni s-a spus - e baiat! Hm, eu cam doream fetita, dar ce sa-i faci, am zis - asta e...

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Primele trei luni au fost dificile, cu greturi, varsaturi la greu, dar rabdam totul cu stoicism. Aveam un scop, cel mai frumos din lume - aducerea unui copil pe lume! Si pierdusem vreo 3 kg.

In decembrie, dupa niste suparari, am avut o criza convulsiva, noaptea, noroc ca eram la serviciu. Am facut tot felul de controale neurologice (eram suspecta de epilepsie). Mi s-a spus: vrei un copil handicapat? Domnule doctor, daca dv. credeti asa, sunteti sigur, ma duc si fac avort, dar eu doresc sa pastrez sarcina, imi doresc un copil! Si-am inceput sa plang...

Slava Domnului, dg. a fost infirmat, mi s-a permis continuarea sarcinii... O saptamana mai tarziu au disparut si greturile, si a inceput cea mai frumoasa perioada a sarcinii...care de atunci a fost usoara, fara probleme.
N-aveam nici un stres, parca stiam ca totul va fi bine, ma bucuram de burtica si de piciorusele care incepusera sa loveasca timid, apoi din ce in ce mai tare. Avea mama un baiat vartos in burtica...
Nu stiu cum s-a facut, ca am avut o burtica tare mica, pe la 7,5 luni de-abia ziceai ca sunt . Cand spuneam si varsta sarcinii, aveam parte de . Pana la 38 saptamani luasem si eu 6 kg. in greutate... o nimica toata.
La ultimul control, dr. mi-a spus sa fiu pe faza, ca nasterea ar putea surveni oricand... sa nu plec din Bucuresti, adica.

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Asaaaaa...


Pai eu, fetita neascultatoare, ce, am stat in Bucuresti? Nuuu....
Sambata dimineata, am plecat la Campina, locul de bastina al lui taty, sa-mi mai arat si pe-acolo burticuta dansatoare. Ca de'. cine stie cand mai aveam ocazia sa ajung pe acolo cu ?

In cursul zilei am urcat un mic deal -vreo 15-20 metri, si parca ma doare un pic mijlocul. Ma plang un pic, si vine si replica - poate nasti! Nuuu, cum sa nasc acuma, mai am o saptamana - doua!
Ma pune naiba sa mai ridic si un copilas de 1 an, avea vreo 10 kg...

Toate bune si frumoase, nu mai am nimic, trece ziua, seara ne bagam linistiti in pat.

Ma trezesc brusc cu senzatia ca scap pipi pe mine... nu e pipi, e alt lichid, stiti voi care...
Linistita, il scol pe taty: Mi s-au rupt membranele ( ha,ha, vorbeam si in termeni medicali).
"Adica, ce se intampla?"
"Mi s-a rupt apa" spun, poate intelege...
"Nu inteleg, adica spune clar ce se intampla?"

"NASC! trebuie sa mergem la spital"

De cand l-am trezit, sarise in mijlocul camerei, dar cred ca de emotie nu intelesese de la inceput...
"Ajungem in Bucuresti?"
"Cred ca da..."
Ramanea de vazut....
In liniste, ne imbracam, ne urcam in masina, si valea la Bucuresti...

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

La ora 1 fara 10 se rupsesera membranele, la 1 si 15 minute noaptea eram plecati.
Suntem deja pe drum, apa curge din mine ca la cismea... ma gandeam, de unde atata lichid, ca burtica era mica.
Nu aveam nici o durere, poate o usoara jena, asa ca ne hotaram sa trecem pe acasa, sa-mi iau bagajelul, care nici nu era pregatit.
Pe drum, taty ma intreba, cum e, mi-e bine?
Nu v-am spus, cand am iesit afara din casa, am realizat de-a binelea ca voi naste, si m-a luat un tremurat nervos, de ma zgaltaiam toata.
"La naiba, toate femeile nasc, nu trebuie sa-mi fie frica..." si m-am linistit usurel.
Am ajuns acasa, mi-am luat ce am considerat necesar la spital, am sunat-o pe mama sa o anunt de iminenta nastere, am sunat-o si pe dr.
Intamplator dr. era in spital, avusese o alta nastere.
Asa ca "veniti ca va astept"....

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Si am plecat spre spital. La 4 jumate eram la camera de garda, mi-au facut formele de internare. A urmat clisma, care nu mi s-a parut ceva dificil, apoi sus la sala de nasteri cu mine...
M-au cazat intr-o camera, cu pat si masa ginecologica. Mi s-a facut control, - dilatatie 2, membrane rupte...
Dureri, lipsa... Dr. " lasa ca o sa te doara"...
Mi s-au montat aparatele de monitorizare a contractiilor si pt inima lui bebe, si o perfuzica, in care s-a introdus ocitocina.
Si au inceput durerile...Auzeam undeva in alta camera pe cineva vaitandu-se - aualeu, au,au... ma gandeam, si eu voi face la fel? Daca voi tipa?
Dar nu, durerile erau suportabile, gemeam slab, nu pot sa zic ca imi venea sa tip. Stateam acolo in pat, ma luau transpiratii de durere, treceau, veneau altele....
Mi-au facut si un mialgin i.v. si a inceput sa se invarta camera cu mine, dar nu mi s-a parut ca s-ar fi atenuat durerile.
Pe la 7 jumate l-au lasat si pe taty langa mine putin, sa ma incurajeze, saracul, era mai speriat decat mine.
Apoi vine doctorita - hai ca nasti!
Eu: "pai nu-mi vine"
"Ce, vrei sa plec, sa te las sa nasti singura? Daca spun ca nasti, nasti!"

Na, si iata-ma urcata pe masa ginecologica, mi-au spus cum sa respir, cand sa imping...
Cred ca au fost vreo 3-4 reprize de impins asa, ultima oara s-au urcat 2 moase pe burta mea, au fortat si asa, mai taras, mai grabis, a iesit puiul meu din mine.
Imi facuse dr. epizio, n-am simtit, vazusem si seringa cu anestezic, deci stiam ce va urma...mi se spusese ca e mic, speram sa scap...
N-am prea simtit cand a iesit, nu auzeam planset de copil, incepusem sa ma ingrijorez.

Apoi, am auzit oaaaa,oaaaa, intai mai firav, apoi zdravan!
L-au aspirat, curatat si mi- l-au pus pe piept: BINE AI VENIT PE LUME, PUIUL MEU! asa am spus, in timp ce-l mangaiam usor... se linistise, aproape ca adormise.

Apoi mi l-au luat, l-au cantarit - 2,600kg, 48cm. Cam micut, dar sanatos, mi s-a spus...

Au plecat cu el, si m-am uitat, nu ma mai saturam sa-l privesc...
"Lasa, ca ai sa te saturi" Doamne, nu m-am saturat nici in ziua de azi!

A urmat broderia, timp in care am stat linistita, parca n-as fi trecut printr-o nastere.

Dupa aceea, am avut o perioada de cateva ore cu dureri groaznice de stomac, o colica biliara, si mi-era foame, nu puteam manca. De-abia cand am ajuns la salon asistenta mi-a facut ceva in fundulet, si eram ca noua...
L-au adus pe ingeras si l-am pus prima oara la san...ce senzatie unica! Cum cauta el sanul, cand l-a apucat...


Ne-am adaptat usor unul cu altul, si acum ne iubim tare mult
Am alaptat aproape doi ani, cu mare placere, iar sanutul este inca o mare dragoste...toata ziua ii mangaie si-i pupa!

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Si uite asa s-a nascut iubirea mea draga si scumpa!
Ma uit la ceas si iata, au trecut 2 ani si aproape 10 ore de cand ma bucur de acest ingeras dulce, care imi aduce numai fericire pe lumea asta!

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

Tecky spune:

Sa-ti traiasca puiutul! Frumoasa povestea nasterii tale!

Tecky 37 sapt Raluca Ana
AMR 3 sapt

andruskandu spune:

Tecky, multumesc!
si nastere usoara, si mult laptic la Ralucutza

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Avem poze....

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Am incercat sa bag la mesaj linkul cu nasterea puiului... sa vedem ce-a iesit...

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Acuma sigur a iesit!

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006