Sofia Elena - nasterea unui pui mult dorit

Sofia...te iubeste mami, mami e aici puiut...nu mai plange...

Acestea ar putea fi cuvintele de incheiere a unei "povesti a nasterii"...dar ele sunt si cuvinte de inceput pentru perioada minunata a maternitatii. Sunt mama...si parca nu imi vine sa cred. Desi am avut timp sa ma obisnuiesc cu gandul, mult timp, pentru ca...

Imi doream un copil de ceva vreme. Nu imi cunoscusem inca sotul atunci cand imi doream acest lucru!Pe urma ne-am cunoscut, ne-am casatorit...dar nu ne grabeam cu bebele. Ceva probleme de sanatate ale mele mi se parea mie ca ne stau in cale si trebuie rezolvate mai intai...desi acum nu mi se pare ca am castigat ceva asteptand. Oricum, dupa un an de dulce viata in doi, am cazut de acord sa facem pasul cel mare. Sa incercam sa devenim parinti!

Un an a trecut de la aceasta decizie, un an de incercari ca la carte, dar fara rezultat. Doctorul tocmai ne pusese diagnosticul de "infertilitate primara", iar sotul meu era trimis sa faca o spermograma ... mai in gluma mai in serios, cred ca din cauza acestei analize, care ii repugna, si pe care se codea sa o faca, chiar in luna respectiva tineam in mana, pentru prima oara in viata, un test cu liniuta roz...palida.

Dar nu a fost sa fie...la sase spatamani de sarcina, samburasul ce abia primise suflu a pierdut batalia cea grea. Am pierdut primul copil, si sentimentele inerente de tristete, mila si vina nu o sa dispara niciodata.

Sase luni am oprit proiectul "bebe"...eu faceam un tratament hormonal, ca sa reparam ceva probleme descoperite la momentul pierderii sarcinii. Intre timp, in aprilie 2007 am schimbat serviciul, sotul meu a renuntat la serviciul lui si s-a dedicat unor proiecte personale, si-a deschis firma...si uite asa imi amintesc o seara de mai cand ii spuneam: "acum cu toate schimbarile astea, nu stiu daca e momentul cel mai potrivit sa vina bebe pe lume...o sa urmeze o perioada cam grea pentru noi"...dar filozofam prea tarziu...eram in concediu in Spania, pe 22 mai, cand am facut testul "de rutina"...un test de 10 euro, o sa-mi amintesc toata viata! Pozitiv, in ziua 29 a CM!

Zarurile erau aruncate, totul se misca intr-o singura directie. Inceputul de sarcina a venit peste mine cu greturi groaznice ...ajunsesem o umbra, abia ma taram (pana la serviciu si inapoi) varsam numai cat ma gandeam la gelul de dus, detergenti, supermarket-uri si lista poate continua...Nu suportam interactiunea cu nimeni, varsam dupa ce vorbeam la telefon cu parintii, desi ii ador, sotul meu nu a vazut un pupic de la mine cu saptamanile...nici pe forum nu am mai intrat ceva vreme, mai erau fete care povesteau ca le e rau si mie mi se accentuau starile cand citeam. Aproape trei luni nu am iesit din casa decat pentru serviciu si doctor...iar varsatul de dimineata m-a insotit pana in saptamana 22...devenise o rutina, care nu ma mai deranja, eu ma bucuram doar ca de prin sapt 14-16 imi mai trecusera greturile de ziua si noaptea si ma simteam ca un om normal!

Dar sarcina decurgea bine, cu conditia sa ma menajez din cauza placentei jos inserate. Restul le stiti, ca ati trecut si voi prin aceleasi momente: prima bataie de inima vizibila la ecograf, momentul in care am stiut ca o sa avem o fetita, momentele de fericire si stare de bine din lunile 5-8, momentele mai grele de la sfarsit...cu emotii, toate...un drum frumos.

Si a venit si saptamana 39...o zi obisnuita (ma rog, ceva a fost neobisnuit, se stricase liftul si am urcat incet si gafaind sapte etaje pe jos!). O seara obisnuita, in care mi-am filmat burtica cu mobilul, fetita fiind foarte activa si agitata si miscandu-mi burta intr-o parte si in alta, ca de atatea alte dati.

La 3 si ceva dimineata, il chemam pe sotul meu sa se culce, ca e tarziu...ramasese la calculator (stia el de ce!) in timp ce il strigam, am simtit ceva cald care iesea din mine. M-am gandit ca e dopul si am asteptat pana a iesit sotul de la baie, ca sa verific. Pana la baie m-am udat o tura, era un lichid cald si mirosea specific. Dupa ce m-am convins ca a venit momentul, i-am zis dragului meu sa nu se mai culce, ca trebuie sa plecam la spital. Eram linistita, dar cu un tremur interior greu de stapanit. Aveam totul pregatit, un bagaj minim pt ca nasteam la spital privat unde primeam totul.

M-am internat deci cu membranele fisurate, col inchis si lung, dilatatie 0. M-au instalat in camera de travaliu si urma sa asteptam pana la pranz o eventuala evolutie. Contractiile erau neregulate si absolut suportabile, cand venea una mai puternica eram convinsa ca "jos" se intampla lucruri mari! Din pacate, la 13.30 controlul a decretat acelasi lucru ca dimineata: col lung si inchis, debut de travaliu, bebita nu era coborata in bazin. Aveam deja 11 ore de membrane rupte, intram la cezariana! Nu am primit decizia cu bucurie, mi-a luat ceva sa ma obisnuiesc. Imi era frica, si regretam masa de nasteri pe care mi se facuse toaleta dimineata, si apoi controlul...nu aveam sa stiu ce e aia nastere naturala, nici sa fiu rasfatata de functia masaj pe care o avea masa respectiva...la asta ma gandeam atunci! Am intrat la operatie cu sentimente amestecate. Echipa medicala era insa super, am comunicat tot timpul cu ei, le povesteam toate starile prin care treceam, asa mi se spusese si ce-i drept si eu simteam nevoia sa stiu ca toate amortelile / durerile / senzatiile pe care le aveam erau normale. Au urmat apoi acele senzatii de zgaltaiala si smulgere specifice, si momentul magic in care anestezista mi-a intors capul spre dreapta...pe masa, intre neonatolog si asistenta, era Sofia mea! Un bebe cu caput mic, dar cu falcute, alba de vernix, - pana si parul il avea naclait - si care se zbatea si plangea! Plansetul ei mic imi sfasia inima, vedeam cum o intubeaza pt a-i aspira secretiile: stomac, nas, stomac din nou...micuta plangea si horcaia, era total lipsita de aparare, iar mie mi se rupea inima...imi curgeau lacrimile pe masa de operatie, vorbeam cu ea desi nu avea cum sa ma auda, ii spuneam ca sunt acolo si o sa fim impreuna in curand, nici nu mai stiu ce ziceam in acel moment atat de intens.

Au impachetat-o in cearsaf alb si mi-au adus-o sa o pup - atunci am simtit mana lui Dumnezeu asupra mea - cand am atins pentru prima oara obrazul Sofiei mele. Era racoros si fin, si moale, ca o atingere de ingeri. Un moment magic. Nu m-as mai fi saturat de ea, dar a trebuit sa o duca alaturi de ceilalti bebiti, pana la momentul intalnirii "adevarate" de a doua zi.

Restul...e istorie, cum se spune. Si lesinul de pe masa de operatie, cand mi s-a facut greata si m-am fortat sa vomit, lesin care i-a facut pe doctori sa creada ca am intrat in stop cardiac - anestezista pregatise atropina, iar ginecologul care ma opera deja era "cu mana inspre cord" ca sa-l citez - dar mi-am revenit repede si le-am vazut fetzele un pic mai palide decat cu 5 secunde inainte, saracii le-am cauzat o sperietura... Tot istorie e si recuperarea dupa ceza, a doua zi grea, cu ameteli mari, pe urma din ce in ce mai usor... apoi sosirea acasa, cu minunea noastra mica, ce are atata nevoie de noi.

