Povestea nasterii lui Andrei

De mult timp am vrut sa povestesc si eu cum s-a nascut minunea mea Andrei (1 ianuarie 2001). Sper sa nu va plictisesc, dar pe mine aceasta poveste ma face sa retraiesc acele momente in sufletul meu, desi au trecut de-atunci aproape 7 ani...

Data probabila a nasterii era la mine 5-6 ianuarie (ultima data doctorul chiar imi zisese ceva de 9 ianuarie). In seara de 31 decembrie nimic nu anunta ca o sa nasc asa de repede. In anul ala nu ne-am dus nicaieri de Revelion, am stat pur si simplu acasa cu sotul meu. Aveam burtica prea mare si nu am vrut sa merg nicaieri. Deci eram acasa... Pe la 1 noaptea m-a pocnit un somn de nu mai puteam, si i-am zis sotului meu ca ma duc sa ma culc. El nu a vrut sa vina cu mine, mi-a zis "Ce, doar nu ma culc de Revelion la 1 noaptea, macar ma mai uit si eu la televizor!". Pe la 2 noaptea a venit si el la culcare...cand colo, i-am zis "Gata, nu te mai culca, ca ma doare burta, nu stiu ce am!". Ma durea burta altfel ca pana atunci. Erau ca durerile de la ciclu. Am observat ca durerile ma lasau si apoi ma apucau iar, dar erau destul de rare si absolut suportabile.
Eu nu am intrat in panica, in schimb sotul meu da, era asa de agitat si vroia sa o sune pe soacra-mea. Eu nu l-am lasat, i-am zis sa nu le strice socrilor mei Revelionul, ca nu nasc eu asa de repede (ma dadeam mare ca sunt taare informata in privinta nasterii, citisem o caruata de articole despre asta). Nici pe tata nu am vrut sa il sun, ca nu am vrut sa il sperii asa in timpul noptii (eu din pacate mamica nu aveam, a fost tare bolnava si murise, Dumnezeu sa o odihneasca).
Pe la 6 dimineata contractiile se indesisera tare. Atunci am hotarat sa mergem la spital si sa sunam si familia sa le spunem ca gata, vine bb!
Intre timp m-a apucat un piiiic de panica, dar mi-a trecut repede : daca doctorul meu nu vine??? ca doar era 1 ianuarie, ma gandeam ca o fi baut si el ceva de Revelion, ma rog... Sotul meu l-a sunat si a zis ca vine, cum sa nu, asa ca m-am linistit.
Si ca totul sa fie complet, cand sa iesim pe usa, se blocase yala, si usa nu mai vroia sa se deschida! Stateam in fata usii cu bagajul, gata sa plec la maternitate, si eram blocata in casa (la etajul 3 ). Acum rad cand imi amintesc...
Ma rog, sotul meu a reusit sa deschida usa pana la urma, si pe la 7 dimineata am ajuns la spital (la Constanta), la urgente, ca numai alea erau deschise pe 1 ianuarie. Acolo se miscau alea taaare incet, m-au lasat sa astept o caruta, pana la urma au catadicsit sa-mi faca si mie o fisa de internare si o asistenta de-acolo mi-a "prezis" ca o sa nasc pe la 3 dupa amiaza. Mi s-a parut cam mult, mai ales ca durerile erau totusi din ce in ce mai dese si mai intense.
Pe la 8 dimineata am fost si eu in sfarsit internata. Aici, iar m-au pus sa astept intr-un salon unde stateau niste fete fara pic de dilatatie, care vroiau mortis sa nasca natural, si stateau in travaliu de 24 de ore !!!! Asta m-a cam speriat, dar am zis ca totusi trebuie sa raman optimista si sa nu pun raul in fata! Ma rog, pana la urma a venit si la mine o asistenta sa ma consulte, si atunci mi s-a rupt si mie dopul ala gelatinos (mi-a curs si sange de la el) si mi s-a rupt si apa (e o senzatie asa de ciudata in momentula asta, parca iti curge brusc o caldare de apa din tine ). Aveam deja dilatatie 4 cm. Faza e ca asistenta aia a inceput brusc sa tipe la alta asistenta (cred ca era moasa), sa vina repede, ca am placenta praevia. Atunci m-am speriat cu adevarat! Eu nu stiam nimic de asa ceva, facusem ecografii si nu-mi spusese nimeni nimic, iar doctorul meu inca nu venise la spital!!! Noroc ca a venit moasa si m-a linistit repede, proasta aia de asistenta se speriase vazand sangele de la dopul ala gelatinos, nici vorba sa fie de la placenta.
Moasa s-a purtat foarte frumos cu mine, desi atunci o vedeam prima oara in viata mea. Mi-a pus o perfuzie care sa ajute dilatarea, si m-a lasat sa astept pe un pat. Mai venea din cand in cand la mine sa ma vada si sa asculte bebele.
Eh, dupa perfuzia asta (era deja cam ora 9 dimineata), m-au luat niste dureri mult mai nasoale ca pana atunci. Si erau asa de dese... Chiar ma gandeam ce o sa fac eu, cum o sa rezist pana la 3 dupa amiaza, cand estimase aia din Urgente ca o sa nasc...
Intre timp a ajuns si doctorul meu, care cred ca nu bause nimic de Revelion, ca parea foarte treaz .
Pe la ora 10 fara ceva, vine iar moasa la mine sa ma vada, si ce credeti ca-mi zice: Hai, pe masa de nasteri cu tine, ca ai dilatatie maxima! Mie nu-mi venea sa cred, eu credeam ca mai am de stat inca 5 ore cel putin!!!
Atunci in momentul expulziei eram atat de concentrata sa imping puiul, incat nu mai vedeam, nu mai simteam nimic, nici macar o durere. Stiu ca am tipat tare, dar nu stiu de ce, ca durerea pur si simplu disparuse din mintea mea. Si dintr-o data... bebele meu a iesit: era baietel si a inceput sa tipe!!! Asa brusc... si totul s-a terminat. Doctorul i-a zis asistentei sa noteze: Data nasterii: 01.01.01 Ora nasterii: 10:10, Apgar 9 (dupa cateva minute Apgar-ul era 10).
Mi-am vazut puiul foarte putin atunci, mi l-au aratat si apoi l-au luat sa il spele. Stateam cu capul intors sa il vad de departe cum il spala in camera alaturata...
Atunci s-a intamplat ceva incredibil pentru mine in momemtul ala: dupa ce doctorul a scos placenta, mi-a zis ca trebuie sa-mi faca o anestezie locala ca sa ma coasa. Eu, de colo, "Unde sa ma coaseti??" Nu pricepeam. Iar doctorul: "Pai ti-am facut epiziotomie in timpul nasterii!" Va dati seama cat am putut sa fiu de concentrata, daca nici macar n-am simtit cand m-au taiat cu bisturiul acolo!!! N-am simtit absolut nimic, m-au taiat "pe viu" si nu m-a durut deloc!!!
Dupa ce s-a terminat si partea asta cu cusutul, m-au tinut vreo 2 ore sub observatie (nu m-au lasat sa adorm, desi eram epuizata, mi-au zis ca primele 2 ore dupa nastere sunt critice, si daca adorm pot sa mor in somn). Dupa aceea m-au mutat in salon. Nu existau acum 7 ani rezerve in spitalul din Constanta, iar bebelusii stateau in alta incapere, ii vedeam printr-un geam.
Cum am ajuns in salon, mi-am lasat lucrurile acolo si am plecat val vartej in salonul bebelusilor sa-mi vad minunea. Acolo erau niste asistente si venisera si niste repoterite de la o televiziune locala sa filmeze copiii nascuti pe 1 ianuarie 2001 (mai ales ca era si prima zi a Mileniului 3 ). Am inceput sa ma invart printre patuturile bebelusilor si nu-mi gasesm puiul nicaieri. Eram atat de epuizata, incat am simtit ca vad negru in fata ochilor, si am lesinat. Cand m-am trezit, eram la mine in pat, ma adusese acolo o mamica (colega de salon), care mi-a zis ca asistentele din salonul bebelusilor m-au lasat sa cad pe jos (isi ziceau una la alta "Draga, asta chiar lesina!", dar nici gand sa ma sprijine sa nu cad, noroc cu colega mea de salon!!!) Asta apropos de asistentele din maternitate, care s-au purtat tot timpul foarte urat, desi si-au primit si ele "portia".
Am mai stat putin sa-mi revin si m-am dus iar sa-mi vad puiul: l-am gasit pe Andreiushul meu dormind in patut, si mi s-a parut cel mai frumos copil din lume. L-am luat in brate, si eram asa de fericita!


... Anii au trecut, si minunea mea a crescut... Acum e clasa I !!!!
Toti acesti ani ne-a umplut vietile de bucurie! Nu e usor sa cresti un copil, dar fericirea pe care ti-o aduce nu se poate compara cu nimic, de aceea acum il asteptam si pe BB2!!!


Tina 20+ cu si mami de Andrei (6 ani si 8 luni)

Bb2 e tot baietel!

kristinutza spune:

of, ma emotionez intotdeauna la povestile nasterilor!
f frumos scris! sa-ti traisca Andreiushul si sa ia note bune la scoala, iar bbdin burtica sa vina pe lume frumos si sanatos, fara s-o chinuiasca pe mami!

cristina, mama de radu (09.10.2005)
www.flickr.com/photos/cristina_balanean/sets/" target="_blank">poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video

laura_dimitris spune:

FELICITARI TINNA !!!

Tare ce m-a emotionat povestea nasterii lui Andrei !!! Citind cele povestite de tine am retrait in minte momentele cand l-am nascut pe dimitris. Povestile noastre sunt tare asemanatoare !!!
Sa-ti traiasca Andreiusul,sa fie sanatos sa va bucurati de el si sa va bucure si, in aceeasi masura aceleasi urari pentru bebelul din burtica !!!!

Asteptam la anul povestea nasterii celui de-al doilea baietel !!!

Laura 22+ beba Eleni si mami de Dimitrakis 25.04.2003

alice2004 spune:

Si de la mine, tot mami de Andreiush, multa sanatate, sa iti traiasca feciorul, sa creasca mare si voios !!
Sarcina usoara in continuare si bebicul sa vina pe lume sanatos !!

Alice si Andrei
Poze 2004 2005 www.shutterfly.com/view/pictures.jsp" target="_blank">2006-2007www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete

Tinna S. spune:

Multumesc mult fetelor pentru urari! Si voua va doresc sa fiti fericite si iubite langa puiutii vostri!

Va marturisesc ca in timp ce scriam povestea nasterii, imi veneau lacrimi in ochi, au trecut de atunci aproape 7 ani si nu am uitat nimic, nici un detaliu, numai durerile le-am uitat (de fapt v-am zis ca parca nici macar atunci nu le-am mai simtit).

Va pup mult,

Tina 20+ cu si mami de Andrei (6 ani si 9 luni)

Bb2 e tot baietel!
Povestea nasterii lui Andrei

Lala_D spune:

O poveste superba Tina !
Felicitari

O zi excelenta !
Lala.

Fratele mai mare

Atat mai am pana ma nasc ! (bebe 2 )

sarrb spune:

buna! sunt mai nou pe forum si crede-ma e prima oara cand am citit o poveste despre o nastere normala desi eram f curioasa.eu am 2 copii dar ambii sunt nascutii cu cezariana.impresionanta poveste. bafta pt urmatoarea nastere

iulenca spune:

F frumos ai povestit mami. Acum m-am uitat sa vad daca nu cumva esti iarasi gravidutza pentru ca din felul in care povestesti se vede ca iti mai doresti muult un bebe.

Pupici si bebe sanatos.

MARIUKU PUI DE IULENKA

http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/2;10722;104/st/20060808/n/MARIA+THEODORA/dt/8/k/82d2/age.png

MARIA THEODORA

andrruzza spune:

mami de Rares Andrei(10.03.05)si Stefania Maria (10.10.07)

http://community.webshots.com/user/andrruzzaR

"Neasteptatul se produce intotdeauna"

acina spune:

Tina f frumoasa povestea, am lacrimi in ochi citind.
te cred ca nu ai uitat nimic, nici eu nu am uitat nici un detaliu tin minte tot.
Sa-ti traiasca baietelul , acum e deja ditamai flacaul.Si nastere usoara si la al doilea baietel.[Pup]

Anca 13 sapt+ mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Povestea Nasterii
http://www.copaculdehartie.ro/