De la 4 mm. la 50 cm.

Pe Mariuca o stiu de cand avea 4 mm.

Ma dureau sanii de ceva vreme si menstruatia nu mai imi venea. Am cumparat un test de sarcina, singurul de altfel, si l-am facut. Au aparut aproape simultan cele 2 liniute, foarte clare amandoua. Am zis ca e irelevant, ca sigur poate disparea una in cele 10 minute cat am de asteptat. Am coborat in bucatarie si am pus masa. Cand am urcat, cele 2 liniute erau tot acolo. Si atunci am inceput sa procesez rapid. Cum ii spun lui Dani? Am luat o foaie de hartie si am scris pe ea “Suntem insarcinati!!!!!! Maria Ilonaaaa, Maria Ilonaaaa!!!”. Am rezemat foaia de spatarul unui scaun si alaturi am pus testul. L-am chemat pe Dani si i-am aratat scaunul, fara sa fiu capabila sa scot un sunet. M-a intrebat daca sunt sigura si a inceput sa tipe de fericire si sa ma invarta in brate. I-am chemat si pe ai mei. Tatal meu a ramas mut, ca si mine, iar mama mea m-a intrebat acelasi lucru ca si Dani, daca sunt sigura. Apoi i-am anuntat pe socrelii, pe frati si pe prietenii nostri. In seara aceea ne-am strans la noi si am petrecut. Era 5 iunie.

Detaliile le-am aflat pe 9 iunie, intr-o sambata. Eram insarcinata, iar embrionul avea 4 mm.

Sarcina a fost extrem de usoara si tot timpul am spus ca as mai face 10 copii, daca asa se prezinta cele 9 luni. Da, am avut greturi si am vomitat, am suferit enorm la mirosuri, dar astea chiar nu au fost probleme.
Cand eram insarcinata in 5 luni, Dani m-a intrebat daca noi am trecut de perioada critica (faimoasele 3 luni).
Cand eram insarcinata in 6 luni, toata lumea ma felicita pentru cele 3 luni de sarcina (pentru ca toata sarcina am avut o burta foarte mica).
Cand eram insarcinata in 7 luni, mama mea le spunea tuturor ca sunt la sfarsitul celei de-a sasea luni (nici nu s-a chinuit sa inteleaga cum de eu nasc la 10 luni).
Am luat 8 kg in toata sarcina, am facut sport si m-am dus la birou, am condus masina, am facut si imprudente alimentare, dar toate analizele mi-au iesit perfecte.

Am plecat in concediu in Grecia si, cand ne-am intors, am simtit pentru prima oara un fluturas in stomac. Era prima miscare pe care eu o percepeam, iar data era 31 august.

Pe 17 septembrie eram programati la morfologia fetala de trimestrul 2. Era intr-o luni. Duminica seara am stat cu Dani sa gasim si nume de baiat, ca sa ne asiguram ca acoperim ambele variante. Gemeni stiam ca nu avem! A doua zi ne-am prezentat la clinica. Doctorul a inceput sa analizeze fatul si sa dicteze rar ce vede el acolo. La un moment dat, plat si uniform, dicteaza “sex feminin”. Mi-au dat lacrimile instant si am reusit sa intreb “e fetita?”. Doctorul, probabil surprins ca nu stiam sexul, a mai verificat inca o data si a confirmat ca e fetita. M-am uitat la Dani, si ne-am strans de mana. Eu imi doream o fetita, in speranta ca imi va mosteni parul, Dani nu avea preferinte. Dar ne-am pastrat optiunile deschise pana la nastere, ca se mai vazusera cazuri in care copilul si-a schimbat sexul, uneori chiar la nastere.

DPN-ul era pe 21 ianuarie. Pe 9 ianuarie m-am dus la control in spital, cu bagajul facut. Colul era tare si lung. Am plecat acasa.
Ne-am intors, din nou cu tot cu bagaj, pe 16 ianuarie. Iar am plecat acasa. Prietena mea, viitoarea nasica, imi spunea ca, in ritmul asta, va trebui sa mai spele inca o data hainutele cu care o scoate pe Mariuca din spital, pentru ca se pune praful pe ele. Ca se pare ca ei ii e bine in burta si n-are chef sa ne cunoasca.

Pe 23 ianuarie, stiam ca, chiar daca colul e in continuare inchis si lung, vom incerca o nastere indusa. In speranta ca nu voi ajunge la cezariana. De dimineata, la 10.20, am ajuns la spital. Beinaz ajunsese inaintea noastra si se pregatea sa isi faca formele de internare. Aveam amandoua acelasi medic, doamna doctor Laura Dracea. Am intrat si eu la consult, nimic nu se schimbase: col tare si inchis. Am primit o pastiluta si am asteptat 10 minute. Am iesit zambitoare din cabinet, Dani se uita emotionat la mine. I-am spus ca e clar ca ramanem in spital si, cu putin noroc, poate nasc pana diseara la ora 7.

Am asteptat sa predau hainele, l-am sarutat in fuga pe Dani si am plecat spre sala de nasteri. E cam haios sa te duci in sala de nasteri, cand tu nu ai nicio durere si nici nu constientizezi ca vei naste in curand. Ajunsa acolo, o vad pe Beinaz, care imi zambeste de pe un scaun. Un domn doctor imi zambeste si el si ma invita sa iau loc pe scaun, pentru ca nu mai sunt locuri in pat. Eram 12 gravide si nu erau decat 5 paturi. M-am asezat vesela pe scaun… ma uitam in jur atenta, ma interesa fiecare aspect. Nu mai vazusem niciodata o sala de travaliu si totul imi parea fascinant.

Intre orele 12 si 2 nu s-au intamplat foarte multe. Am completat fisa de internare impreuna cu o doamna doctor care imi spunea ca ii place la nebunie ca sunt vesela si am o atitudine pozitiva. Replica mea a fost ca am venit sa nasc, nu am nicio boala, asa ca de-aia sunt vesela. Apoi o moasa draguta, dar dura rau, mi-a spus ca sigur sunt la primul copil, pentru ca ma vede destul de naiva. Inca zambesc. Si ca n-am dureri, se vede clar. Dureri aveam, dar nu mari. Adica cam la 30-40% ca la un ciclu normal. Normalitatea mea, ca sa zic asa. Adica probabil deja durerile depaseau un ciclu normal al altor femei… Mie mi-era bine. Atunci moasa respectiva mi-a aratat o femeie care urla de durere si mi-a spus ca atunci cand voi face asa (?!), voi fi de-abia la jumatate. “A, pai e buna si ignoranta asta la ceva!”, i-am spus eu candid. Nu am contrazis-o, nu m-am inspaimantat, pentru ca eu habar n-aveam cum o sa fie la mine, asa ca nici ea nu avea de unde sa stie. Beinazuta era relaxata, se vedea ca incepusera durerile si la ea, dar noi inca ne tineam bine pe scaune. Sau de scaune.

Pe la ora 2 apare si Dracea. Ne invita pe amandoua pe masa, eu, politicoasa (!!), o las pe Beinazuta prima. Hopaaaa, vad cum ii rupe membranele, pe ea nu o aud deloc tipand (intelesesem ca ruperea membranelor e o chestie super dureroasa), si apoi iese Dracea zambind. Dilatatie 5, se prezinta super bine. Oooo, ce frumos, am gandit eu! Deja dilatatie 5 si eram amandoua de la 10 dimineata in spital. Intru si eu pe masa, ma controleaza si imi ies ochii din cap de durere. Ii zic foarte clar, surprinsa de durerea resimtita, ca vreau neaparat epidurala, daca asa de tare ma doare la un simplu control manual. Ea, amuzata, e de acord. Dar imi spune ca, deocamdata, trebuie sa mai astept, pentru ca nu am decat dilatatie 2. Hmmm, aia e, ce sa facem?! Sunt de-abia la prima nastere, e normal sa mearga mai incet. Ma trimite in salon, asta daca am noroc sa se gaseasca un pat si pentru mine, si ne mai vedem peste alte 2 ore, sa vedem progresul. O las pe Beinazuta in sala de travaliu si plec spre salonul 13. Ma bucur, e numarul meu norocos.

Se face deja ora 3. Injectia cu calciu nu mi-a fost facuta, la echografie nu m-a chemat nimeni, alte substante nu mi-au fost injectate… Doar astept. Incep sa se intensifice durerile si ma intorc la sala de nasteri, sa intreb daca imi face si mie cineva un control, ca ma doare mai tare. Moasa aceea draguta imi spune sa ma intorc in salon, pentru ca va veni cineva sa ma duca la echograf si sa nu ma mai plimb pe culoare. Ma intorc, intr-adevar in cateva minute vine cineva si ma ia spre echograf. Durerile deja ma faceau sa ma opresc cand aveam contractii, si sa ma arcuiesc de spate. Intram la echograf, Mariuca era bine, avea esarfa laxa de cordon, aproximativ 3 kg. si vreo 52 cm. Totul era in regula. Ma intorc in salon. Cand iesim din lift, mami si cu Dani alergau pe culoar, ca nu stiau unde sunt. Intru cu mami in salon, ca le spun ca ma doare tare si as vrea sa stau intinsa. Mami, desteapta, se duce sa intrebe cand ma mai controleaza si pe mine un doctor, ca am dureri. In cateva minute, apare doctorul din sala de nasteri si ma cheama la control. Se uita surprins la mine si imi spune ca sunt deja la dilatatie 4. Pai zic “asta e de epidurala”, el confirma si ma cheama inapoi in sala. Acolo mi se gaseste miraculos si un pat, mai nascusera intre timp cateva femei. O vad pe Beinazuta, intinsa pe un pat si destul de alba la fata. Ii fac semn cu mana vesela, ca intre contractii eram ok, ea da din cap sfarsita. Aflu ca e la dilatie 7 deja. Si uite-asa m-am intors la ora 4 in sala!

Pe la 4 si un sfert, am simtit ca durerile sunt din ce in ce mai mari si anestezistul nu mai venea. Zic cu o voce scazuta ca eu am cerut epidurala si nu ma baga nimeni in seama. Ii spun unui doctor mai in varsta sa imi aduca anestezistul si el imi spune ca nu e treaba lui. Atunci, enervata, si de frica sa nu pierd dilatatia, ridic vocea (ca doar ma tine ca pe o soprana!!) si strig “patu’ doooi, am cerut si eu epidurala, va rog!!!”. Vine doctorul cel tanar, ma intreaba daca am semnat hartia, ii spun ca nu, mi-o aduce, o semnez si apoi pleaca. Ma asigur inainte ca se duce dupa anestezist. Ma si gandeam… Calciu nu mi-au facut, cu toate ca m-am rugat de ei, dar fac scandal mare daca ratez epidurala. Nu eram speriata de dureri, dar chiar nu aveam chef sa trec prin asta, mai ales ca toate conditiile pentru epidurala erau indeplinite.

Pe la 4 jumatate, apare o doamna doctor tanara si draguta, care incepe sa imi explice ce o sa-mi faca, unde, cum, cand. Se uita la ceas si imi spune ca in maxim 45 minute voi naste. Ma bufneste rasul si imi spun in sine ca ele sunt antrenate sa te incurajeze, ca sa nu te lase psihicul la greu. Pleaca, vine o alta doamna doctor, imi rupe membranele, nu simt nimic si nici nu prea realizez ce se intampla. Aveam dureri mari, dar inca destul de suportabile. Depaseau cu vreo 10-20% intensitatea unui ciclu normal.

La un moment dat le spun ca eu inca simt tot si o chem pe doamna doctor anestezist. Iar nu ma baga nimeni in seama. Atunci ridic iarasi vocea “patu’ doooi, inca simt tot, o cheama cineva pe doamna doctor?”. Apare iar tanarul doctor… se uita la mine, probabil ii par sfarsita si isi cheama rapid colega. Mai imi face o doza, se uita la ceas si imi spune ca ea nu crede ca o sa prinda anestezia pana cand voi naste. Ce amuzament in sala asta de nasteri… cum naiba sa nasc asa de repede?!

Imi vine sa imping… spun ca imi vine sa imping. Stiam ca asta inseamna ca nasc, dar de fapt vroiam sa ma asigur ca totul e in regula, pentru ca eram sigura ca eu nu voi naste atunci. Toata lumea isi vedea de treburile ei. Spun putin mai tare ca imi vine sa imping. Degeaba. O iau de la capat “patu’ doooi, imi vine sa imping!!!”. Ca prin magie, doctorul tanar e iarasi langa mine si imi spune: “stiti, doamna, aveti un stil aparte in a va face auzita”. Hai serios! Pai altfel nu ma baga nimeni in seama. Daca am voce, macar sa o folosesc la ceva! Imi spune sa ma calmez, sa nu imping si sa respir adanc. Era ok cu mine, asa ma mai linisteam putin. Ca, in rest, simteam tot.

Scena de mai sus se repeta peste alte cateva minute, cand, de data asta, apare o moasa tanara, subtirica si draguta langa mine si imi spune sa mai astept inca 3 contractii si apoi mergem pe masa sa nastem. Eu, zambind chinuit, ii spun “dumneavoastra faceti misto de mine, nu-i asa?”. Ea, foarte serioasa, si oarecum jignita de intrebare, se uita la mine cu niste ochi mari si zice ca nici in ruptul capului nu isi permite sa faca misto de mine.

La a treia contractie, se aude in eter “patu’ doooi, au trecut cele 3 contractii”. Deja se obisnuisera cu strigatele, asa ca doctorul tanar a si aparut langa mine. Moasa si cu inca o doamna m-au ajutat sa ajung pe masa de nasteri. Alaturi, ca erau doua mese una langa alta, Dracea o cosea pe Beinazuta. Ea era foarte vesela, mie imi era foarte rau. Cred ca eram alba la fata, ochelarii ii lasasem pe noptiera si ma simteam foarte ametita. M-am suit pe masa si l-am intrebat pe tanar cat e ceasul. “Aveti vreo intalnire, va grabiti undeva?”. Daca eu eram vesela, ei de ce n-ar fi fost?! Era 17.05.

In cateva minute, probabil vreo 10, apare si Dracea in fata mea. Nu apuca sa imi spuna nimic, pentru ca vine o contractie si moasa tanara se aseaza pe mine si ma apasa cu mainile pe burta. Doamneeee, de unde atata forta in pitica asta?? Imi vine sa vomit, pentru ca m-a surprins miscarea ei. Ma uit speriata in jur si Dracea se prinde. Imi spune ca nu am de ce sa fiu speriata, sa stau linistita, ca se pare ca a fost prea repede pentru mine totul. Dar se vede capul copilului si trebuie sa imping. Si imi explica sa fiu calma si sa asteptam urmatoarea contractie. Deodata, in jurul meu erau vreo 10 persoane. Dracea, doctorul tanar, medicul cu care facusem fisa de internare, medicul anestezist, moasa si inca unii pe care nu ii vedeam, dar pe care ii auzeam cum ma incurajeaza. Toate lumea imi zicea ceva de bine. Eu ii spuneam lui Dracea ca ma doare si ca simt tot pe partea stanga, iar pe dreapta mi-a amortit piciorul si poate putin si in interior. Moasa ma anunta ca vine contractia, ca se pregateste si ca va trebui sa imping. Ma fortez, trag aer in piept si imping. Ii aud vocea medicului anestezist, in urechea stanga. Imi spunea sa nu dau aerul afara din piept, sa mentin pe contractie. Apoi o aud pe Dracea zicand “gata”. Eu “gata ce?”. Ea, uimita, “gata, a iesit copilul”. Eu, cu un aer tamp “a iesit unde?”. Atunci, razand, medical anestezist imi spune sa ma ridic putin, sa o vad. Ma ridic, o vad pe Mariuca cu funduletul la mine, pe o masa. Si atunci o aud urland. Ea saracuta a inceput sa tipe de cand a iesit, dar eu eram chiauna si, in continuare, nu ma asteptam ca eu sa nasc. Adica nu asa de repede. O ia apoi medicul neonatolog, o duce undeva in spatele meu. O urmaresc cu privirea si incep sa plang. Cred ca am plans vreo 10 minute fara sa ma opresc. Oamenii din jurul meu au inceput sa se precipite: “va e rau?”, “de ce plangeti?”, “va doare ceva?”. Nu puteam sa scot o vorba, doar plangeam. Dracea atunci i-a lamurit pe toti “plange de fericire”. “Nu-i asa?”. Da, asa era, dar nu puteam descrie in cuvinte ce simteam. Emotiile au fost atat de puternice, incat singurul lucru pe care il mai puteam face era sa plang. Parca am asteptat toata viata acest moment unic. Si a venit asa de repede totul, s-a intamplat parca pe fast forward, iar eu eram muta. Cineva m-a intrebat cum o cheama pe fetita. Ce nume i-am pus. Eu doar plangeam, asa ca atunci m-a intrebat “nu v-ati decis inca la nume?”, luand tacerea mea drept altceva.

La un moment dat, a aparut o mana in dreapta mea si mi-a pus ceva pe piept. M-am uitat mirata si am vazut-o. Era Mariuca si era la mine pe piept. Era ireal. Am inceput sa plang si mai tare. Nu stiam ce sa fac… Era atat de mica si de frumoasa. Nu am crezut ca va fi atat de gingasa si de calda, atat de linistita, de parca asta ar fi asteptat si ea – sa fie la mine in brate. Mana dreapta era oarecum prinsa sub Mariuca, asa ca am ridicat mana stanga, sa o mangai pe cap. Cand am dus mana spre capusorul ei, am vazut ca imi tremura ingrozitor si mi-a fost frica sa nu o ranesc. Atunci am pupat-o pe obraz. Nu mai stiu daca i-am spus ceva, nu mai stiu ce fatuca avea, totul este intr-o ceata - de beatitudine, de emotie, de drag… dar stiu ca e a mea incepand de cand avea 4 mm. Iar cand am vazut-o, am stiut de ce am asteptat-o atata timp. Pentru ca a meritat. Pentru ca orice lucru bun pe lumea asta trebuie castigat si trebuie sa lupti ca sa ai ceva minunat. Nu conteaza cati ani au trecut de cand am ales numele, nu conteaza cate nopti nedormite am avut, nu mai conteaza nimic. Mariuca a venit cand a trebuit si din motivul cel mai pur cu putinta. A fost dorita si a fost adusa din iubire.

Am intrebat cat e ceasul… la cat s-a nascut. 17.17. 17.17???! Oameni buni, am avut un travaliu de doar 2 (doua) ore??? Hehehe, am zis eu ca mai fac 10 copii!

claudela spune:

Frumoasa povestea voastra...Multa sanatate va doresc si eu iar fetita sa va aduca numai si numai bucurii!!


http://tt.lilypie.com/Gjqjp2.png

A_Iulia spune:

Ce frumos!

Adina + Olivia Q1.04

Ellenuta spune:

creataaa si pe tine si pe Mariuca cea care a iesit usor! am dat apa la soricei, sa stii. ma emotioneaza tare tare povestioarele nasterilor, mai ales ale zuzelor cele mai dragi mie!!!

sa fiti sanatoase si iubite!



Elena de Eva Maria

CRESTEM MARI

BEBE EVA MARIA
POVESTEA NASTERII

Roxie spune:

Ce mult mi-a placut. Cand citesc povesti despre nastere imi aduc aminte mereu de cum am nascut si eu.
Sa-ti traiasca Mariuca si sa fie sanatoasa si fericita!

Roxie, bubulutza Denisa (23 decembrie 2005)si bebe Mihnea Sebastian (11 ianuarie 2007)

monalac spune:

patul doi,foarte frumoasa povestea!!!am plans si am ras in acelasi timp!!sa ti traiasca mariuca,sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii!!


21+cu bebe codrin si mami de cris



Mami de Cris

Poze Cris

narcisa.s spune:

Bravo fetelor!!!Uite asa le determini si pe altele sa priveasca mai relaxate momentul!!Felicitari, cred ca amandoua si tata Dani sunteti niste grozavi!!

Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi - Matei 21:22


Narcisa (15+)si Vil asteptand o

acina spune:

F frumos ai povestit , am zambit si am plans citind-o .Sa-ti traiasca Mariuca si sa te bucuri de ea.

Anca 24 sapt+ mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Povestea Nasterii

Lala_D spune:

Emotionanta si frumoasa povestea aparitiei unei mici minuni. Felicitari dragelor .

O zi excelenta !
Lala.


Fratele mai mare!
Baby Andrei ! (27.12.2007)

Poze

lcazangiu spune:

super faina povestea, sa va dea Domnnul multa saantate si cati copii vreti voi!
Sper sa am si eu parte de o nastere asa usoara ca a ta:)

Pupici
Lori20+

Tinna S. spune:

Creato, foarte frumos ai povestit! Sa dea DD sa fiti foarte fericiti langa Mariuca voastra iubita, o meritati din plin! Sunteti o familie tare frumoasa!

Si sa dea DD ca toate femeile sa nasca asa usor cum ai nascut tu! (inclusiv eu)...

Tinna 39s+3z cu si mami de Andrei (7 ani)

Atat mai am pana vin pe lume!
Povestea nasterii lui Andrei
www.flickr.com/photos/21493362@N02/sets/72157603366051910/" target="_blank">Poze cu iubirea mea Andrei

AMR 4 zile ???