Copilul captiv (9)

Clori spune:

Alba, am plans citind partea aceasta a mesajului tau. E un sacrificiu prea mare din partea ta fata de beneficiile pe care le-ar putea avea copiii mentinand legatura cu bunicii lor. Ma bucur ca ai inteles ca nu merita. Tu meriti sa fii apreciata si iubita de copiii tai, nu trebuie sa lasi pe nimeni sa te vorbeasca de rau in fata lor. Nu cred ca a avea bunici e chiar asa de important pentru ei, mai ales asemenea bunici. Pentru copii e mult mai important sa aiba incredere in parinti, incredere care nu trebuie zdruncinata de nimeni. Si nu mai spune ca pot judeca singuri ce fel de mama esti, nici nu stii cum ii influenteaza asemenea cuvinte. Oricum, ei nu ar trebui sa fie la mijloc in ceea ce se intampla intre mama ta si tine, obligati sa ia partea uneia sau a celeilalte. Mama ta n-ar fi trebuit sa-i puna niciodata intr-o asemenea pozitie!

Inteleg ca va e greu si va simtiti singuri fara nicio ruda. Dar tu si sotul tau va aveti unul pe altul! O sa va fie mai bine oricum singuri decat prinsi in tot felul de relatii complicate cu parintii, care va afecteaza pe voi si pe copilasi, relatii care sunt atat de greu de gestionat din partea ta.

alba68 spune:

O alta amintire care-mi revine in minte...
Deseori cind eram copil petreceam dupa-amiezi intregi pina noaptea tirziu (de cind iesea mama de la servici la 2 si pina seara la 10) ma tira dupa ea pe la diferitele cunostinte, rude sau biserici de care auzise ca faceau minuni, adica isi recupera iubirea sotului... Atraversam Bucurestiul, eu ca pasi mici de copil, ea alergind aproape. Fara un strop de apa (iarna si vara) noroc ca mai erau tisnitoare prin Bucuresti), fara sa maninc pina la 10 seara... Scopul era acela de a cistiga de partea ei prieteni sau rude ca martori la divort. Ore intregi in care vorbea de rau pe tata (s-a dus si la sefii lui, chiar el era un sef, dar ea s-a dus si la cei mai sus in functie). Sau ne ascundeam si pindeam sa vedem pe tata care intra sau nu in casa unei amante...
Eu nu aveam deloc confidenta cu mama. Odata a cumparat o punga de portocale (eu eram mica si portocalele se gaseau fara coada, ptr. ca mi-aduc aminte ca atunci nu a stat la coada). Le-a luat ptr. nasa cu care era certata (chiar daca era o ruda indepartata a ei) ptr. ca nasa tinea cu tata. Atunci ea a cumparat punga acesta de portocale ca sa-i ofere. Eu salivam de pofta. Nu mincasem portocale de mult, probabil de anul trecut la Craciun... Nu am avut curajul sa-i cer o portocala. Asta era relatia intre noi. Ma uitam cu jind la portocale si nu aveam curajul sa-i cer. Bineinteles ca ea nu mi-a dat si mie una sa maninc. Cind am ajuns la nasa, i-a inchis usa in nas si i-a zis: "da portocalele copiilor". Cit am fost de fericita !
Cum poate o mama sa aiba in mina o punga de portocale si sa nu-i ofere una copilului ei, mai ales cind stia ca nu mincasem de mult si imi placeau enorm (eu intotdeauna am preferat portocalele).
va imbratiesz pe toate.
Cu drag
A

szivarvany spune:

Of, Alba


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

Ramonika spune:

alba - mai descarca-te daca iti face bine. te imbratisez si eu

pitzinuca spune:

Si eu te imbratisez. Si pe tine, si pe Mari.
Ce mai faceti?

alba68 spune:

Multumesc mult tuturor, va multumesc din suflet.
Vazind ca pina acum am povestit numai lucruri triste, va sint datoare cu un zimbet pe care vreau sa vi-l daruiesc acum.
E o intimplare adevarata si recenta, de acum citeva luni, din ultima calatorie a sorei mele acasa la Bucuresti.
Sora mea si sotul ei au fost citeva zile acasa. Ca de obicei sorei mele la sfirsit i-a parut rau ca a facut aceasta calatorie. In aceste zile tot timpul parintii nostri s-au certat si s-au jignit (intre ei). De fata cu cumnatul meu, fara rusine si fara sa-i intereseze ca pierdeau timpul cu certuri in loc sa se bucure de fata lor. Intr-un anumit moment, mama o cheama pe sora mea in camera ei si ii arata niste chestii, zicind: "uite ce am gasit printre lucrurile lui taica-tau". Asta cu o fata de inmormintare si cu ochii holbati. Sora mea zice: "ce-i rau in asta ?". "Cum asa" raspunde mama, "nu vezi ce sint ?" Sora mea zice: " nu inteleg ce vezi rau in asta".
Iar mama raspunde: " pai nu vezi ca sint prezervative, taica-tau are ascunse prezervative !!!!!"
A inceput sora mea sa rida, sa rida, pentru ca ceea ce ii arata mama si ce credea ca sint prezervative ...erau de fapt acele balonase colorate si subtiri din care se fac diferite forme: floricele, catelusi... Erau baloane de copii. Mama nu credea; a trebuit sa vina gineri-su sa-i zica ca erau baloane. De fapt cred ca nici acum nu e convinsa de asta.
Mama are aproape 70 de ani, tata aproape 80, iar mama inca e geloasa, iar gelozia o face sa vada prezervative in loc de nevinovate si colorate balonase de copii...
Doamne, cit m-a costat pe mine aceasta gelozie, de cite ori se razbuna pe mine pentru ca tata o insela.
Dar dupa cum ati vazut sint si aspecte comice....
Va imbratisez
A

izabela88 spune:

doar un om puternic poate sa rada pe seama unui trecut atat de dureros...

alba68 spune:

Cred ca totusi sint o persoana optimista. Trecutul meu inseamna batai cumplite de la mama, am fost intepata cu acul de mama, ma chema "canceroaso" si totusi ma gindesc cu nostalgie la copilaria mea. Reusesc sa vad multe, extrem de multe lucruri frumoase in copilaria mea. Poate si pentru ca eram constienta ca eu sint nascuta printr-o minune (m-am nascut sanatoasa dupa ce mama a luat chinina sa ma dea afara) si ca viata mea e un dar neasteptat. Altfel pentru mine ar fi fost acel gol, acel nimic, adica a nu exista. Acea plictiseala mortala, asa vedeam eu golul de dinaintea vietii si de dupa viata. Nimic. Si orice e mai bine decit nimic, adica daca in schimbul acestui nimic trebuie sa platesc si cu suferinta pentru mine a fost acceptabil.
Bunica mea materna (si aici voi deschide data viitoare o alta paranteza) ma invata rugaciuni, imi vorbea de ingeri, dar nu stiu cum, deja de mica si fara sa fi citit pe Darwin, eu stiam ca viata e in prezent si deseori ma gindeam ca intr-un viitor, peste 70 sau 100 de ani toate aceste necazuri vor fi nimic in comparatie cu golul in care vom fi scufundati. Vedeam moartea ca o plictiseala eterna, un gol etern si orice imi oferea viata in acele momente (bune si rele) eu acceptam. Orice era mai bine decit a nu se fi nascut sau a fi mort.
Bunica mea materna... a fost mama mea pina cind aveam 10 ani. Pe urma a murit si m-a lasat singura. Dar si acum cind o visez ma simt invaluita de caldura iubirii ei. Ea mi-a daruit dragostea de care aveam nevoie, ea a insistat cu parintii mei sa ma tina cind a aflat ca mama luase chinina. EA M-A IUBIT. Extraordinar de mult. Si eu o iubesc la fel de mult.
Acum va las si va imbratisez
A

monicabo spune:

Alba

Bine ca bunica ta a fost o persoana apropiata, cu comportament normal.
Cu mama ta stii cum s-a purtat in copilarie? (era mama mamei, din cate am inteles, nu?)
Ca e un pic ciudat, daca mama ta n-a fost terorizata in copilarie, daca n-a fost copil captiv. Inseamna ca pur si simplu n-a rezistat psihic casniciei nefericite pe care a avut-o cu tatal tau, si toti nervii, toata presiunea resimtita de ea, s-a revarsat asupra ta, fara sa ai vreo vina. Pur si simplu a fost o razbunare pe viata care o avea ea.
Nu ma pricep, nici n-am trecut prin situatii de genul asta in familie, dar asta e parerea mea. M-a impresionat povestea ta, si de aia mi-am si permis sa scriu aici....

alba68 spune:

Buna Monicabo,
multumesc mult pentru cuvintele tale si imbratisarile virtuale.
Da, este vorba despre mama mamei mele. Mama a ramas orfana la 6 ani cind bunicul meu a murit, tinar, se zice de inima rea (infarct) cind i-au nationalizat tot ( a fost chiabur). Deci bunica a ramas singura cu doi copii tinara si vaduva. Nu s-a recasatorit niciodata chiar daca a fost o femeie extrem de frumoasa si blinda. Era o femeie duioasa care mi-a daruit extrem de mult. Pacat ca s-a dus prea devreme. Eu am trecut deseori cu vederea peste comportamentul mamei, am iertat fara ca ea sa-mi ceara sa o fac, dar am facut-o mereu ptr. ca stiu ca fiind orfana de tata nu a avut o viata usoara. A avut noroc de o mama deosebita (bunica mea) dar si eu cred ca se razbuna pe mina din cauza tatalui meu.
Cred ca asta a dat-o gata. Au fost si vor mai fi femei inselate, dar asta nu e o scuza sa-ti omori copilul in bataie.
Iar mama nu a avut nici macar diplomatia sa mearga la un coafor si la un magazin ptr. a-si recistiga sotul, dimpotriva, se neglija exagerat de rau si in plus o dracuia si blestema pe soacra ei mai mereu (pe mama tatalui meu, cealalta bunica a mea). Si biata femeie (mama tatalui meu) era si ea o femeie extraordinara, semana mult cu calugarita Teresa din Calcutta, slaba, mica si un pic cocosata de munca si de virsta; crestea mai bine de o suta de pasari, zeci de porci, vaci, boi, capre. Cum poti sa blestemi si sa dracui o asa femeie ?
Bineinteles tata isi pierdea rabdarea si o batea. Ma mir si eu cu ce curaj mama continua sa blesteme, sa dracuie si sa jigneasca pe soacra ei. Nu avea motive, de descarca, credea ca ea il primea in casa cu amantele lui tata. Dar nu era adevarat. Tata se ducea cu femeile, dar nu in casa bunicii.
Cam asta era
Te imbratisez
A