Ea ma face sa simt ca niciodata pana acum nu am stiut ce inseamna cu adevarat dragstea, tot ea ma face sa simt ca imi iubesc sotul mai mult ca oricand. Un inger a coborat intre noi doi, si ne-a dat un sens cu adevarat nobil in viata. Acum...o privesc cum doarme, un somn de ingeras scump, de prunc bine vegheat si iubit. Da, Sofia, mami e aici langa tine...si tati la fel...impreuna o sa avem grija de tine...

Stancutza, de Sofia Elena - 21.01.2008

Povestea nasterii Sofiei
Poze Sofia
Botez Sofia si
Scalda

blackpanterro spune:

Foarte frumoasa povestea nasterii! Sa va traiasca si sa va bucure mereu!

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)

"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner

Mitsu-bishu spune:

Foarte frumos, poetic si gingas ai scris... Felicitari, Stancutza, meriti sa fii mamica, chiar si numai pentru dragostea pe care o expui "in scris"! Va doresc sa aveti o relatie minunata pe viitor, tu si fetita ta!



www.flickr.com/photos/21448537@N03/sets/72157603473968501/" target="_blank">Poze cu iubirea lui mami
Povestea nasterii
Ne facem maaari!

laura_dimitris spune:

FELICITARI STANCUTZA !!!!

SA FII SANATOASA SI SA-TI BUCURI PARINTII MICUTA SOFIA !!!

Laura 39+ Eleni si mami de Dimitrakis 25.04.2003

ancadragoman spune:

Stancuta frumoasa poveste si fff emotionanta,sa va traiasca minunea si sa va bucurati de ea.
Sofia,ingeras mic sa fii cuminte , mancacioasa si sa asculti de mami si de tati.

anca de Maria Alexandra (4 noiembrie 2007)


poze


povestea nasterii

www.onetruemedia.com/otm_site/my_shared" target="_blank">filmulete

Ellenuta spune:

stancutza, sa-ti traiasca minunea, sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii!!

imi dau lacrimile de fiecare data cand citesc povestioarele micilor noastre minuni!



Elena de Eva Maria

CRESTEM MARI

BEBE EVA MARIA
POVESTEA NASTERII

alexia28 spune:

Stancutza, foarte frumos ai povestit, sa fiti sanatosi, sa va traiasca Sofia si sa va bucurati de ea si sa-i mai faceti un fratior sau o surioara

www.flickr.com/photos/10210052@N04//" target="_blank">Alexia si minunea mea Natalia Maria

AMR 19 zile

teodoral spune:

Stancuta, felicitari.Cat par are...Sa fiti sanatoase si sa te bucuri de fiecare zi alturi de ea.Frumos nume.






Poze cu ingerasul
http://teodora28.hi5.com

Nasterea unui inger
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=110356

filmulet
http://www.onetruemedia.com/shared?p=4c2a5e8d3cf078781af4d4&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email

fianna spune:

stancutza felicitari! Sa va traiasca! O poveste minunata si foarte cunoscuta mie. Si eu am avut aceasi situatie si am trecut prin aceleasi sentimente ca tine: m-am internat cu membrane rupte, col inchis fara dilatatie, burta sus, nema contractii. Am fost dezamagita ca nu voi naste natural dar a trecut atat de repede in clipa in care mi-am vazut copilul.

Sa fiti fericiti si sanatosi!

Si imi place tare mult numele ales!

fianna cu www.flickr.com/photos/14295400@N03/sets/72157603680539275/" target="_blank">printisorul Matei
(01.08.07)

Tinna S. spune:

Felicitari Stancutza! Emotionanta poveste! Tot ce ai trait a meritat intr-adevar, faptul ca acum iti tii printzesa in brate e cel mai frumos dar de la Dumnezeu!
,

Tinna 37+ cu si mami de Andrei (7 ani)

Atat mai am pana vin pe lume!
Povestea nasterii lui Andrei
www.flickr.com/photos/21493362@N02/sets/72157603366051910/" target="_blank">Poze cu iubirea mea Andrei

AMR maxim 17 de zile !!!

alinaatudor spune:

Foarte frumos Stancutza...iar pozele sunt superbe..sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii ...