De la ce varsta fara un adult in preajma?(2)
Raspunsuri - Pagina 16
viviana spune:
Profesorii, tipa, striga, vorbesc mai tare ca sa se faca auziti.
Copilul invata destul de repede sa recunoasca tonurile.
Din punctul meu de vedere dusul la scoala nu este perceput de copil ca sfarsitul copilariei ci mai degraba ca un univers al ei.
"Sfarsitul copilariei" este ceea ce simtim noi.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
dana vio spune:
Eu una as vrea s-o aman pe Alex si s-o dau la 7ani9luni in clasa1, dar nu cred ca o sa-mi iasa. Ma amagesc singura. Oricum, mai este pana atunci, mai vad eu. La noi nu sunt frati mai mari, ci veri, chiar3, si sunt toti la scoala la care sper sa reusesc sa o inscriu si pe Alex. Complicata problema. 
Alexandra Maria
14.12.2007
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anya Sorana, poti sa ma contrazici  , dar sa stii ca fata ta s-ar fi plictisit ingrozitor la pregatitoare, la 7 ani. Iar trezitul dimineata tot ala era. Lasa ca de la anul invatati dupamiaza si dormiti mai mult  .Profesorii "tipatori" fac parte inca (din pacate) din viata de zi cu zi. Unii chiar tipa, altii au o voce mai puternica...Copiii nu se iau intotdeauna doar dupa voce. Ei au un "simt" care le spune daca profesorul/educatorul "iubeste copiii" (cum imi zicea cel mic cand era la gradi). Anya |
Ai dreptate probabil ca s-ar fi plictisit. Se mai plictiseste si asa
. Se plictiseste si cand n-ar fi cazul sa se plictiseasca. Culmea e ca la gradi nu s-a plictisit. Pentru ca isi putea lua o revista/carte sa citeasca daca terminase ce avea de facut. La scoala se uita pe pereti ca n-are voie sa citeasca ..... una dintre nemultumirile ei de clasa I (isi lua carte cu ea la inceput si presupun ca o scotea sa citeasca in timpul orei, ca asa era obisnuita de la gradi).Chiar vroiam sa completez - eu cand zic "nebunul care tipa" ma refer la "taceti, dobitocilor, ca va dau afara" urlat de-a dreptul, nu la ridicarea vocii ca sa se faca auzit.
Si nu cred ca e buna atitudinea "sa se obisnuiasca". Daca ai un sef care urla asa la tine ori il reclami (daca ai unde) ori iti schimbi jobul, nu cred ca e normal sa suporti.
Si da, stie cand e ok sa se ridice vocea si cand nu e ok. Are un simt special.
. Mi-a explicat o data ca si doamna (pe care o place mult) tipa uneori dar stie intotdeuna de ce a tipat (probabil le explica) si cam are dreptate doamna, in timp ce cealalta persoana despre care era vorba in propozitie "tipa din senin" sau cum zice fi-mea "tipa de nebun". Probabil ca nu tipa de nebun dar nu stie sa se faca inteles ..... si in plus pe fi-mea o deranjeaza mult generalizatile. Daca ea nu e devina nu intelege de ce sa suporte urlete si apelative ... In fine, asta e cu scoala.
Pe noi gradi ne-a invatat ca se poate invata (chiar mult) relaxat, fara stres, in ritmul copilului. Dar erau 12 in grupa, se putea lucra cu fiecare in parte ...
Na, ca am nostalgii dupa ce bine era la gradi
.
oanap85 spune:
| Citat: |
| Asa si baiatul cel mare al oaneip plateste ca are frati mai mici: el se duce la 6 ani la gradi pentru prima oara in timp ce cel mijlociu merge la 3. E o diferenta si se va vedea. Nu da nimeni cu pietre Oana, nu e treaba noastra... doar ca va trebui sa fii atenta sa discuti pe tema asta cu ei si sa fii sincera pana la urma |
paulinio citeste mesajele mele si pe urma comentaza..
cel mare a mers la gradinita de la aproape 4 ani ,am spus ca nu prea a mers la gradinita nu ca nu a mers pana la 6 ani
"plateste"?plateste ai spus?cum plateste ca are frati mai mici?
ce treaba are fratii mai mici?
Accept un sfat atunci cand imi dau seama ca e drept...dar ceea ce ai scris tu aici dovedeste ca ai citit pe ici pe colo sau ultimele mesaje si "hai sa scriu si eu ceva ca daca au scris x,y si z inseamna ca asa o fi "]
Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).
http://s878.photobucket.com/albums/ab348/oanap85/
dana vio spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui sorana
Ai dreptate probabil ca s-ar fi plictisit. Se mai plictiseste si asa . Se plictiseste si cand n-ar fi cazul sa se plictiseasca. Culmea e ca la gradi nu s-a plictisit. Pentru ca isi putea lua o revista/carte sa citeasca daca terminase ce avea de facut. La scoala se uita pe pereti ca n-are voie sa citeasca ..... una dintre nemultumirile ei de clasa I (isi lua carte cu ea la inceput si presupun ca o scotea sa citeasca in timpul orei, ca asa era obisnuita de la gradi).Chiar vroiam sa completez - eu cand zic "nebunul care tipa" ma refer la "taceti, dobitocilor, ca va dau afara" urlat de-a dreptul, nu la ridicarea vocii ca sa se faca auzit. Si nu cred ca e buna atitudinea "sa se obisnuiasca". Daca ai un sef care urla asa la tine ori il reclami (daca ai unde) ori iti schimbi jobul, nu cred ca e normal sa suporti. Si da, stie cand e ok sa se ridice vocea si cand nu e ok. Are un simt special. . Mi-a explicat o data ca si doamna (pe care o place mult) tipa uneori dar stie intotdeuna de ce a tipat (probabil le explica) si cam are dreptate doamna, in timp ce cealalta persoana despre care era vorba in propozitie "tipa din senin" sau cum zice fi-mea "tipa de nebun". Probabil ca nu tipa de nebun dar nu stie sa se faca inteles ..... si in plus pe fi-mea o deranjeaza mult generalizatile. Daca ea nu e devina nu intelege de ce sa suporte urlete si apelative ... In fine, asta e cu scoala. Pe noi gradi ne-a invatat ca se poate invata (chiar mult) relaxat, fara stres, in ritmul copilului. Dar erau 12 in grupa, se putea lucra cu fiecare in parte ... Na, ca am nostalgii dupa ce bine era la gradi .Sorana si Monica (28.09.2002) |
Eu una, stiu sigur, n-o sa fiu un parinte comod ptr invatatoare/profesor. Ptr ca eu n-am sa permit veci-pururi cuiva sa vorbeasca asa copilului meu! Plus ca Alexandra mea are alta fire, parca o aud cum ii raspunde-inapoi!
Alexandra Maria
14.12.2007
ladyJ spune:
Bird, parca am un deja vu cand te citesc.
Familia ta este o familie de sasi? Pentru ca modul in care pui problema vis-a-vis de Romania, modul in care iti pute tot ce tine de aceasta tara, e tipic familiilor de sasi care au o problema cu destinul, adica tara in care s-au nascut.
Nu toti au problema asta,evident, dar unii din ei o au la modul disperat.
Intreb de curiozitate, ca m-as mira sa fie pura coincidenta.
In rest, cred ca copilul pleaca din cuib cand e pregatit sa plece. Nu ii suna vreun ceas cand implineste 18 ani.
Iar societatea romaneasca nu are o problema cu asta.
A sta cu parintii pana la 25 de ani nu inseamna ca depinzi de ei. A pleca de langa aprinti la 18 ani nu inseamna ca esti independent. Dependenta si independenta nu se masoara in adresa din buletin sau viza de flotant. Ci in OM, in tine, in suflet si in ceea ce simti.
buflea spune:
Dragelor, eu fac parte din categoria parintilor care considera ca copilul trebuie sa inceapa clasa I intre 7 si 8 ani, deci tarziu dupa standardele voastre .
Am mai multe motive pentru care cred asta si o sa le detaliez:
1. Este o diferenta vizibila intre un copil de 6 ani si unul de 7 ani ... Diferentele sunt fizice, emotionale si cateodata si academice. Sigur ca pana la urma toti copiii fac fata, dar cred cu convingere ca un copil peste 7 ani face fata mai usor cerintelor scolii ( disciplina, program strict, severitatea profesorului, programa mult, mult mai intensiva ca pe vremea nostra si, aici in America, cele 8 ore pe care le stau in scoala).
2. Este de sperat ca in scoala sa stea cat mai multi ani ( vreo 18 ?) din momentul in care o incep ... Nu inteleg argumentul asta de a o termina mai repede ... Pana la urma, in ziua de azi se poate munci din liceu, asa ca nimic nu ii impiedica sa devina partial independenti din punct de vedere financiar.
3. Anul acesta de gradinita poate/trebuie sa fie suplinit de sport ... Cat mai mult sport, cat mai multa expunere spre diverse sporturi, astfel incat uita de plictiseala ... Sigur, activitatile sportive nu sunt oferite de scoala si necesita multa investitie financiara si timp alocat din partea parintilor ... Dar eu justific acum numai din punct de vedere al copilului si cred ca decat sa inceapa sa scrie la 6 ani, mai bine face un sport care i se potriveste. Nu cred ca mai este nevoie sa detaliez beneficiile sportului, incepand de la cresterea imunitatii, placerea de a bate mingea, apa, clapele pianului ... etc in mod organizat, dezvoltarea armonioasa ...etc.
4. Am amintit trecator dar simt ca trebuie sa rezerv un pargraf separat dezvoltarii emotionale si a rautatii intre copii, asa numitul bullying ... Acesta este un fenomen care nu poate fi evitat, se incearca controlarea lui cat mai mult, dar la final nu cred, pur si simplu nu cred ca se poate elimina pentru ca face pur si simplu parte din interactiunea intre copii. Ei bine, eu cred ca emotional vorbind, copilul se descurca mult mai bine in a "deal-ui" cu asta la 7 ani decat la 6 ani. Si atentie, copiii rad sau fac misto sau si mai rau, umilesc aproape orice ... Exista se pare aceasta dorinta de a fi "popular" si placut de toata clasa si chestii minore ca de ex punga cu mancare sau geaca de blugi pot deveni adevarate izvoare de ironie intre ei. Pana sa vina copilul acasa, sa spuna parintelui, acesta sa se duca la scoala si sa se lamureasca problema, impactul emotional este deja realizat ... Si cred ca intr-un fel reactioneaza daca e mai mare, pentru ca la varsta asta copiii reactioneaza foarte instinctiv.
5. Si desi nu conteaza atat de mult, va spun cu siguranta ca un copil de 7 ani intelege mai repede materia din clasa, scrie mai repede, citeste mai repede, va socoti mai repede, va memora mai repede pentru ca matetria scolara de la aceasta varsta este 80% bazata pe memorare.
Inca o data, sunt convinsa ca aceste diferente dispar in timp si in clasa a 8 a chiar nu mai conteaza cand s-a inceput scoala. Mai cred ca foarte multi copii fac fata fara efort si la 6 ani ... Dar daca e sa vorbim despre cum e mai usor si cum impactul cu scoala este mai lin, mie mi se pare ca intre 7 si 8 ani este perioada favorabila.
monicabo spune:
Lady, iti dau dreptate in ceea ce ai spus vis a vis de independenta fata de parinti/mutat de acasa, etc.
Aici depinde f mult de copil, de relatia lui cu parintii, daca parintii au fost de genul "acum faci cum zic eu, cand o sa te muti la casa ta, atunci faci ce vrei tu!" atunci copilul abia asteapta sa o zbugheasca de acasa, daca relatia copil-parinte a fost calda, lina, cu oarece flexibilitate, atunci nici copilul nu este atat de grabit sa se "rupa" de acasa.
Plus ca, daca nu ai o casa asigurata (de undeva/cineva), conditiile din Romania nu permit unui tanar de 18-19 ani, proaspat absolvent de BAC sa se poate intretine singur. Doar daca se angajeaza din prima pe un salariu mare, insa cu studii medii, rar se intampla. Nici cu studii superioare nu-i garantat, ca si acolo ies tineri cu meserii dificile, frumoase, dar platite prost (medic, profesor etc).
Gasesc mult mai nociv locuitul cu parintii/socrii dupa casatorie, acolo ies alte discutii, interpretari, ca-s practic 2 familii cu conceptii diferite, insa asa, continuitatea in familia "de baza" nu o vad asa cu probleme, daca are loc...
Eu de ex. am locuit cu parintii mei cam pana pe la casatorie, 27 de ani, fara sa simt lucrul asta ca pe o dependenta, corvoada etc. Dupa casatorie, am plecat. In momentul de fata, cu familie, copii, nu m-as fi simtit confortabil sa traim la comun, dar pana atunci, nu m-a deranjat cu absolut nimic.
Este adevarat, nu mi-a impus nimeni reguli stricte, nu ma intreba nimeni (la stil batut la cap) unde ies, cu cine, ce vorbesc etc (asta dupa o varsta, mai exact varsta de liceu, adica cam dupa ce am devenit majora, cel putin in acte). Spuneam eu ce consideram necesar + chestii de bun simt (adica sa spun daca intarzii f tare seara/noaptea, daca plec pe undeva mai multe zile etc). Si acum spun cand plec in condediu (nu ca raport, ci ca discutie) iar noptile nici atunci nici acum nu pra le-am pierdut. Dar si in liceu, si in facultate, daca stiam ca mai ies pe la club/disco, le spuneam (ca de obicei ajungeam noaptea), si era ok, puteam oricand sa ii sun daca aveam nevoie de ceva, sau eram in vreo situatie neplacuta (ma refer aici daca nu gaseam taxi, nu aveam cu cine sa vin etc, atunci puteam sa-i chem). Nu prea a fost cazul de din astea...
In concedii plecam cand vroiam, cu cine vroiam, nu stiu....au fost relatii de bun simt intre noi, si nu m-am simtit prost ca am stat cu ei pana la o varsta mai ridicata.
Chiar nu mi-ar fi placut sa locuiesc singura, simteam nevoia sa schimb o vorba cu cineva, sa povestim una-alta etc... ASa singura, n-avea nici un farmec...
Monica, mami de 2 
: Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)
www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua
Povestea sarcinii si a nasterii Andreei
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Dragelor, eu fac parte din categoria parintilor care considera ca copilul trebuie sa inceapa clasa I intre 7 si 8 ani, deci tarziu dupa standardele voastre .Am mai multe motive pentru care cred asta si o sa le detaliez: 1. Este o diferenta vizibila intre un copil de 6 ani si unul de 7 ani ... Diferentele sunt fizice, emotionale si cateodata si academice. Sigur ca pana la urma toti copiii fac fata, dar cred cu convingere ca un copil peste 7 ani face fata mai usor cerintelor scolii ( disciplina, program strict, severitatea profesorului, programa mult, mult mai intensiva ca pe vremea nostra si, aici in America, cele 8 ore pe care le stau in scoala). 2. Este de sperat ca in scoala sa stea cat mai multi ani ( vreo 18 ?) din momentul in care o incep ... Nu inteleg argumentul asta de a o termina mai repede ... Pana la urma, in ziua de azi se poate munci din liceu, asa ca nimic nu ii impiedica sa devina partial independenti din punct de vedere financiar. 3. Anul acesta de gradinita poate/trebuie sa fie suplinit de sport ... Cat mai mult sport, cat mai multa expunere spre diverse sporturi, astfel incat uita de plictiseala ... Sigur, activitatile sportive nu sunt oferite de scoala si necesita multa investitie financiara si timp alocat din partea parintilor ... Dar eu justific acum numai din punct de vedere al copilului si cred ca decat sa inceapa sa scrie la 6 ani, mai bine face un sport care i se potriveste. Nu cred ca mai este nevoie sa detaliez beneficiile sportului, incepand de la cresterea imunitatii, placerea de a bate mingea, apa, clapele pianului ... etc in mod organizat, dezvoltarea armonioasa ...etc. 4. Am amintit trecator dar simt ca trebuie sa rezerv un pargraf separat dezvoltarii emotionale si a rautatii intre copii, asa numitul bullying ... Acesta este un fenomen care nu poate fi evitat, se incearca controlarea lui cat mai mult, dar la final nu cred, pur si simplu nu cred ca se poate elimina pentru ca face pur si simplu parte din interactiunea intre copii. Ei bine, eu cred ca emotional vorbind, copilul se descurca mult mai bine in a "deal-ui" cu asta la 7 ani decat la 6 ani. Si atentie, copiii rad sau fac misto sau si mai rau, umilesc aproape orice ... Exista se pare aceasta dorinta de a fi "popular" si placut de toata clasa si chestii minore ca de ex punga cu mancare sau geaca de blugi pot deveni adevarate izvoare de ironie intre ei. Pana sa vina copilul acasa, sa spuna parintelui, acesta sa se duca la scoala si sa se lamureasca problema, impactul emotional este deja realizat ... Si cred ca intr-un fel reactioneaza daca e mai mare, pentru ca la varsta asta copiii reactioneaza foarte instinctiv. 5. Si desi nu conteaza atat de mult, va spun cu siguranta ca un copil de 7 ani intelege mai repede materia din clasa, scrie mai repede, citeste mai repede, va socoti mai repede, va memora mai repede pentru ca matetria scolara de la aceasta varsta este 80% bazata pe memorare. Inca o data, sunt convinsa ca aceste diferente dispar in timp si in clasa a 8 a chiar nu mai conteaza cand s-a inceput scoala. Mai cred ca foarte multi copii fac fata fara efort si la 6 ani ... Dar daca e sa vorbim despre cum e mai usor si cum impactul cu scoala este mai lin, mie mi se pare ca intre 7 si 8 ani este perioada favorabila. |
M-ai convins!
Alexandra Maria
14.12.2007
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bird70 Explica-mi si mie cum copilareste copilul mai mult daca scoala nu e o corvoada ci e un loc minunat unde copilul se simte bine si abia asteapta sa se termine vacanta. Ca eu asta nu pricep. Scoala e parte din copilarie. |
E foarte simplu: pana la scoala, Ana pleca dimineata in parc (Cismigiu, de obicei) de obicei 4-5 ore, venea la pranz, manca si se culca; dupa aia, mergea iar afara (daca avea cu cine) sau se juca in casa sau curte. Se culca la ora 10, maxim.
Acum merge la scoala si, dupa aia, cateodata merge o ora in cel mai apropiat parc. Mananca si se culca, iar dupaamiaza are deja lectii. Liniute, etc. Sigur, o lalaie la maxim. Mai are putin timp de joaca, pentru ca seara se culca mai devreme, e obosita (9-9.30).
Ti se pare acelasi lucru?
Sigur ca scoala e parte din copilarie, dar asta numai pentru ca incepe in copilarie. Nu e la alegere.
Edit: dupa mine (fost elev) si, din auzite pe la colegi, sau pe la fetele mele, "scoala nu e o corvoada ci e un loc minunat unde copilul se simte bine si abia asteapta sa se termine vacanta" este doar o gluma buna, cu exceptii, fireste, dar tot gluma ramane.
Rufus, Tora si iadele
