Darul plangacios

Pentru ca Daria se apropie de 6 luni, am zis ca ar cam trebui sa scriu povestea nasterii ei...

La noi emotiile au inceput din ziua in care implineam 20 de saptamani, m-a durut cam tare burtica si am hotarat sa merg la un control. Dupa consult doctora spune col scurtat, amenintare de avort si recomandarea de concediu medical 1 luna la pat. Ma trimite sa fac o eco transvaginala pentru a fi masurat colul cat mai exact. Pana am ajuns la clinica am plans tot drumul, nu-mi venea sa cred ca se poate intampla asa ceva. La eco doctora spune sa nu-mi fac probleme, colul are 36 mm, bine. Merg la control din 2 in 2 saptamani si uite asa ajungem la 37 de saptamani si bebelina statea statea bine merci in burtica la mami. Marti, 22.01.2008 implinesc 39 de saptamani, merg la control iar doctora ma intreaba daca nu vreau sa provocam nasterea, ea fiind vineri de garda. Ii spun ca da, mai ales ca imi era teama sa nu ma apuce contractiile noaptea. Miercuri seara trebia sa beau 1 sticluta de ulei de ricin si daca nu se declansau contractiile sa mai beau una joi dimineata. Doar ca....nu a fost sa fie. Miercuri(23.01) pe la pranz ma suna doctora si-mi spune sa nu mai beau uleiul de ricin pentru ca s-a inchis spitalul si ca ar fi bine sa-mi caut si alt doctor din alt spital cu care sa nasc. Nu-mi venea sa cred, dupa ce jumatate din sarcina am stat cu emotii sa nu nasc prematur acum trebuia sa-mi caut alt medic. A doua zi am inceput sa dau telefoane sa intreb in stanga si-n dreapta dar era greu sa gasesti un medic dispus sa te ajute in ultima saptamana de sarcina. Am avut totusi noroc de un doctor de la Maternitatea Giulesti care mi-a spus sa vin vineri la spital sa ma consulte. Cu mari emotii, vineri dimineata mergem la spital si dupa consult, Dr. Mitran imi spune sa vin marti dimineata la pital cu bagajul facut, iar pana atunci sa stau cuminte in pat si sa iau cate 3 nospa pe zi.
Marti, 29 ianuarie 2008. ora 7.00 ne pregatim sa plecam la spital, facem o ultima poza cu burtica. Inca nu stim daca o sa ma interneze, dar aveam o banuiala, mai ales pentru ca mi-a spus sa merg cu bagajul.
Ajungem la spital, la ora 9 intru la control, mi se face foaia de internare, merg in sala de travaliu/nasteri unde mi se recolteaza sange si se completeaza o fisa medicala. La 9.15 mi se pune branula pe mana stanga si mi se face calciu pentru declansarea contractiilor; dilatatia in acel moment era 1. Merg in salonul 9 si astept. Incerc sa dorm putin pentu a fi odihnita pentru marea “incercare” care ma asteapta. Dar nu ma ia somnul asa ca ascult muzica pentru relaxare.am incercat sa-mi monitorizez contractiile, de fapt ceea ce credeam eu ca sunt contractii, la ora 12 erau la 6 minute, la ora 13 la 5 minute.
La ora 14.30 ma cheama doctorul pentru un control si imi spune ca am dilatie 3, imi mai pune o pastiluta pentru dilatatie si imi spune sa ma pregatesc sa merg in sala de travaliu. La 14.45 se elibereaza un pat si merg acolo doar cu sticla cu apa si telefonul. Sunt chiar mirata cum de am deja dilatatie 3 spre 4 pentru ca nu am simtit contractiile, aveam niste dureri putin mai mari decat in perioada menstruatiei. Mai tarziu am aflat ca de fapt acelea erau contractii. La ora 16 se monitorizeaza bataile inimii fatului si contractiile mele care ajunsesera la 4 minute.
Timpul trece destul de repede mai ales ca asist la carteva nasteri in direct, se face ora 17.30, ma urca iar pe masa de control, doare rau de tot, dilatatie 4; se hotarasete ca este timpul pentu anestezia peridurala. Am avut ceva emotii pentru acel moment mai ales ca stiam ca nu trebuie sa te misti in momentul in care este introdus acul si imi era teama ca va aparea o contractie chiar atunci. Am iesit repede pe hol pentru a vorbi cu viitorul tatic, i-am dat ultimele informatii despre mine si bebe si i-am spus ca nu voi mai putea cobori din pat dupa ce imi face anestezia.
La ora 18 a venit doctora anestezist, totul decurge fara probleme, la 18.20 se face o noua monitorizare, contactiile sunt tot la 4 minute iar dilatatia a ramas la fel. Asa ca la 18.30 mi se rup membranele, nu am simtit nimic, nimic. La controlul de la ora 20 se constata ca dilatatia nu a mai crescut si mi se face o injectie in burta cu atropina, iar in perfuzie se introduce occitocina. Intr-o ora ajung la dilatatie 6-7. Stau in continuare pe spate, beau apa multa, mai dau cate un telefon pe ascuns(nu aveam voie cu telefon in sala de travaliu), ascult muzica si astept cuminte finalul....care vine destul de repede.
La ora 21.50 sunt mutata in sala de nasteri, primesc sfaturi despre cum sa respir, cand sa imping. Putin mai tarziu vine si doctorul Mitran sa ma asiste. Contractiile erau acum la 40 de secunde, ma chinuiam sa imping, trebuia sa te scremi ca si cand faceai kk, aveam senzia nasoala ca-mi iese o minge prin fund. La un moment dat am simtit ca nu mai pot sa imping, am facut tahicardie, imi doream sa fi facut cezariana, dar era muuult prea tarziu. Am tipat (singura data) si am spus ca nu mai pot, dar am avut noroc de o moasa extraordinara care m-a ajutat sa nasc, a impins si ea cu bratul copilul din burta. Efectul anesteziei era pe trecute asa ca am simtit ultimele contractii destul de puternic. Dumnezeu mi-a dat putere, ma gandeam la fetita mea ca se chinuie singurica sa iasa si mi-am spus ca trebuie sa-mi dau si ultima suflare si sa imping, doar sa nu se nasca stresata sau cu probleme. Asa ca am tras aer puternic in piept, am impins o data, eram atat de concentrata incat nu am simtit cand a iesit capul, asa ca m-am pregatit pentru a doua impingere, doar ca m-au oprit moasa si doctorul, care mi-a confirmat ca bebelina are parul negru. Dupa aceea am simtit o alunecare usoara, ii iesise si corpul. Am vazut-o pe iubita mea Daria Maria de la spate in momentul in care i-a taiat cordonul ombilical, cel care ne-a tinut legate timp de 40 saptamani.
Piersicuta noastra s-a nascut la 22.25 cu 3250g, 51 cm, scor apgar 9(din cauza coloratiei pielii) si a fost cel mai plangacios nou nascut din ziua aceea. I-am auzit primul tipat si abia asteptam sa mi-o puna pe piept. S-a linistit din plans in momentul in care a simtit mirosul pielii mele, i-am sarutat obrajorul drept si i-am spus “bine ai venit!”
A curs si placenta, au verificat sa nu ramana resturi si dupa ce a terminat de cusut epiziotomia(intre timp mi s-a mai facut o doza de anestezie) am fost mutata din sala de nasteri intr-un pat si am iesit pe hol sa vorbesc cu proaspatul tatic.
Am stat in sala de travaliu pana la 2 noaptea din cauza ca am facut putina febra. M-au mutat iar in salonul 9, unde am adormit fericita, nestiind ce zile cumplit de grele urmau sa vina.
Din pacate, pe 31 ianuarie, la masa dela 6 dimineata, asistenta de la nou-nascuti imi spune ca fetita mea nu a vrut sa manance la masa de la 3 noapte iar acum avea convulsii. A chemat doctorul care era atunci de garda, a controlat-o, dar totul parea in regula. La ora 9 a venit o alta doctora care mi-a spus ca au mut-o pe piersicuta mea la reanimare, intr-un incubator si ii pusesera perfuzii. Asteptau rezultatul analizelor si inca nu stiau care era cauza pentru care nu vroia sa mamance.
Dupa cateva ore, care au trecut fff greu pentru mine, am aflat ca ii scazuse glicemia si din cauza aceasta a facut convulsii si a refuzat hrana.
La sectia de reanimare, Daria era ingrijita f.bine dar din pacate acolo nu puteam merge din trei in trei ore pentru a o alapta si astfel au inceput sa apara problemele la mine. Am cerut pompa de muls de acasa, colostrul mi-a aparut abia dupa 2 zile, probabil si din cauza stresului si a faptului ca plangeam aproape continuu. Dupa aproape 30 minute de muls am reusit sa scot 7 ml din ambii sani, pe care a trebuit sa-i arunc la chiuveta. Cel mai pretios lichid din trupul meu a ajuns la canalizare in loc sa-l pape micuta mea...alta tristete...
Au urmat dureri mari de sani, febra 2 zile la rand, angorjarea lor, gheata...injectie pentru desfundarea canalelor (pe 2 ian), muls manual de catre fetele din camera si de o asistenta, dar daca nu sugea copilul tot degeaba, sanii erau in continuare angorjati. Lapticul pe care il mulgeam iar nu puteam sa i-l dau bebelinei cu biberonul si il aruncam.
Dar pe 4 februarie, la masa de la ora 21, am intrebat doctora de garda daca pot sa o pun la san (pe 2 feb ora 21 mai avea 15ml de sedativ iar pe 3 feb dimineata era scoasa din incubator) si mi-a spus ca da, asta dupa ce cu o zi in urma mancase bibe dat de mami. Am fost foarte fericita cand am repus-o la san dupa aproape 5 zile. A acceptat imediat si a papat tot, la fel si la ora 24.
Pe 5 februarie, de ziua mamei mele, au mutat-o pe frumoasa mea piersicuta la salonul de normoponderali, unde am mers sa o hranesc din 3 in 3 ore, manca ff incet. In acea seara ne-a dat si neonatologul , dr.Toma Adrian, vestea ca a doua zi urma sa plecam acasa. Eram fericita, imi revenise zambetul pe buze, bebelina era bine, ii cazuse si buricul chiar inainte de a pleca, eu nu mai avem probleme cu sanii.
Dupa 8 zile de stat in spital plecam, in sfarsit, acasa. Patutul bebelinei isi asteapta cu nerabdare stapana.

---

Mari de Daria Maria(29.01.2008)

sunt tot mai mare


odiseea
www.onetruemedia.com/shared?p=3d1513077dbe4d8dc619f9&skin_id=402&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj bebelina

botez Daria
POZE DARIA

Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc.Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

Ellenuta spune:

mari sa fie sanatoasa Dariuca si sa va aduca numai bucurii!!

fiecare poveste este speciala in felul ei si de fiecare data cand citesc, am un nod in gat si ma inagn cu plansul!!!!




Elena de Eva Maria (14.01.2008)

BITZI CRESTE MARE

BEBE EVA MARIA
POVESTEA NASTERII

CLOPOTEI SI ZUZE

stancutza spune:

O nastere frumoasa, o mamica curajoasa, peripetii si la capatul lor...o minune de fetita, bucuria voastra si a celor care o cunosc :-)

Dariuta, sa fii cuminte pe cat de frumoasa esti, caci mami si tati au grija de tine cu cea mai mare dragoste!

Stancutza, de Sofia Elena - 21.01.2008

Poze
www.youtube.com/profile_videos?user=stancutza78" target="_blank">Filmulete
Povestea nasterii Sofiei

mihaelk spune:

Multa sanatate pentru micuta Daria, sa creasca mare si frumoasa!







**blonda rau**

miky_mamica spune:

Cu toate ca a trecut atat timp de cand s-a nascut Dariutza tot ai reusit sa faci o lacrima sa curga pe obraz si ma impresioneaza momentul nasterii mai mult ca orice.
Multi pupici!!!

Miky mamica lui LUCA GABRIEL (29.12.2007)

Avem 6 luni si jumatate
Poze cu Luca Gabriel
Prima baita
Luca la 1 luna
BOTEZUL 1 Martie 2008

laura_dimitris spune:

mary, vorba lui ellenutza.... fiecare poveste este speciala si toate ma emotioneaza!!!!
In plus, la tine mi-am amintit emotiile inchiderii spitalului municipal....
Mi-am reamintit ce disperata erai sa-ti gasesti un alt medic...
Nu am stiut pana astazi ca ai avut probleme cu dariutza ta dupa nastere....

Dar, totul este bine cand se termina cu bine!!!!
Ai o MI-NU-NE de fetita!!!! Frumoasa, vesela, plina de viata !!!!


Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze

povestea nasterii lui eleni

nemary spune:

azi implineste Dariuca 6 lunite. cu toate ca fiecare zi si noapte au fost grele, timpul a trecut foarte repede alaturi de mica noastra printesa. Laura a descris-o exact asa cum este, o neastamparata, vesela si plina de viata si nu in ultimul rand o frumoasa carliontata.

va pupam dulce

---

Mari de Daria Maria(29.01.2008)

sunt tot mai mare


odiseea
www.onetruemedia.com/shared?p=3d1513077dbe4d8dc619f9&skin_id=402&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj bebelina

botez Daria
POZE DARIA
Povestea nasterii
Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc.Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

grati.ela spune:

Mary, frumoasa poveste si mai ales cu final fericit...imi amintesc ca la ora unu, cand am intrat in ceza m-am gandit la tine si mi-am zis ca tu oi fi nascut deja. Sa fiti fericiti si sa negociatzi cu barza sa vina si bebe 2, 3, 4....

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

Shose spune:

Mary imi amintesc ca am vorbit cu tine pe messenger cu o seara inainte de a naste.... .Nici nu banuiam ce minunatzie grasanica si vesela ai sa aduci pe lume. si sa va aduca Dariutza numai bucurii...pana la adanci batranestzi.
fata si mama curajoasa

Shose si Pipetzica (12.02.2008)

www.flickr.com/photos/10814074@N07/" target="_blank">Poze

Botez

Sunt mare

Povestea Nasterii

nemary spune:

asa este Shose, si uite ca maine poimaine, cum se spune, facem 7 lunite, suntem tot o grasuna vesela si pe deasupra si carliontata.

---

Mari de Daria Maria(29.01.2008) Povestea Darului plangacios

sunt tot mai mare


odiseea
www.onetruemedia.com/shared?p=3d1513077dbe4d8dc619f9&skin_id=402&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj bebelina

POZE DARIA

Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc.Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

emabucuresti spune:

Daria in curand implinesti un anisor, sa fii sanatosa, norocoasa si fericita, cu toti cei dragi tie alaturi!
Pup fata frumoasa si dulce si o felicit pe mami pentru nasterea curajoasa!

Ema cu bebe Milan(07.02.2008)