Stam acasa cu copii sau ne intoarcem la lucru?
Raspunsuri - Pagina 3
nushulica spune:
copilul meu tocmai s-a trezit dintr-un somn scurt mi-a zambit larg a zis "mami"si s-a lipit de mine sa ne iubim
eu momentele astea nu vreau sa le pierd pt nimic in lume!!!
si o sa mai stau 2 ani acasa si cu bb2!!dar asta sunt eu,am ales "cariera" de mamica!!
de 
David si 
38+
HAINUTE 0-4ANI SUPER PRETURI
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina cat despre adult = mers la job versus stat acasa, exista oameni pe care nu ii defineste ceea ce fac la birou, eu ii admir, e f fain sa nu te simti definit de o anumita munca, ci sa fii doar tu insuti. Acum imi dau seama ca desi am de construit o cariera in aia pe bune, nu ma defineste. |
Nici pe mine nu ma defineste jobul (cariera nu-l pot numi), in schimb eu ma definesc in relatia cu adultii de acolo, in problemele pe care le am de rezolvat acolo, in momentele frumoase, in cele grele, in cele haioase. Sigur ca am si prieteni care nu sunt de la munca sau chiar daca nu ma duc la munca ma intalnesc destul de des cu prietenii de acolo. Dar imi lipsesc problemele, provocarile de om mare. A creste copii pentru mine nu e nicio provocare, imi vine natural si gata. Nu vreau sa fac un job din cresterea lor, sa aplic proceduri si replici invatate.
Pentru cei care au facut o cariera din parinteala, nu va temeti de ziua cand copiii nu vor mai avea nevoie de voi? Maica-mea nici acum nu a reusit sa-si proportioneze oala de ciorba pentru 2, ea nu stie sa gateasca decat pentru 3. Timpul trece repede si copiii nu traiesc pentru noi, vor avea viata lor, familia lor.
Sabina spune:
pai eu cred ca daca as putea efectiv sa stau doar acasa (adica daca nu m-ar chinui talentele), pe masura ce copiii ar creste mi-as gasi o multime de chestii interesante de facut , de vazut, numa bani sa fie 
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
RAMONELLA spune:
Eu am ales sa stau 2 ani cu fetita mea acasa si nu regret nici o clipa.A fost foarte frumos.Nu le inteleg pe mamele care de abia asteapta sa mearga la servici,ca vezi doamne li se atrofiaza creierul sau deja devine monotonie.Nu are cum sa fie monotonie,pentru ca copilul in fiecare zi face altceva,descopera lucruri noi...
M-am dus la servici pentru ca nu am avut ce face,pentru ca nu ne descurcam doar cu un singur salar.
Ramonel,mami de 
Bea(08.11.2007)
2 sarcini oprite din evolutie la 5s si 7s-MTHFR C677T heterozigot, PAI1 4G/5G genotip heterozigot
In cartea vietii, un înger a scris despre nasterea copilului meu. Apoi, închizand cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pămant!"
Luna1 spune:
Eu am inceput serviciul par time la 8 luni ai fie-mii. Apoi cand avea 1 an mi s-a propus sa ma intorc full time sau deloc si am ales deloc pentru ca mi s-a parut mica inca pentru a disparea eu din peisaj 5 zile saptamanal, in plus m-ar fi costat gradinita ei aproape tot salariul meu.
Dupa ce a implinit 2 ani am reintrat in campul muncii unde sunt si acum, full time, facem slalom printre treburile casnice, child care si lumea oamenilor mari.
Nici eu nu mi-am facut un job din cresterea copiilor, am considerat ca mai degraba conteaza calitatea timpului petrecut cu copiii decat cantitatea.
Am noroc de un program bun, lucrez de la 8 dimineata la 4,30 dupa amiaza, deci am timp de petrecut cu copiii pana la 8 seara cand merg ei la nani (cea mica la 8, cel mare la 9).
Sincer, mie personal, nu mi se pare corect si normal ca adult, sa ma uit total pe mine, imi place sa merg la servici (desi nu e job-ul mult visat) imi place independenta materiala fata de sot, imi place timpul calitativ petrecut cu copiii dar si timpul calitativ petrecut alaturi de sot seara singurei, sau cand mai avem cate o escapada de weekend doar noi doi (rare trebuie sa recunosc).
Plus aici copiii incep scoala la 4 ani jumate, deci nu mi-as fi dorit sa ma trezesc brusc cu casa goala (la scoala stau de la 9 la 3,30) iar eu sa ma simt total inutila. Asa trecerea se face usor pentru toti.
Si inca ceva, eu sunt mai control freak asa, pun raul inainte, nici nu vreau sa ma gandesc ca, stand acasa as conta total pe sot (si financiar ne permitem asta f usor), sot de care ma pot desparti intr-o zi(din varii motive), si sa ma trezesc ca financiar nu le mai pot oferi copiilor nimic.
In fine, asta ar fi motivele mele cam in mare, insa sunt multe de spus.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui RAMONELLA Nu are cum sa fie monotonie,pentru ca copilul in fiecare zi face altceva,descopera lucruri noi... |
Dar si adultii aia pe care nu ii intelegi tu descopera in fiecare zi lucruri noi, evolutia nu se opreste la 18 ani. Da, copilul descopera in fiecare zi niste lucruri pe care le-am descoperit si eu la randul meu cand eram ca el. Si el cand va fi ca mine va descoperi in continuare zilnic lucruri noi, cel mai probabil pe o alta directie decat mine. Si sper ca vom avea de invatat unul de la altul.
gabitza2005 spune:
Eu m-am intors la munca atunci cand avea un an si jumatate si asta dupa o iesire cu prietenii in care singurele lucruri pe care le aveam in cap erau:BB, pampers, mancarica pentru copil, baita, hainute..........
Mi-am dat seama ca am luat-o razna rau de tot si eu nu mai sunt eu , am incercat o perioada sa imi gasesc alte preocupari dar in cele din urma ajungeam tot la BB. Incercam sa citesc o carte o lasam si citeam ceva tot despre BB. 24de ore din 24 eram langa BB.
Asa ca am hotarat sa ma intorc la munca, "despartirea" a fost grea dar in timp am reusit sa gasesc un echilibru intre BB, munca si EU.
Acum are 5 ani si as vrea sa avem mult timp liber si bani sa ne plimbam pe unde vrem sa cunoastem impreuna lumea dar asta e doar un vis ca realiatea este alta .
Adriana mica spune:
Iubu, nu cred ca exista o reteta universal valabila, iar luarea unei decizii depinde exclusiv de tine.
Eu m-am intors foarte devreme la job (cand copilul avea 5 luni). In ceea ce priveste motivele pt care am luat o asemenea decizie... Pe de o parte, exista riscul sa imi pierd jobul (insemnand mai ales sa renunt la tot ceea ce construisem pana atunci dpdv profesional cu multe-multe eforturi, material am fi supravietuit pana la urma). Pe de alta parte insa, intoarcerea la job m-a facut sa reintru in contact cu o la alta tipologie de preocupari si relatii interumane, care m-a ajutat nespus de mult sa ma pot detasa de sentimentele de teama si nesiguranta permanenta pe care le-am trait in perioada respectiva in raport de statul meu de mamica incepatoare, astfel incat sa pot aborda mai calm si mai obiectiv tot ceea ce tinea de cresterea copilului.
Dar... mi-au lipsit enorm momentele cand nu am fost langa el, m-au epuizat gandurile pe care mi le-am facut stiind ca este in grija cuiva in care nu pot avea incredere absoluta (indiferent de masurile de precautie pe care mi le-am luat) sau expus la potentiale riscuri asupra imunitatii (datorita integrarii timpurii in colectivitate). Daca ar fi sa dau timpul inapoi, as incerca sa prelungesc cat de mult perioada petrecuta alaturi de copil in prima parte a vietii lui, as incerca sa imi negociez la job un program part-time pt o perioada de timp (astfel incat sa mentin cat de cat un contact cu activitatea profesionala) in ideea de a face trecerea mai putin brusca (cu beneficii pt toti cei implicati).
Desi copilul a crescut, recunosc ca nu este usor nici in prezent; fiecare zi presupune eforturi pt a gasi un echilibru intre a mentine job-ul pe linia de plutire si a petrece timp de calitate in trei.
szivarvany spune:
Eu m-am intors cand avea fi`mea 7 luni, asa e politica la noi in firma.
Nu regret. Mi-am reorganizat timpul si mi-am schimbat prioritatea in cele 24 de ore ale unei zile.
Nu pot trai fara sa muncesc pt ca efectiv nu as avea bani dar si dupa ce rup usa la orele 18,00 
cand ies din birou, am o singura prioritate.
Depinde de fiecare om in parte cum poate sa imbine lucrurile si depinde de foarte multi factori intoarcerea la munca sau statul acasa.
E bine sa imbini placutul cu utilul si necesarul 
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
danangie spune:
are dreptate MARIUS.....serviciul va fi acolo o eternitate dar cu aceasta perioada nu te mai intalnesti. Nu stiu ce sa-ti spun.pot doar sa-ti povestesc despre experienta mea. Cu Alessio primul copil A TREBUIT sa ma intorc la munca, deoarece nu imi schimbam tipul de contract. si cum vroiam sa ne cumparam casa a trebuit sa fac acest pas. Cu Mattia , nu mai eram conditionata de nimic si am stat acasa. doar ca aici sistemul de plata e diferit. dupa nasterea copilului esti platita 80% inca 3 luni.....pe urma daca vrei sa mai ramai acasa.......ceea ce am ales eu......esti platita 30%. Mi-a fost enorm de greu.Acum cu al treilea.......nu cred ca imi mai pot permite sa stau acasa cu 30 %........si deci cred ca din nou VA TREBUI sa ma intorc la munca.
Mami
de 
Alessio Michele(2 ani si 3luni) si Mattia Gabriel(11 luni)Pozici cu noi