Despre relatia nora -soacra

lucialu spune:

Bird,
AB_AC, mama a incercat sa vorbeasca cu fiul. Au avut discutii, banuiesc ca nu comode....rezultatul care a fost? Oricum au plecat ca sunt majori!("cand ai uncopil nu-ti iei mana dupa el cand se casatoreste"====sper ca glumesti!) el suna des, vorbeste cu tatal. Nu se ascunde. Am si spus ca ar trebui sa aiba loc o discutie face tot face. Sa se explice ambele parti. Si poate de aceasta data sa fie de fata si nora, sa isi zica ambele pe fatza ce nu le convine, civilizat. Dar pana la urma ei decid pt vietile lor. Indiferent dc pe mama o doare au ba, dc este de acord au ba...
Patetica? Am incercat sa fiu deschisa. Si eu am sesizat lucruri despre care povesteste Bird...Insa cred ca am comentat la obiect, fix dupa ceea ce dna a scris si mi-a sarit in ochi. In plus, aici ascultam pozitia unei parti, iar adevarul este pe undeva pe la mijloc. Daca ei fac pocinoage, o fac si pt ca dansa i-a mangaiat pe crestet, nu platesti datoriile facute de ei, sa fii si nababa! Daca le oferi un camin, nu inseamna ca ii iei la crescut.Vor sa fie independenti si luati in serios, isi asuma traiul si consecintele faptelor lor! Pt ca in fond asa e.
Ah, iar caminul se realizeaza in primul rand prin relatia pe care si-o infiripa in timp doua persoane sau mai multe, locuinta poate sa ramana fix o locuinta, daca cei care o folosesc nu se inteleg. De-aici probabil si zisa cu a-ti face cuib.

monicabo spune:

Nu mi-o luati in nume de rau, doina nu ma refer la tine, ci doar asa la modul general, din cele observate de mine in decursul timpului.
Multe soacre, multi socri, parinti prea considera, datorita varstei si experientei de viata, ca le sti upe toate si incearca sa dirijeze copiii sa faca ce cred ei ca ar fi bine. Si uneori pur si simplu sufoca.
Copiii (vorbesc de cei majori, maturi, adulti) au si ei dreptul si dorinta de a-si cladi viata pe ideile lor, pe experientele proprii si nu pe "liniile directoare" dictate sau sugerate de parinti/socri...
Si atunci paitinrii/socrii incep sa se vaite "vai, dar am vrut sa le ofer aia si ailalta, am vrut sa-i ajut, ei mi-au intors spatele, sunt distrusa, nu se poate asa ceva".

Cu atat mai tensionate sunt relatiile cu socrii... macar parintii sunt parinti, tu esti copilul lor, esti invatat cu ei, mai stii si cum sa-i iei, dar cand vine vorba de socri, care pana la urma sunt niste straini (nu rude de sange ci prin alianta), cu care nu ai legaturi prea puternice, caci la inceput nici nu-i cunosti... atunci tu ca tanar te simti si mai si "adica vine soacra sa-mi zica mie ce sa fac? ca ce chestie?"
La fel este si cu cresterea copiilor... "eu am 50 de ani, am crescut la viata mea 2-3-4 copii, stiu eu cum stau lucrurile, ia ca sa cresc eu copilul, va dau sfaturi si faceti ca mine ca voi nu stiti". Daca tinerii refuza acest fel de ajutor, si vor ei sa creasca copilul cu cred ei de cuviinta, apar alte suparari, tot de genul "vai, dar am vrut sa-i ajut, ce rau am facut?? mi-au intors spatele, nu ma mai suna"

Parerea mea este ca tinerii trebuie sa stea separat de parinti/socri, sa fie independeti de ei dpdv material, locativ etc, tocmai pentru a nu se crea tensiuni inutile intre ei. Iar ca bunici, consider ca ei au rol secundar si nu principal in cresterea si educatia copiilor, si ca atare trebuie sa asculte si sa respecte "liniile" trasate de parinti. fiecare in fond isi creste proprii copii.

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

AB_AC spune:

Nu glumesc deloc. Si unui prieten i-as spune cand greseste, daramite copilului propriu. Asta nu inseamna ca ma voi tine de capul lui sa-i explic fara sfarsit ca gresete. Ii spun de doua-trei ori si gata. Fiecare major face ce vrea. So what? Asta nu inseamna ca a facut si bine. Sincer mi se rupe inima de Doina. Nu vad unde e inteligenta nurorii si fiului care s-au hotarat sa alerge dupa sora nevestei fara o sursa de venit si copil nenascut.


In locul Doinei i-as lasa complet in pace si gata as incerca sa nu mai gandesc si mai ales as incerca sa-mi pastrez increderea in oameni. Pentru ca mai are copiii si se vor casatori si ei si prejudecatile nu-s bune. Daca Doina l-a educat intr-un spirit si nevasta vrea altfel de viata dupa o vreme lucrurile se vor mai schimba sau macar se vor cerne de o parte sau alta. Ce-i dureros pentru un parinte e ca unele schimbari iti vor afecta copilul pentru totdeauna. Si indiferent cat de mare a crescut tot al tau e si un rau care i se intampla te afecteaza. Dar nu poti trai in locul lor.

De ce spun ca-i patetica declaratia ta? Pentru ca pornesti de la premiza ca orice casatorie/parteneriat e ok. Aiurea! Exista oameni care te pot trage in jos chiar daca ei sunt niste persoane realizate , altii care-ti pot da aripi si foarte multi care sunt cat un pic din ambele. E firesc ca parintii sa-si doreasca pe cineva din a doua si a trea categorie. Cum perceptia schimbarilor produse dupa casatorie/parteneriat nu-i aceeasi conflictele sunt multiple oricum.

Dar in cazul Doinei majoritatea cred ca ar fi de acord ca sa renunti la un job stabil cand astepti un copil nu-i un lucru inteligent. Or fi si alte detalii dar tot nu-i inteligent.
Bird70 n-as compara emigrarea cu mersul la Bucuresti si traitul din joburi temporare in economia actuala. Australia are servicii sociale minime care-s necesare unui copil mic si unei femei insarcinate. Oricum nu cred ca daca emigrai cand copilul avea doi ani ti-era mai rau azi. Cred ca soacra ta v-a invinuit pentru copilul facut la 18 ani si pentru faptul ca la o varsta la care majoritatea ne mai rasfatam a trebuit sa puneti osul la treaba. Emigrarea apoi a fost doar cireasa de pe tort. Nu cred ca doar din cauza mutatului cu voi. Mamei mele i-a fost greu sa plec si niciodata nu s-ar muta cu mine desi ne merge bine. Mama e prima generatie incaltata si ea fara Romania nu poate trai.

Monica da tinerii trebuie sa stea singuri. Eu cel putin asa am facut. Din pacate multi nu-si permit. Atunci ar trebui sa astepte sa-si permita? Exagerand spunem ca de fapt sa-si faca copii doar cine isi permite? Planificare familiala? Sau ne intoarcem la epoca in care fetele se maritau cu zestre ca sa-si permita familia un minim ? Nu a prea mers si oamenii au avut mereu copii si "cand a dat D-zeu"! Statele civilizate incearca sa ofera ele independenta, iar in statele sarace... apai nu le ramane si soacrelor si nurorilor civilizate decat sa incerce sa traiasca in buna intelegere mai dand de la ele.

Burtocika spune:

In general sunt de acord cu tine. Ca parinte, cred ca este foarte greu sa vezi ca partenerul ales de copilul tau nu este ce ti-ai fi dorit pentru el si ca in loc sa mearga spre o viata mai buna, merge in cu totul alta directie ... Probabil ca viitorul va spune daca directia in care au apucat-o se va dovedi si ea buna, dar deocamdata, din ce inteleg eu, nu prea pare (ma refer aici la imprumuturi, la parasirea unui loc de munca stabil, la statul cu chirie in Bucuresti pt un motiv ... nu foarte intemeiat etc.)

Pe de alta parte, nu prea ai ce face ! Daca nora "l-a imbrobodit" bine , reprosurile soacrei nu vor face decat sa-l inversuneze impotriva ei si vor avea efectul opus (vezi faptul ca baiatul vorbeste mai mult cu tatal sau, probabil pt a ocoli reprosurile din partea mamei). Aici trebuie un pic de diplomatie, pt ca nu cred ca ii e usor nici lui sa fie prins la mijloc intre sotie si mama, si poate isi da seama in subconstient ca mama are pe undeva dreptate ...

Din pacate, oricat ar fi de greu (si imi dau seama ca este) trebuie sa-l lasi pe el sa se loveasca cu capul de prag, ca sa-si dea seama ca a gresit ... Poate, cu putin noroc, reuseste sa gaseasca singur o iesire din situatia neplacuta in care se afla, daca vede ca nu are cine altcineva sa-l ajute ...

*****************************
Irina (2006) si 36+ cu
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele

lucialu spune:

Una e sa vorbesti cu el, sa il faci sa rationeze sau sa te convinga el pe tine ca tu te esti cea aflata in eroare, sa-i dai credit(ca poa sa fie si asa, da?),vorbim despre copilul adult si alta e exprimarea cu neluatul mainii de pe el.
V-ati gandit ca poate acela e un motiv elegant pe care ei/ea il invoca in fata socrilor pt care s-au mutat la Bucuresti?
Chiria mie nu imi pare instabilitate. Faptul ca nu muncesc da,in conditiile in care astepta un copil. Lasa, ca nu toata lumea de oriunde si aiurea e proprietara unui imobil. Si o tanara familie trebuie sa porneasca de undeva. La noi prea s-au obisnuit toti sa le dea mama/tata, sa stea cu mama si cu tata 3 generatii, paaana cand moartea ii va desparti. De aici si atatea discutii. Vrei? Fa-ti Iar un parinte nu poate decat sa incurajeze un copil, sa-i dea incredere in fortele proprii ca isi poate realiza telurile, nu sa ii spuna ca este ceea ce este este datorita ei si fara ea, mama, el copilul este un nimic si un nevolnic.
N-am inteles si nici nu ma priveste, pana la urma ii mai ajuta cu ceva/achita datoriile lor sau nu? Dc da, eu una mi-am spus parerea, dar dc nu, nu este treaba parintilor ce fac ei. Cat despre ajutor in genere ori il dai neconditionat, ori nu il mai dai deloc.
Unii parinti, mmnoh mai mult mamele de baieti fac asa...parca vor sa fure viata copilului lor, sa il faca sa traiasca fix dupa principiile si ratiunile ei, implicit calca si pe capul partenerei de viata a propriului copil, si imbraca ei ca bunici haina de parinte pt nepoti, cam ce povestea acolo Monicabo. Nu imi pare ok sa te faci stapan pe sufletul si vietile lor pt ca tu ai adus pe unul dintre ei pe lume. Si parca nu pot trai decat prin ei, unii incearca sa isi indrepte copiii spre cariere sau altele la care au visat si nu au putut sa si le implineasca. Iar altii ii folosesc cu tupeu(bani, munca) , pt "binele" tuturor dar in batatura mamei...stapana. E o vorba si generatia parintilor nostri o cunosc" de la lingura si furculita" nu putini au pornit si n-au murit, si unii au ajuns chiar bine.

AB_AC spune:

Lucialu fiecare caz e aparte si nu exista un tipar.

lucialu spune:

Desigur. Insa soacrele carora li s-a dus vestea cam au acelasi tipar de actionare, parca au ADN-ul la comun Categoric ca o dau cu bota in balta si altii, nu neaparat mamele de baieti devenite soacre, dar sunt cu incidente mai mic in randul altor categorii de parinti.

AB_AC spune:

Vei gandi probabil mult mai putin in alb si negru dupa ce vei avea copii adolescenti suficient de mari ca sa poata comita prostii pentru ca nu au un caracter puternic si pentru ca pot ajunge intr-un anturaj prost.

E un cantec traditional al unora care spune ca o sotie buna e mai pretioasa decat bijuteriile... Cert e ca un om bun nu creste pe toate drumurile. Exista un imagini caricaturale si pentru soacre si pentru nurori si pentru gineri si .... si pentru orice.

doinabita spune:

Bird, am stat inainte de a scrie si m-am gandit...sa scriu ...sa nu scriu...poate am gresit caci am deschis sufletul sau poate s-a inteles gresit sau nu am fost eu explicita.In toti anii de cand a fost plecat si pana s-a hotarat sa se intoarca caci nu se descurca , cu cheltuielile niciodata dar niciodata nu m-am plans la el .Indiferent de ce fel de probleme am avut.Am spus aici deoarece consider caci sunteti prietenii mei, chiar daca suntem doar virtual, dar eu va consider prietene, in al doilea rand femei , mame care intelegeti un sentiment matern, care nu este posesiv.De aceea am spus caci poate sa mor...caci am o afectiune care este destul de grava si orice soc poate fi ...nu ca as fi eu intr-o telenovela si as vrea sa il aduc acasa dramatizand.Eu apreciez ce sfat mi-ai dat dar cred ca adevarul nu e undeva la mijloc, caci stiu caci am spus sincer , tot fara sa ascund nimic in ideea de a primi un sfat sincer de la voi ca sa stiu...sau sa inteleg unde am gresit?
Cand am scris ca le-am oferit un camin al lor , era varianta sa se mute in oras aici, cu chirie, sa aiba un apartament in care sa locuiasca doar eu doi.Nu avem proprietati inafara de casa in care stam acum, iar in timp isi cumparau apartamentul pe care il luau acum cu chirie.Si eu am stat cu al meu sot doar noi doi si ne-a fost bine.Nu sunt adepta de a sta "la gramada" caci unde sunt doua sau mai multe femei in casa din mai multe generatii nu e bine.As fi avut motive in timp sa ma plang la el din motive multe: sanatate a fratelui sau (Dan) a mea, dar nu am facut-o .Cand suna ii spuneam caci suntem bine ca sa nu ii distrag atentia de la serviciul pe care il avea sa fie cu gandul la familie.Deci?
Comunica, acum cu tatal sau deoarece tatal sau a fost mia meeu pe timpul zilei plecat la serviciu(scoala) antrenamente si nu apucau sa schimbe cateva vorbe pe zi, pe mine isi varsa la propriu nervii filul meu.Bineinteles taceam , plecam in gradina sa se potoleasca, cica era strseat caci nu avea seviciul pe care si-l dorea aici...si "casuna" la propriu pe mie.Imi prinsese punctul slab , caci imi era frica de el.La propriu , daca nu plecam din calea lui devenea aproape violent.Si pana intr-o zi: mi-am luat inima in dinti si l-am infruntat cu vorbe si era sa dea in mine la primele vorbe spuse de mine: pana cand vrei sa te racoresti pe mine?
Oare mai e nevoie de ceva? Orice in viata are o limita, iar el a reusit sa ma aduca la limita.
Despre ajutor, l-a primit neconditionat, de nimic.
A mai fost plecat 5 ani in Bucuresti, a fost obtiunea lui sa se stabileasca acasa cu Ioana si -iam intrebat daca e hotararea lor? au spus ca da!
Nu vreau sa traiasca dupa reguluile mele, de mama de baiat, caci ma repet eu am fost independenta din punctul asta de vedere si sunt PRO SINGURI IN CASA LOR!
Cu nora nu am avut nici cea mai mica discutie , niciodata! Discutii au fost cu el.Si nu provocate de mine , el meru avea ceva impotriva...nu ii convenea nimic si pe cine sa prinda sa " casune" pe mine! Pe altcineva pe cine: pe fratele sau de 29 ani care esta paralizat? pe sora care era in Bucuresti la facultate? pe tata care venea obosit de la munca? pe Ioana care este insarcinata? nu! eu eram tunul sau!
Apropo: ieri am aflat ca se cununa saptamana asta: cu rudele ei doar ! atat!

viviana spune:

Soacra mea este o comoara.
Cu ea ma sfatuiesc cand am necazuri cu care nu doresc sa-mi impovarez mama si tot ea ma indruma uneori cand ma cert cu mama spunandu-mi ce simte ea in momentele alea.
Il parasc pe Celcesforaie cand ma enerveaza si tot ea ma invata cum sa detensionez atmosfera.

Nu se baga niciodata in familia mea si nu-mi da sfaturi decat atunci cand i le cer.

Nu a fost asa de la inceput. Am avut momentele noastre... Insa i-am aratat respect, dragoste, am discutat cu ea si am construit o adevarata relatie. I-am spus de la inceput ce imi place si ce nu. M-a ascultat si nu mi-a spus niciodata ce i-ar placea ei...

Prima incercare a fost atunci cand mi-a spus sa-i spun mama. Am replicat ca am o singura mama si ca ei nu o sa-i spun asa oricat va incerca sa ma convinga. Percepand supararea am propus sa-i spun simplu "Puica" (nu asa o cheama - e ca o closca care vesnic isi apara puii). De atunci asa i-a ramas numele. Pana si copiii ei ii spun asa.

A doua incercare a fost dupa nastere cand mi-a spus ca ii este frica sa-si tina nepoata in brate.
"Aha iti este frica sa-ti tii propria nepoata, poti sa pleci din casa mea!" (AM fost cam tampita la faza asta,. I-am aratat chiar si usa cu degetu')
A plecat si s-a intors a doua zi si in zilele si lunile urmatoare.
I-a facut prima baie, si a tinut-o in brate cand a avut febra.
A avut grija de noi amandoua.

De atunci am castigat o prietena.

Pur si simplu o iubesc.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi