Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!

Luna1 spune:

Mi se pare foarte trist, iti spun sincer. Si mai spun tot sincer ca daca copilul meu ar fi supus la o astfel de viata incarcata la maximum probabil ar cadea intr-o depresie majora.



Ma bucur ca ai folosit metoda instinctual si a functionat. Pe aici cam asa invata toti sa citeasca, inca de cand ii duci la scoala in primul an iti spune invatatoarea sa le citesti mult, iar in primul rand sa ii lasi sa se uite pe pozele din carte, sa-l intrebi ce crede ca se intampla in poveste, ca apoi ei sa coreleze cuvintele cu imaginile. SI la fel iti spune invatatoarea ca exemplul propriu e cel mai nimerit, intr-o familie unde nu se citeste rar ai sa gasesti copii care isi doresc sa citeasca.

My reason

ladyJ spune:

Gabi, odata ajunsa in situatia asta e clar ca in decursul celor 7 ani de scoala a existat o problema de relationare intre tine si copil.
Adica nu s-a trezit el brusc sa faca asa, in ciuda rabdarii pe care i-ai aratat-o. intelegi?

Acum, problema fiind mai veche, nu putem bate din palme ca ea sa se rezolve si de maine, copilul tau sa fie cel mai studios tanar de pe raza judetului.

Sa inteleg ca metoda cu gunoiul n-a dat rezultat pe termen lung? Vezi? Exact despre asta vorbeam, e o metoda care sperie, o metoda umilitoare, care oricum nu ajuta, concret.

Ce as face eu? Mi-as schimba atitudinea fata de copil. As incerca sa ma controlez, sa fiu mai calma si sa vorbesc cu copilul meu, sa aflu unde e defapt problema.Sa ajung la sufletul lui.

Si daca nu reusesti daca te simti depasita de situatia, de ce nu mergi la un specialist? Multa lumea se revolta cand propun vizita la specialist, nu vad ce e de revoltat, e vorba pana la urma de sanatatea psihica a copilului si respectiv a familiei.

Si la specialist, veti discuta cu siguranta si despre relatia copilului cu tatal sau(am inteles ca esti divortata). Acest fapt poate fi un motiv principal al comportamentului copilului tau, mai ales daca tu sau fostul tau sot nu ati stat de vorba sincer si cu rabdare cu copiii vostri, legat de acest aspect.

filofteia spune:

Cred ca in depresie o sa cad eu tot incercand sa feresc copilul de presiunea celorlalti din jur.



Am tot auzit asta. Deci sansele sunt 50% in familia noastra... ca eu citesc si tati nu... Hai sa spunem ca vor creste sansele avand in vedere ca eu sunt mai mult timp alaturi de copil.

Gabi... eu am crezut ca este vorba de un copil mai mic... la 13 ani... si in situatia voastra cred ca as incepe cu mutarea calculatorului in alta camera si cu un program fix de utilizare a lui.

rrox3 spune:

Ma simt datoare sa clarific putin, macar pentru Luna, sa nu-si faca totusi o impresie gresita.

Copiii care muncesc pana seara tarziu si fac meditatii la j-demii de materii, nu fac asta fiindca le-o cere scoala sau programa (care e proasta, dar nu chiar apasatoare), ci fiindca parintii preseaza.

O categorie sunt parintii disperati dupa perfectiunea rezultatelor scolare ale copiilor. Care isi doresc doar 10 pe linie si fac tot ce tine de ei pentru asta.
Alta categorie sunt cei care se lupta cu copilul. Copilul nu vrea sa invete si parintele nu stie altceva decat sa puna presiune mai multa, in loc sa caute cauza.


Copiii care nu trebuie sa care in spate toate frustrarile si ambitiile parintilor au o viata mai linistita. Fiica-mea e clasa a VI-a si isi face temele cam intr-o ora, rar doua ore. Invata lectii acasa foarte rar, de obicei le retine din clasa. Nu are 10 pe linie, chiar ne amuzam de obsesia asta Dar e intre 9 si 10, cand se face totalul. Cand vrea lucreaza in plus fiindca isi doreste sa participe la un concurs, sau considera ca are nevoie de extra-pregatire pentru vreo lucrare. Nu ne trece prin cap vreo idee de meditatie.
Daca ma gandesc bine eu am facut meditatii doar cateva luni inainte de admiterea la facultate. Fiindca vroia mama, nu ca as fi avut nevoie.
Deci, se poate si asa.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Gabi_K spune:

LadyJ, al meu nu era niciodata studios. In ciclul primar inca nu am avut probleme, era mic si constiincios, invata ori cu mine, ori cu mama. (era in clasa a 2-a/3-a cand am divortat) Insa din a 5-a am schimbat scoala, aici era o gasca formata cu o vechime de 4 ani, si s-au mai alaturat vreo 4-5 copii noi. De la inceput a avut probleme la mate si la romana. La matematica multi copii nu pricepeau, si atunci al meu, nou fiind avea de ales: ori e atent si invata, si asa e numit tocilar, ori nu e atent, ia note mai mici si atunci e recunoscut de ceilalti. La romana toti din clasa erau de parere ca profa e tampita, sa n-o bagam in seama. Chestia asta n-a tinut mult, si-a dat seama ca exista profi si mai si, deci in sufletelul lui a reabilitat-o pe doamna. Dar la mate era grav de tot. In clasa a 5-a l-au mai tinut cunostintele din a 4-a vreo un semestru, l-am mai ajutat si eu din cand in cand, insa din a 6-a n-a mai mers figura, a luat-o la vale.
Si aici vad eu problema: nu are cum sa faca fata si la scoala (in fata colegilor) si acasa, si asa a devenit cam dezinteresat. Cand am inceput sa facem meditatii (eu cu el). Imediat s-au vazut rezultatele. Dupa a doua nota mare l-am intrebat: vezi ce bine e ca ne ocupam mai mult de matematica? uite ce note bune incepi sa aduci, inseamna ca esti foarte bun si esti capabil. La care el: am un singur avantaj: mai nou toti colegii copiaza tema din caietul meu
In rest cred ca suntem apropiati (sper), totdeauna am grija sa imi petrec timp liber doar cu unul sau cu altul, nu numai cu amandoi copii. Cu tatal lor nu au o relatie sufleteasca, nu au avut niciodata. In schimb il adora pe prietenul meu.

Filofteia:de obicei nu invata acasa, ci la after-school, unde tot mama mea (ea e profesoara) sau eu suntem in jurul lui, si acolo nu are calculator.

P.S. LadyJ, stiu ca se revolta lumea cand sunt trimisi la psiholog, iar daca mergi, zice lumea ca ai copil prost, de aceea tb. dus... Oricum, pe mine ma cam doare in cot ce zice lumea, cand consideram ca e nevoie, nu am ezitat sa merg la psiholog.

Giulia, scuze pt off topic

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

Luna1 spune:

Roxana. Asa mi se pare normal, copilul meu lucreaza cam la fel, o ora pe zi (teme plus citit si lucrat vreo 15 min ceva in plus pentru un examen pt secondary school, e poveste lunga) de retinut retine la scoala. Aici nu exista "ascultat" cum era pe vremea mea (ce baba ma simt) cand trebuia sa redau mot-a-mot ce scria in carte.

Weekendurile is weekenduri, nu muncim (nici adulti nici copii) decat in situatii de urgenta (f rare).

My reason

filofteia spune:

Gabi... baietii nu-s ca fetele. Nu am spus-o eu ci mai multe mamici care au si fata si baiat.

Deci el era scos din rutina zilnica... a fost un caz singular... eu l-as fi lasat sa se duca cu tema aia nefacuta...

Luna nu te lasa pacalita... parinti ca rox sunt foarte putini... eu personal n-am intalnit dacat aici pe forum cativa, printre care si rox.
De aceea am si deschis mai demult subiectul cu "sunt o mama prea lejera". In "viata reala" eu sunt presata din toate partile de pretentiile foarte mari ale parintilor colegilor lui fiimiu, rudelor noastre etc...

rrox3 spune:

Cum te pot presa parintii colegilor mai Filofteia? Sau rudele?
Cel mult sotul poate presa, daca nu e de aceeasi parere.

Te preseaza propria nesiguranta si teama, alimentata de vorbele x-ilor din jur.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ladyJ spune:

Gabi, pai vezi ca exista totusi transformare DUPA divortul vostru, desigur alaturi de alte schimbari cum ar fi schimbatul scolii.

Undeva pe drum, copilul tau s-a pierdut putin. Si nu din cauza lui. Nici din a colegilor. Daca tu discutai cu el atunci despre colegii lui, gaseati alta formula si el nu se mai simtea exclus din ´´gasca´´ daca punea mana pe carte. Insa el, fara suport de la voi, fara suport de niciunde, ce era sa faca??

Si pui prea mare pret pe note. Nu nota ii certifica unui om ca e bun si ca poate, ci insasi efortul pe care acel om il depune, precum si reusita in sine.

Daca incerci tu putin sa lasi la o parte placa cu ´´invata, invata, fa teme, fa lectii-ca sa nu ajungi vai steaua ta´´ si te concentrezi mai mult pe EL INSUSI, vei vedea ca lucrurile se schimba.
Spune-i ca pentru tine nu conteaza notele, tu STII ca el este capabil si ca poate. Lauda-i comportamentul(cand e de laudat) si critica-i comportamentul(NU PE EL) cand e de criticat. De genul ´´te-ai purtat nepotrivit cand...etc´´ sau ´´te-ai purtat ca si cum tu n-ai sti..´´

Spune-i ca e minunat ca colegii copiaza de la el. Inseamna ca au incredere in el, in capacitatea lui de a rezolva problema la mate.
Fa din asta un lucru bun pentru el, de ce nu? E un model printre colegi, Multi isi doresc sa fie modele in gastile lor, cu ceva anume.(bine, pe asta nu i-o zici)

Doar daca ne oprim un pic din goana asta nebuna, ca o placa stricata care se repeta tot timpul, si invatam sa ne ascultam copiii, doar asa vom descoperi ca defapt nu e asa greu cum pare, si nu e nevoie de amenintari absolut deloc.

ruxij spune:

Asa e ca pe aici chiar se asteapta ca copilul sa invete din clasa, dar asta e o problema pt. copiii care nu sunt prea atenti si nu pot sustine atentia ore intregi intr-un grup unde sunt multiple surse de distragere de atentie. Pt astia e mai bun sistemul din Ro, ca poti sa iti inveti acasa, invata mai bine cu o singura persoana, atentie individuala si fara surse de distragere. Al meu nu prea poate fi atent in clasa, nu poate, asa e creierasul lui. Nici eu nu am fost in viata vietisoarelor mele atenta in clasa, nici macar la o singura ora. Invatam acasa si asa stiam, e genetica treaba. Nu luam 10 pe linie din cauza greselilor de neatentie (plus in loc de minus, inversat cifrele sau mai stiu eu), dar oricum aveam peste 8 mereu, fusei la Sf. Sava, facui facultate, doctorat in America si acum conduc eu doctorate. Deci merge si pt astia mai diferiti dc. se tin de treaba. Pt astfel de copii sunt cam necesare meditatiile si studiul individual. Astia aci stau cate o zi intreaga la scoala. Ma rog, ne-om descurca si noi, da' tb tinuta legatura stransa cu ce se intampla la scoala si copilul nu poate fi lasat sa decida el ce si cum, doar ca sa fii tu un parinte cool si nepresant, pt ca el nu prea stie mereu ce si cum. Ce vreau sa spun este ca fiecare copil are stilul lui de invatare, personalitatea, atuurile si slabiciunile sale si nu exista retete universale. Din afara nu se poate judeca "ala face asa si nu e bine--eu fac mai bine". Probabil tu faci bine pt. al tau, alalalatu' nu stii tu de ce face cum face.

Apropos de faza cu gunoierii si chestii de genul asta, si mie mi-o ziceau parintii si pe mine ma durea la basca. Nu fusei traumatizata. Tot asa, depinde de copil. Unii sunt ambitiosi de la natura, altii sunt mai nepasatori. Unii se sperie, altii nu. Mie mi se parea f. in regula sa spal scarile de la bloc, cum imi ziceau ai mei.