Razvan, iubitul nostru

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Razvan, iubitul nostru | Autor: raca

Au trecut 3 luni de la marele eveniment al vietii mele. M-am hotarat in sfarsit sa scriu povestea nasterii, mai ales ca mi-am dat seama ca incepusem sa uit multe amanunte.
La foarte scurt timp dupa ce ne-am inceput relatia (aveam doar 19 ani pe atunci) eu si sotul meu am inceput sa vorbim despre casatorie si copii. Totul mi se parea asa departe atunci…hotarasem sa asteptam sa termin si eu faculatatea, dupa aia ne casatorim si, in momentul in care situatia ne-o va permite sa facem si un copil…Doamne ce repede a trecut timpul!!!
In decembrie 2006 am intrerupt pastilele si de atunci, luna de luna (chiar daca stiam ca poate sa dureze pana trece efectul anticonceptionaleleor) asteptam sa se intample minunea. Lunile au trecut si eu incepusem sa ma ingrijorez ca nu se intampla nimic…nu mai aveam rabdare…In sfarsit pe 3 iunie, dupa doar 5 zile de intarziere am facut testul. A IESIT POZITIV foarte repede. Nu am mai avut nevoie sa fac un alt test..stiam ca sunt insarcinata. A fost conceput chiar de ziua sotului, pe 15 mai.
Sarcina a fost foarte usoara, fara prea multe greturi sau alt discomfort, doar cu multe kg. Nici contractii nu am experimentat deloc pana in momentul nasterii…
Data probabila a nasterii era 5 februarie insa toata sarcina m-am gandit ca o sa nasc in ianuarie…si asa a fost.
Vineri pe 25 ianuarie am fost la control. Dr mi-a zis ca bebe are deja 3700 gr si ca nu are niciun gand de iesire. A fost prima data cand am dicutat despre posibilatea unei cezariene si m-am ingrozit. Deja ne facusem planul pentru declansare, urma sa ne vedem la 41 de saptamani.
Luni pe 28 am facut ultimele schimbari in camera lui bb, i-am asezat tot mobilierul, i-am pregatit dulapiorul cu haine..si i-am spus:”Ei mami, de-acum poti veni cand vrei tu ca noi suntem gata cu pregatirile”. Dupa o zi plina pe la ora 23 ma bag in pat..bebe misca de zor nevoie, ca de obicei. La 23:23 am simtit ceva cald si i-am spus sotului care atunci se pregatea sa se bage in pat: imbraca-te ca mergem la spital, mi s-a rupt apa. Nu i-a venit a crede, s-a uitat buimac la mine o fractiune de secunda dupa care a fugit sa se imbrace…l-am sunat pe doctor, m-am imbracat si la 23:40 eram deja in masina, in drum spre Iasi. Aveam de facut vreo 70 de km, dar eram linistita pt ca nu aveam contractii deloc.
La 0:55 am ajuns la spital unde surpriza…toata lumea dormea. S-a trezit o asistenta, a chemat dr de garda…o rezidenta a dr meu (asta a fost norocul meu) m-a consultat si a zis ca am col penetrabil la index, si ca mai avem de asteptat.
Noaptea a trecut destul de greu, dar nu de durere ci de nerabdare. Chiar am dormit vreo ora doua. Ma plimbam pe holuri asteptand sa se faca dimineata, cand urma sa vina si dr meu (n-a mai venit noaptea ca nu avea rost) si speram eu sa-mi faca ceva sa mearga mai repede. Mi se parea ca am contractii regulate, ajunsesem chiar la 5 minute…Aveam sa aflu ceva mai tarziu ce sunt alea contractii adevarate.
In sfarsit s-a facut dimineata, mi-au luat sange pt analize si pe la 8:30 a venit si dr. A spus ca o sa incercam o declansare. Mai intai am coborat sa vb cu sotul care era jos in holul spitalului (spit era in carantina si nu avea nimeni voie sa intre) mi-am sunat parintii…in concluzie eram f vesela.
Pe la 9 mi-au pus perfuzia cu oxitocina. Dr a spus ca spera sa nasc pana seara. Vorbisem cu el de ceva vreme sa-mi puna epidurala. A chemat-o pe dr anestezist sa-mi puna cateterul sa fim pregatiti in caz ca o sa se intample noaptea si n-o sa mai aiba cine sa-mi puna perfuzia. Pe la 9:30 deja incepusem sa am contractii ADEVARATE. Norocul a fost ca a prins-o pe anestezista intre 2 operatii si a venit sa-mi puna cateterul. Totusi s-a gandit sa imi mai faca un control inainte de anestezie…ca sa vedem cum stam. Deja aveam dilatatie 3, asa ca au si dat drumul la substanta magica. Din momentul acela n-am mai simtit durere. Multumesc din suflet celui care a inventat epidurala. Am ramas in sala de nasteri pt ca saloanele erau full. Am asistat la o nastere live. Nu-mi venea a crede ca poate sa doara atat de tare incat femeia respective tipa din toate puterile ca vrea sa moara. Incercam sa nu ma gandesc decat la puiul meu si sa sper ca eu nu voi trece prin asta. Pe la 10:30 a venit dr din nou sa vada cum ma simt, dar nu m-a suit pe masa ca era ocupata. I-am zis ca sunt bine…simteam contractiile, dar doar ca o presiune, simteam ca nu mai pot respira, ca nu mai am aer. I-am zis ca sunt ok…imi imaginam ca mai am de asteptat pana sa ajung sa ma simt ca femeia care nastea acolo. La 11:20 a venit din nou. I-am spus atunci ca nu stiu ce se intampla dar eu simt ca trebuie sa imping si nu ma pot abtine. M-a urcat pe masa si surpriza: dilatatie totala, expulzie in desfasurare. A mai chemat un dr care sa ma impinge pe burta (din cauza anesteziei nu puteam impinge cu forta maxima) si moasa sa ma tina de picioare si a inceput distractia: inspira impinge expira…dar n-a durat mult doar vreo 20-30 de minute. Din pacate la un moment dat m-am oprit din impins exact cand capul era iesit pe jumatate si bb a avut o echimoza pe tampla, dar a trecut. Cel mai tare m-am speriat cand la un moment dat nu s-a mai auzit inima copilului. Am inghetat. Atunci dr mi-a zis impinge o data tare…si asa am facut, cu ultimele puteri si a iesit…avea circulara de cordon si nu mai putea respira. Cand l-a pus pe masa era vanat si nu scotea niciun sunet. M-am panicat, am intrebat de ce nu plange…i-au dat o palma la fundulet si a inceput sa planga. Era sunetul pe care asteptasem 9 luni sa-l aud. Au inceput sa-mi curga lacrimile siroaie pe fata. Dr era la capul meu (astepta sa iasa si placenta) si ma asigura ca bb e bine. Dupa ce l-au terminat de aspirat si curatat mi l-au dat numai pt o secunda sa-l vad. Era cel mai frumos copil pe care-l vazusem vreodata, era copilul meu, comoara mea. Din pacate avea nevoie de oxigen, asa ca nu l-am putut alapta imediat dupa nastere.
Dupa cateva ore mi l-au adus din nou inainte de a-l duce la nou-nascuti, dar tot doar pt cateva clipe.
Dupa ce m-am putut da jos din pat (pe la 4 dupa-amiaza) m-am dus prima data la el, sa-l alaptez. A fost cel mai emotionant moment din viata mea. Avea o fata mica si dulce, imediat ce l-am pus la san a inceput sa suga ca si cum mai facuse asta de mii de ori inainte. Il alaptam si plangeam in acelasi timp. Plangeam de fericicre. In sfarsit aveam ceea ce mi-am dorit atatia ani.

de Razvan Gabriel
www.flickr.com/photos/12657960@N03/?deleted=2274601535" target="_blank">Poze Razvan Gabriel
Cum crestem

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Shose spune:

Felicitari! sa va bucuratzi de bb.

Shose si Pipetzica

www.flickr.com/photos/10814074@N07/" target="_blank">Poze

Sunt mare

Povestea Nasterii

grati.ela spune:

tare frumoasa poveste! Sa fiti fericiti pana la adanci batraneti!

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

creata2008 spune:

Emotionant, recunosc. Si nu mi se pare ca ai uitat amanunte... :)

Sa va traiasca micutul Razvanel si sa va bucurati in fiecare zi asa cum ati facut-o acum 3 luni!

Creata 1 cu Creata 2
www.flickr.com/photos/uic9999/sets/72157601143394729/" target="_blank">Poze Mariuca
Povestea nasterii
Cum creste Mariuca
Maria Ilona

Tinna S. spune:

O poveste tare emotionanta, mi-au dat lacrimile! Sa va traiasca minunea si sa fiti fericiti, acum sunteti o familie implinita!

Tinna, mami de doua minuni Alexandru Luca (14 feb. 2008) si Andrei Florin (1 ian. 2001)

Povestea nasterii lui Andrei
Povestea nasterii lui Luca
www.flickr.com/photos/21493362@N02/sets/" target="_blank">Poze cu iubirile mele
Cum creste Andreiush
Cum creste bebelinul meu

Mitsu-bishu spune:

Wow, raca, foarte impresionant si... plin de amanunte! Cel mai tare m-a infricosat treaba cu femeia care urla ca vrea sa moara... Poor little thing... Si... m-a atins amintirea ta dulce despre prima "intalnire" si primul alaptat... Sa ai un voinic sanatos si sa va bucurati de el din plin!!!

Lavi, de baby Conrad

Filmuletse cu iubirea lui mami
www.flickr.com/photos/21448537@N03/sets/72157603473968501/" target="_blank">Poze cu iubirea lui mami
Povestea nasterii
Ne facem mari!
www.youtube.com/profile_videos?user=lavibebe" target="_blank">NOU!!!