4 martie 77

nelia spune:

Acum am vazut subiectul. Si eu tot zgomotul tin minte. Aveam 9 ani, eram la Leorda, in Botosani, la bunicii mei. Bunica mea facea mamaliguta intr-un ceaun pe plita, pe masa era brinza din aia de oi sfarimata cu bucatele de cirnati din alea din borcan si cu bucati de carne. Ma uitam la ele si imi era foame, asa ca am luat o carte de poezii, una cu coperta verzulie si cu un crocodil pe ea, un format mic si lunguiet, m-am cocotat pe soba, deasupra mamaligii... si, de foame, am inceput sa recit poezii bunica-mii.

Prin fata casei, nu departe, treceau trenuri si cind erau incarcate cu marfa, casa incepea sa se zguduie. Asa a fost si atunci: am auzit zgomotul, a inceput sa tremure soba, casa... eu am spus 'ce tren incarcat', bunica mea m-a aprobat, in secunda urmatoare a cazut dulapul din bucatarie... m-a luat in brate in timp ce imi spunea 'nu e tren mamaie, e cutremur'... si am iesit afara, departe de casa, unde erau deja toti vecinii adunati. Zgomotul acela cind am iesit m-a infiorat, nu-l pot uita, cum nu pot sa uit scirtiitul zapezii inainte de a ma lua avalansa... era infiorator, din alta lume... dar in acelasi timp parca era liniste, in afara de huruit, plutea asa, o liniste infioratoare, care parca intra in tine... si o adiere la fel.

Cind am iesit din casa in brate la bunica mea alergind spre locul liber de case, am trecut pe linga poiata cu gaini. Saracele erau pur si simplu innebunite de frica si izbite de pereti. Imi aduc aminte ca m-a lasat bunica mea jos si m-a luat de mina, alergind simteam cum alerga si pamintul sub mine... Cind am ajuns in locul cu pricina, am profitat de o clipa de neatentie a bunicii mele si m-am intors in curte... inca tremura pamintul, am deschis usa la poiata si usa de la grajd... au iesit toate animalele si pasarile innebunite, imi era teama ca mor acolo, ca se darima zidurile pe ele. Animalele s-au intors toate, dar pasarile nu... pina in ziua de astazi nu am spus la nimeni ca eu am dat drumul la animale si la pasari. Si s-au tot intrebat oare cum s-au deschis usile...

Monica, la tara uruitul ala e si mai profund, ala care e la inceput pe inregistrare, eu si acum mi-l aduc aminte ca pe un sunet nepamintesc, care vine din abisuri... si mi se parea ca bate un vint, ca se miscau toate intr-un fel foarte... neomenesc.

In '86 l-am auzit din nou, eram la bloc de data asta. Dormeam... m-am trezit inainte de a incepe, am auzit uruitul, am simtit adierea si am urlat: cutreeeemur! In citeva secunde a inceput. Groaznic!

Monica, acum ca am terminat de citit subiectul si te-am citit pe tine, imi dau seama ca de fapt m-am trezit inainte de a se auzi uruitul ala infricosator, linistea m-a trezit. Asa este, linistea aia de mormint se simte inainte de cutremur si daca ai trecut o data printr-un cutremur si l-ai trait, cred ca aia nu se uita. Dar stii, ca si inainte de avalansa a fost la fel: o liniste de mormint, ne-am oprit toti, am simtit ca se va intimpla... apoi a inceput zapada sa scirtie neomenesc...

Cornelia

nelia spune:

In ce parte a tarii se spune calcan la acel perete? E prima oara cind aud aceasta denumire...

Anda, la multi ani pentru ieri!

Cornelia

ch_dana spune:

Anda, la multi ani !

Nelia, eu l-am stiut intodeauna de calcan. Cel putin in Bucuresti, asa se cheama.

Apropos de animale : la ora aia aveam un puiut de fox-terrier luat in februarie, avea vreo 4 luni. Cu jumatate de ora inainte sa se intample ne capiase cu iesitul afara - iesea, intra, iar iesea, latra, scheuna...de unde sa fi stiut ce inseamna..

In alta ordine de idei, am citit o poveste despre o supravietuitoare care m-a lasat fara grai :

www.dollo.ro/2012/03/4-martie-viata-de-dupa/" target="_blank">http://www.dollo.ro/2012/03/4-martie-viata-de-dupa/

olympia spune:

Da, calcan ii zice la peretele de pe hotar.

alinaxeni spune:

Buzau,aveam 4 ani,o strada veche,o casa veche cu balcon din fier forjat,construita pe la 1900,eu agatata de mana mamei nu intelegeam nimic din ce se intampla.In balconul acelei case un copil ceva mai mare decat mine isi scosese o plapuma si statea acolo plangand.Lumea spunea ca parintii lui sunt la schimbul trei si usa e incuiata.Toti incercau sa-l convinga sa intre in casa.Mama ma ia de mana si plecam mai departe...atat.Nu stiu cum dar mi-am dezvoltat un mecanism foarte eficient de a uita evenimente traumatizante.Asta stiu din tot acel cutremur.As fi curioasa acum sa stiu ce s-a intamplat cu acel copil.Acum realizez ca acel balcon era pe punctul de a cadea.

Marox spune:

Uruitul mi-l amintesc de la cutremurul din 90, atunci eram singura acasa si suficient de mare ca sa-mi dau seama ce se intimpla. Insa nu tin minte linistea de dinainte.

Apropo de animale, ciinele lui Toma Caragiu a salvat viata sotiei lui. Catelul a fost atit de agitat in seara respectiva incit doamna a fost nevoita sa iasa cu el afara. Si a scapat teafara...in timp ce Toma Caragiu si Alexandru Bocanet au murit...

In cartea despre cutremur, un tinar povestea cum ca a vrut sa intre la cofetaria "Scala" si nu mai erau locuri. A iesit afara, a asteptat la semafor, a traversat si cind a ajuns in partea cealalta blocul "Scala" nu mai exista!

Anda2009, La Multi Ani pentru ziua de nastere! Imi inchipui prin ce spaima a trecut mama ta!

Mik spune:

La Iasi s-a simtit bine cel din '77 si s-au stricat una-alta (scoala printre altele) dar nu ireparabil. Imi amintesc ca unii veci s-au dus sa vada daca boserica nu era cazuta si cum faceau pronosticuri. Cel mai urit a fost ca "blocul asta nu mai tine data viitoare". Asa ca data viitoare, in '86 era noaptea si am stat cu sora mea strinse in brate si asteptam sa pice blocul.

Frica de cutremur am prins-o totusi abia in 90 din eram la chioscul de ziare si asteptam ziarele cu rezultatele alegerilor. Toata coada s-a deplasat frumos pe mijlocul strazii pe liniile de tramvai si simteam pamintul miscindu-se.

Am trait o vreme in Mexic si acolo in fiecare an se fac exercitii de evacuare a cladirilor publice, exercitii anuntate sau nu. Nu stiu daca in Ro se fac. Tot in Mexic era enorm de multa informatie despre ce trebuie facut in caz de cutremur. Cit am stat am avut noroc si nu am simtit decit vreo 4 cutremure, mai mult simbolice.

monicabo spune:

O, stiu ca in Mexic a fost un cutremur devastator prin 1985...

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

J.D. spune:

Marox, eu stiu ca Toma Caragiu era in vizita la cineva in timpul cutremurului.

Calcan nu este denumire regionala. Se foloseste in inginerie si arhitectura.

Eu nu eram nascuta pe 4 martie 77. M/am nascut la exact 4 luni dupa cutremur. Mama era in bucatarie si spala vase. O luase durerea de spate si s/a indreptat de spate retragandu/se de la chiuveta. Dupa cateva secunde dulapul de pe perete a cazut peste chiveta. Mama a ramas cu sechele de atunci si tin minte ca multi ani dupa sarea de pe canapea sau din pat crezand ca e cutremur.

Finn Constantine 15.10.2009 si 32+ Euan Tudor

andacos spune:

Pai daca nu erai nascuta...de unde stii?

Nici eu nu am auzit pina ieri de calcan(am auzit eu dar nu in contextul folosit aici)si eu zic ca e regionalism,oricum multzumesc Danei de explicatzie!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit