De la ce varsta fara un adult in preajma?(2)

ela ce nu intelegi din ce am scris eu aici?!!!!!!!
citez"iar la gradinita merge in grupa mare sau pregatitoare ce-o fi,cel mic sta cu el pentru ca deocamdata d-na lui lipseste pana la 1 oct. si educatoare lui David ii tine locul,4 ore dimineata cu cei mici,4 ore pana dupa-amiaza cu cei mari..si i-am spus ca il duc o data cu David si pe cel mic pana se obisnuieste putin cu gradinita,mai exact 2 saptamani..si am ales sa-l duc pe Paul la grupa mare tocmai ca sa nu piarda David din ce invata..Paul e cuminte si nu-l deranjeaza(mi-a zis d-na)"(ti-am raspuns la pag.12 ,ultimul mesaj)..tu macar citesti ce scriu eu in toatalitate, sau doar ce-ti convine?


a evoluat societatea romaneasca..cum?
tehnologia sau ce?
la fosta gradinita unde era David nu exista grupe mici,mijlocii,mari ci doar mixte
copilul meu in primul an a stat cu copii de 6 si chiar 7 ani
fieacre isi dadea copuilul indiferent de varsta la ce d-na vroia,sau unde mai erau locuri..
pe cei mici ii punea sa se joace iar cu cei mari lucra,cel putin asa am vazut eu
acum e la o gradinita de stat cu program normal



Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).
http://s878.photobucket.com/albums/ab348/oanap85/

oanap85 spune:

de la ce varsta ii pot lasa singuri am scris in primul meu mesaj
la pag .2
michelle nu vreau sa o iau de la capat cu explicatiile..va rog sa cititi mesajele mele din urma ,toate,de la cap la coada
da ,ii supraveghez si uitandu-ma pe geam,da ,ies si afara ,da ii si aud ,daca stau sub geam cum sa nu-i aud?..depinde de ce fac si de ce fac si ei...cand se joaca la nisip e suficient sa ma uit pe geam ca nisipul e sub geam ,la 1 m jumate de geam;
in oras ,unde stau eu,curtile sunt mici,casele lipite una de alta..nu-ti imagina ca tre sa vin de nu stiu unde pana ajung la ei,imi ia cateva secunde din casa pana in strada,chiar si pe geam daca sar:)
deci nu am spus ca fac numai aia..: "ma uit pe geam",sau numai asta:"ies si vin.." depinde daca sunt in curte ,depinde daca stau pe straduta,depinde ,depinde

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).
http://s878.photobucket.com/albums/ab348/oanap85/

danaionela spune:

Eu zic sa nu generalizam lucrurile. Ok copilul vrea libertate, si la noi a fost la fel... numai ca acuma noi privim din punctul de vedere al parintilor si ne facem alte griji. Eu am colegi de scoala generala care au renuntat au vrut libertate si parintele nu a stiut sa-l indrume. Eu am fost multumita ca la varsta aceea am stiut ce sa aleg, nu am stat sub tutela parintilor. Am lucrat, am plecat in vacanta si cu timpul mi-am cumparat si propria casa. Acelasi lucru pot sa-l zic si de fratele meu, care este cu 5 ani mai mic. Parintii nu au stat in spatele nostru la fiecare pas, nu ne-au supravegheat vizibil ( cel putin nu am simtit asta) fiecare miscare, au fost undeva in umbra, gata sa ne salveze daca am avea o problema. Ne-au lasat singuri sa razbatem, nu ne-au impus sa urmam liceul X sau Y , si la fel si cu facultatea. Am ales singuri ce sa facem si am reusit si asta pot sa o pun si pe seama varstei. Gandeam altfel la 19-20 ani fata de unul de 17-18 ani. Eram mai matura si imi doream sa realizez ceva in viata asta, fata de cand eram la 17-18 ani, cand credeam ca tot ce zboara se mananca.
Daca stau si ma gandesc, cred ca ai mei si acuma ma supravegheaza,dar tot asa fara sa le simt prezenta, de la deparatare. Noi si acuma daca plecam de acasa sau mergem la nu stiu ce petrecere si stam mai tarziu le sun pe mama/ soacra si le spun unde suntem si ce facem. Fac acest lucru din impuls, poate ca asa am fost invatata cand eram mica si acuma a intrat in reflex... Acelasi lucru sper sa reusesc sa le transmit si eu celor mici. Acuma cand am citit atatea la aceast subiect mi-am dat seama ca uneori exagerez, ca mama nu era in urma mea si incetul cu incetul trebuie sa le acordam putina libertate, pentru ca o sa vina acea varsta critica cand nu poti sa-i mai tini langa tine si ajunge sa abandoneze si scoala nu la 17-18 ci la 13-14 ani, sau mai mici.
In concluzia , copilul trebuie supravegheat mereu, asta este clar, dar in acelasi timp trebui sa-i dai lui impresia ca are propria libertate. Trebuie sa se simta in centrul atentiei, dar trebuie sa fie in acelasi sa-si dezvolte propria personalitate, trebuie sa fie trasi de maneca, dar trebuie lasati sa se loveasca si cu capul de pragul de sus, pentru ca altfel nu stiu cum este viata reala.
Eu ma uit la ale mele, ele nu stiu lucru asta, si asta in principiu din cauza mea, pentru ca am vrut sa le feresc mereu, sa nu sufere, si sa nu le mai faca cineva rau, si atunci le supraveghem si cand respira...nu de alta dar sa nu respire " prea adanc".. Imi dau seama ca daca continui asa o sa ajung sa am niste copii frustrati, niste copii care nu o sa cunoasca lumea reala, niste copii care atunci cand sunt loviti o sa intoarca si celalt obraz sau o sa fuga la mami si tati cum fac acuma.. Am stat zilele astea si le-am stuidat comportamentul, care pana acuma nu-l observam, si am ajuns la concluzia ca ele nu stiu sa se apere, ele nu suporta sa fie imbrancite si daca li se intampla acest lucru vin si plangand la noi... Daca am fost la un loc de joaca si un copil le-a lovit si le-a luat jucaria cu care ele se jucau, au preferat sa plece si sa vina la mine sa-mi spuna ca baietelul X le-a lua jucaria, in loc sa-si rezolve singure problema..
In concluzie parintele trebuie sa fie mereu in preajma copilului, dar in acelasi timp cel mic sa nu-i simta prezenta... Este greu sa fii parinte..

mianda spune:

Pentru toate care ati luat foc pe aici in legatura cu grupele mixte de copii la gradinita...

Aflati ca, una dintre cele mai bune gradinite din Botosani, gradinita 21 (si probabil la aceasta face referire oanap85) are doar grupe mixte. Asa e organizata ea, lucreaza dupa un plan ENA ( parca asa se numeste) Asta nu inseamna ca sunt 60 de copii intr-o grupa, sau mai stiu eu ce s-a vehiculat pe aici. Pur si simplu planul de invatamant e in asa fel structurat incat educatoarele predau si la cei mici si la cei mari. Eu am avut copilul la acea gradinita, de la 2 ani jumatate,la 7 ani jumatate ( cam mult dupa parerea multora) si am fost foarte multumita.
Prin urmare, nu inseamna ca daca suntem invatati doar cu invatamantul traditional, nu poate exista si altceva...

sorana spune:

Intrucat abia acum am citit vreo 10 pagini ... raspund si eu la ce am citit.
Din ce stiu eu despre actuala lege a invatamantului e cum zice Anya - pregatitoarea e obligatorie, nu intra in cls I fara cls 0. Ceea ce inseamna ca Oana isi va da copilul in cls I la 8 ani.
DAR nu pot sa zic daca e rau sau bine.
Eu sunt de parere ca fiecare isi cunoaste propriul copil si stie ce si cum. Fi-mea a intrat in cls I la 6 ani si 11 luni. Are colegi care au intrat la scoala la 7 ani si 9-10 luni. Fi-mea a avut intotdeauna prieteni mai mari decat ea cu circa 2 ani. Plus ca citea cursiv, etc. Asa ca nu a fost niciodata o problema sa faca fata. Nu numai la materia scolara ma refer ci si la jocurile din pauza.
Pe de alta parte mie mi s-a recomandat in gradi, la finalul pregatitoarei, sa o dau la scoala, ca e clar pregatita pentru asta. Dar altor parinti li s-a recomandat sa-i mai tina un an in gradi.

In concluzie varsta de intrare in cls I este de minim 6 ani dar nu stiu daca si la cat e limitata "in sus".

oanap85 spune:

mianda ,vorbesc de gradinita 10(cea care apartine de liceul pedagogic) si am mai auzit parinti care spun ca la ei la gradinita e la fel..

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).
http://s878.photobucket.com/albums/ab348/oanap85/

bird70 spune:

Te cam contrazici aici. Ba spui ca ai avut libertate si independenta, ba spui ca parintii ti-au suflat in ceafa tot timpul. De fapt inca o fac . Dar nu au facut-o confruntational ca alti parinti ci mult mai insidios, te-au invatat pe tine ca trebuie sa dai raportul. Si tu la varsta ta, femeie maritata cu copii, 'simti nevoia' sa dai raportul la parinti daca stai tarziu cu prietenii . Si ti se pare normal si benefic. De fapt nici acum nu ai iesit de sub 'tutela' parintilor.


Exact ce au facut parintii tai, ti-au lasat senzatia de libertate dar daca te uiti cu atentie si acum esti supravegheata de ei, probabil au si o influenta mare in deciziile tale.

Eu am alta teorie, atunci cand copilul are varsta la care trebuie supravegheat, il supraveghez fara sa ma prefac ca nu sunt acolo. Iar atunci cand simt ca e vremea si cazul, ii dau libertati 'pe bune', nu ii las doar senzatia ca are libertate. Si daca nu se dovedeste responsabil de acea libertate, o iau, tot pe bune. Copiii mei merita respect si mie jocul asta de-a prefacutul libertatii mi se pare nociv si lipsit de respect.


In final ai ajuns si tu la concluzia ca genul asta de parinteala nu este neaparat benefic.


Nu stiu daca implicarea exacesiva a parintilor in viata ta te-a facut sa crezi la 17-18 ani ca tot ce zboara se mananca. Eu am avut si am o relatie minunata cu parintii mei, motiv pentru care la 16 ani am inceput sa planuiesc plecarea de acasa la 18 ani. Am plecat de acasa la sfarsitul liceului, si stiam EXACT ce vroiam de la viata. Parintii mei s-au implicat atat cat le-am dat voie, m-au ajutat cu copilul in perioada studentiei, am putut sa merg la ei pentru un sfat sau orice fel de ajutor, oricand. Dar cu siguranta nu ma supravegheau din umbra si nici nu ii sunam sa le dau raportul daca ma duceam la film. Eu fiind crescuta independenta, as fi suferit ENORM sa trebuiasca sa merg la liceu pana la 20 de ani. Probabil ca nici nu as fi terminat liceul pentru ca eu la 19 ani eram maritata si aveam primul copil iar la liceu nu m-ar fi lasat sa merg gravida.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

danaionela spune:

Cat timp nu mi-a fost interzis nimic, pot sa zic ca am avut libertate. Da ei erau acolo langa mine, nu am fost o rebela sa plec de acasa si nu sunt genul acesta. Am plecat de casa la 25 de ani, si nu am plecat mai devreme din comoditate. Am fost fericita alaturi de ai mei si sincera sa fiu mi-a placut tare mult sa stau alaturi de ei. Nu am avut ganduri sa plec , ca nu am avut motive, nici din punct de vedere financiar nici din punct de vedere al familei. Am muncit pe timpul facultatii , pentru ca asa am vrut.
Eu nu sunt de acord sa-ti impui punctul de vedere cu forta. Nu totul este alb sau negru. Nu sunt de acord ori faci ca mine ca eu it platesc lucrurile , ori daca nu poti sa te duci in lume. Din aceste cauze pleaca copilul de acasa la 17-18 ani( ca mai devreme nu are ce sa faca).
Da intradevar, si acuma pot sa spun ca ma supravegheaza, si este normala cest lucru. Pentru parinti ramen copii si la 1 si la 50
Si bun, presupun ca plecam de acasa.
Ca tu ai plecat de acsa la 18 ani si ca ai facut un copil al 19 este decizia ta. Eu nu as vrea ca fetitele mele sa plece la 18 ani de acasa si sa faca un copil la 19. As vrea sa le vad mai intai aranjate, sa aiba o cariera sa fie pe picioarele lor si apoi sa un copil . Sa nu vina la mine , mami da-mio bani sa-i cumpra copilului lapte , ca ma indociesc ca la 18 ani deja ai un salriu asa de mare incat sa-ti permiti sa-ti ei o casa, sa ingrijesti un copil si in plus sa te si distrezi..
Deci pana la urma tot trebuie sa faci un sacrificu, ori nu te intereseaza si iti ei viata in maini, ori vii la mama cand nu ai ce sa pui pe masa.
Ba eu cred ca am iesit demult de sub "tutela parintilor"Si da uneori sunt nevoita sa le soun si cand ies la masa cu prietenii, ca nu am ce sa fac... trebuie sa stea si cele mici cu cineva. .
As vrea ca fetitele mele sa realizeze pana la 35 de ani, ceea ce am realizat eu si eu sa le supraveghez din umbra, dar fara sa le ingradesc librtatea. Si as mai vrea ca eu sa fiu o mama la fel de buna ca mama si o soacra la fel de buna cum este soacramea, sa le tiu toate secretele , sa le fiu cele mai bune confidente si sa nu fiu obligata sa ma duc sa -i spun lui X sau Y cand mi-am inceput viata sexuala, sau sa aflu pe net desrpre contraceptie. Prefer sa am niste parinti si sa raman "sub tutela lor" , decat sa-i folosec decat sa-mi creasca copilul si apo la revedere. ne vedem la urmatorul.. cand o sa am nevoie de tine, pana atunci nu trebuie sa stii ce fac , unde ma duc, nu de alta dar "nu trebuie sa-ti dau raportul" Si apropo nu dau raportul, le spun ceea ce fac..., ceea ce mi se pare normal..
Si mentin ceea ce am spus , ca m-au supravegheat din umbra si nu mi-a prins rau , pentru ca poate faceam la fel ca tiene plecam la 18 ani si cu siguranta nu as fi avut situatia pe care am astazi si nu m-ar fi ajutat cu nimic nici in viata personala, nici din punct de vedere al carierei si nici al banilor.
Ca ma "supraveheaza "si acuma asa este , si le multumesc pentru asta. DE multe ori m-au ajutat sa ies dintr-un impas, mi-au intins o mana de ajutor atunci cand ma aflam pe amrginea prapastiei, lucru pe care nu ar fi putut sa-l faca daca nu erau langa mine si nu stiau ce fac..
Eu nu consider lipsit de respect faptul ca ii supraveghezi, si daca vorbim de respect mai mult mi se pare lipsit de respect, faza "pe tine nu te intereseaza ce fac eu, datoria ta este sa-mi cresti copilul ca eu sunt studenta, si apoi nu te mai intereseaza"

bird70 spune:

Tu vezi asta ca pe un lucru negativ, eu o vad ca pe un lucru pozitiv. As fi dezamagita daca fetele mele ar mai fi inca acasa dupa 20 de ani. Evident ca le-as tine la mine dar as prefera sa fie femei puternice si independente si sa nu stea agatate de fusta mea.


Eu nu gasesc normal acest lucru. Eu am o relatie minunata cu parintii mei, pe care i-am adus in Australia. Locuiesc la 5 minute de mine si ne vedem zilnic. Dar nici nu mi-ar trece prin cap sa le dau raportul unde ma duc si cat stau. Si nici nu ma supravegheaza, pentru ca sunt femeie in toata firea cu capul pe umeri, nu am nevoie de bona.

Casa am avut, a mea , primita de la parintii mei cadou de 18 ani. Pe vremea cand am facut eu facultatea nu avea multa lume calculator, eu aveam si lucram acasa, dactilografiam lucrari de diploma, carti, etc. Sotul meu lucra seara, dupa cursuri. Si ne-am descurcat fara mari probleme.

Am terminat amandoi facultatea odata cu colegii. Eu am facut inca o facultate in Australia, sotul meu master in UK. Avem amandoi joburi bune si tot ce vrem.

Am plecat din Romania la 26 de ani, cu 2 copii. Banuiesc ca asta e exclus la tine pentru ca nu ar mai putea mama sa te tina sub observatie. Ne-am facut o situatie aici si dupa 5 ani ne-am permis sa aducem parintii mei sa traiasca aici permanent.


Sa stii ca eu am o situatie foarte buna . Uite asa sa le fac in ciuda la toti care au comentat cand m-am maritat si cand am facut copilul la 19 ani . Fiica-mea cea mare la care 'nu aveam ce sa-i ofer' are tot ce vrea, merge la o scoala privata cu pretentii si luna viitoare cand isi face carnetul va primi si o masina . Se pregateste pentru admitere la o facultate prestigioasa, o universitate in top 50 in lume (asa cum in Ro nu exista).


Deci, supravegherea asta si 'libertatea' avuta nu te-a maturizat suficient sa nu ajungi pe 'marginea prapastiei' de multe ori in viata? Intreb pentru ca eu nu imi amintesc sa fi ajuns intr-o situatie atat de disperata niciodata.


Lipsit de respect este ce ai spus tu initial, sa dai copilului 'senzatia' ca are libertate, dar de fapt tu sa fi acolo tot timpul. Eu merg pe onestitate si respect in relatia cu copiii mei. Atunci cand supraveghez si restrictionez libertati o fac pe fata si sunt gata sa motivez de ce o fac. Atunci cand dau libertati, le dau pe bune, nu doar ma prefac.


Nimeni nu mi-a crescut copiii, stai fara grija. Mama mea isi lua concediu in sesiune si lua fata la ea dimineata ca sa putem invata, dar noi ne-am crescut singuri copiii. Si nu a fost usor.

Trebuie sa recunosc ca nu inteleg relatia ta cu parintii tai, dar parintii mei nu vor sa stie fiecare detaliu din viata mea. Imi imaginez sa-l sun pe taica-meu acum sa-i spun ca ma duc la niste prieteni si stau la un chef peste noapte. Stii ce ar zice? : Asaaa...si?

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

ina.click spune:

bird, faza e ca sunt extrem de norocosi copiii care sunt cadorisiti cu o casa, in prag de maturitate. Nu ai idee ce start in viata iti da asta; sau ma rog, poate ai.

De dactilografiat am dactilografiat si eu, de muncit de la 18 ani muncesc si eu, dar mereu o sa am coada unei chirii in spate sau ulterior al unei rate la banca echivalente.

Calculator mi-am luat din banii mei.

Nu stiu ce sa zic de supravegheat si lasat singur. Nu sunt absolut deloc un model pozitiv. Am ajuns bine, dar printr-un fel de conglomerat de noroc si sanse si nimereli , ca altfel daca era sa ne luam dupa statistici (si dupa profetiile lui tata, prooroc ocazional), trebuia sa ajung destul de jos.

Nu am fost crescuta de parinti, nu m-am inteles bine cu ei niciodata, am pecat d acasa imediat ce nu puteam fi acuzata dpdv legal de asta si de atunci nici ca m-am mai intors. Am avut multa libertate, izvorata din neglijenta.

Poate asta as fi vrut sa subliniez. Exista mai multe feluri de a creste liber. Exista libertatea acordata voit, constient, asumata ca risc, si exista libertatea survenita drept consecinta directa a neatentiei parintelui sau a neglijentei.


Grup despre gradinite, crese, bone, scoli pe FB:
https://www.facebook.com/groups/397305800323707/

bird70 spune:

Perfect de acord cu tine. Eu am avut libertate 'castigata'. Cu cat eram mai responsabila si mai matura cu atat parintii mei mi-au acordat mai multe libertati. Asta a culminat cu faptul ca m-au sprijinit sa ma mut de acasa la 18 ani si au fost alaturi de mine in deciziile pe care le-am luat. Nu spun ca au fost intotdeauna 100% de acord cu deciziile mele dar au avut incredere in mine si nu au incercat sa ma influenteze. Anul trecut, cand am sarbatorit 17 ani de casatorie , tatal meu mi-a spus ca nu a fost de acord cu sotul meu, ca nu a crezut ca e potrivit pentru mine si a fost sigur ca se va termina urat. Nu mi-a spus niciodata asa ceva, nu a lasat sa se vada asta niciodata, nu a incercat sa ma descurajeze in relatia asta. A avut incredere in mine, in judecata mea .

Pe de alta parte, libertate din neglijenta a avut sotul meu. El statea peste noapte la prieteni si parintii lui nici nu observau ca a lipsit de acasa . Niciodata nu le-a pasat ce face si nu l-au sustinut niciodata.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper