Stam acasa cu copii sau ne intoarcem la lucru?

Ma tot intreb cum o fi mai bine..
Sa stau acasa sa ma ocup de copii? gatit, luat de la gradi, dus la tenis,inot, limbi straine..sau sa ma intorc la birou..daca am unde:)))
ma tot gandesc cum ar fi mai bine..sunt avantaje si dezavantaje..pe fiecare decizie.
Daca iau pe cineva sa se ocupe de ei..luat de la gradi sau de la scoala, culcat, gatit ceva..probabil sub 10 milioane nu gasesc..eu as ajunge acasa dupa ora 6 probabil..o joaca scurta, mancat, baita si culcarea..
Daca ma intorc la birou, sunt integrata intr-un grup, socializez mai mult..ma rog am alte preocupari..am posibilitatea sa ma dezvolt profesional dar pierd ceva pe partea cu copii...plus daca nu am carte de munca in continuare nu am pensie..asigurari..etc

Voi cum ati luat aceasta decizie sau cum procedati?
Mentionez ca nu as avea probabil un salariu stralucit daca m-as intoarce la birou.

elaga spune:

Eu lucrez in ture, 24 cu 72 sau cu 48 si am ales sa ma intorc la birou. In ziua cand sunt la munca sta cu buni sau cu tati, daca e liber. In cele 3 zile in care sunt libera stau numai cu el.

patrisuca spune:

ma gandesc si eu zilnic la momentul in care va trebui sa merg la munca si sa las copilul acasa, cu soacra ca la o bona nici nu ma gandesc din n motive. ar mai fi o varianta, cea de a o duce la camin, pt gradi e prea devreme. ideea e ca odata si odata tot trebuie sa te intorci la lucru, nu poti sta o vesnicie acasa si acum depinde si de situatia ta financiara. daca iti permite sa stai acasa si castigi din alte surse e perfect.
oricum singurul lucru de care duc lipsa acasa in perioada de stat cu copilul este socializarea si faptul ca odata desprinsa din cele ale carierei pierzi putin dar se poate recupera.

Mediajust spune:

(Asta e un subiect controversat, s-a mai discutat aici).

Eu n-as renunta la statul acasa daca ar fi vorba doar de o slujba, si aia platita prost (cred ca e mai mare paguba).
Insa daca aceasta perioada mi-ar frana cariera, daca absenta din profesie mi-ar aduce prejudicii pe termen lung (blocarea ascensiunii, pierderea reputatiei care se construieste greu, portofoliu de clienti) m-as intoarce, dar as incerca sa optimizez cat pot (lucru acasa daca se poate, intalniri stabilite functie de programul meu/al copilului). Daca pierzi mult profesional, la un moment-dat tot asupra copilului se va rasfrange (incepand cu banii mai putini si pana la nemultumirea personala pe care sigur o va resimti si copilul).

marius spune:

Eu as sta cat imi permite legea. Partea aceasta din viata nu mi-o mai intoarce nimeni niciodata. Serviciul... e tot acolo o viata intreaga.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Dorsilia spune:

eu am ales sa stau acasa cu copiii, in loc sa ma intorc la munca, pt ca nu se intrevedea nici un spor profesional inca, nici financiar, dimpotriva acum fostilor mei colegi li s-a diminuat salariul ca functionari publici deci nu faceam nici un mare fas intorcandu-ma sa-mi pazesc cariera...o bonona (si asa greu de gasit una calitativa) pt doi copii mici la gradi cu program scurt pt ca nu sunt locuri de dormit suficiente in clase ma costa 10 milioane pe luna, adica mult pt salariul meu din care nu mai ramanea mare lucru dupa ce plateam bona si gradinita copiilor.

asa ca deocamdata sunt acasa cu copiii, ii duc/aduc de la gradi, gatesc, curatenie, cumparaturi, calcat, etc, ma ocup de copii cu tot ce presupune asta, pt ca sotul vine tarziu acasa (cineva trebuie sa munceasca si pe bani....) si zau ca nu stiu cand trece ziua

asta a fost decizia noastra punand pe primul loc interesul copiilor

anya spune:

Depinde foarte mult de ceea ce iti doresti tu.

Cunosc persoane care au stat 4 ani acasa (2 copii) si au fost fericite.
Eu nu sunt asa. Am stat la primul copil pana pe la 8 luni (ale lui) si eram un car de nervi. Nu mai eram eu. Mai -mai sa divortez. Nimeni nu facea nimic bine, toata lumea avea ceva cu mine...M-am intors la servici si am redevenit eu. La al doi-lea copil am stat acasa doar cele 126 zile de concediu medical. Nici-un cic. Nu am mai avut probleme "psihice". A nu se intelege ca nu ii iubesc, nu i-am dorit (am facut fiv) sau nu ma ocup de ei. Merg la karate, engleza, ftk pe langa gradinita si scoala, adineaori am facut lectii la telefon si in curand va parasesc sa ma duc la ei . Nu e usor sa gatesc noaptea, sotul meu sa faca curat "printre picaturi" astfel incat in weekend sa nu avem activitati casnice. 90% din weekend-uri suntem plecati din Bucuresti cu totii. Pentru mine asta a fost solutia. Nu am stiu eu ce cariera, dar nu pot sa stau "la cratita".
Nu iti dau sfaturi. Pune pe hartie avantajele si dezavantajele fiecarei solutii si intr-o rubrica speciala ceea ce simti ca vrei tu (nu ce e mai bine pt altii). Daca tu esti multumita, fericita se va vedea si vor fi si cei din jurul tau fericiti (si reversul e valabil).

Bafta in alegere!

viviana spune:

Oh, Marius, toate perioadele din viata copiilor sunt frumoase si ireversibile.

Eu am ales sa ma duc la serviciu cand avea 9 luni.
In schimb am ales sa raman acasa cu fi-mea cand a intrat in clasa I.
Si de prin clasa a III-a a ei lucrez acasa. Si imi lipsesc enorm de mult colegii si socializarile de la serviciu. Dsar, toata vara e a mea.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

buflea spune:

Categoric SERVICIUL ... pe mine serviciul me defineste ca persoana adulta, imi ofera un echilibru psihic, imi ofera satisfactia eforturilor depuse in atatia ani de scoala. Si nu, nu am o pozitie de conducere, nici macar nu pot spune ca am o cariera, dar am ales sa ma specializez intr-o profesie pe care nu vreau sa o abandonez, nici macar sa o "pauzez" pentru o perioada mai lunga de 6 luni. Eu nu militez pentru sacrificiul suprem si daruirea totala pentru copii ... personal mi se pare un efort inutil, frustrant, o greseala cu riscuri mari in viitor. Mi se pare ca tot efortul si toata investitia perioadei premergatoare copiilor au fost inutile.
Copiii vor aprecia foarte foarte tarziu acest gen de sacrificiu (daca il vor intelege) si anii traiti numai pentru ei si prin ei risca sa lase goluri mari pe masura ce ei devin din ce in ce mai independenti.

In plus, cred ca este bine ca copiii mei sa inteleaga rostul vietii asa cum il vad eu, sa creasca in casa cu rutina "datoriei" (a parintilor de a se duce la serviciu, a lor de a se duce la scoala, a tuturor de a contribui la mersul casei) si cu exemplul nostru ca daca inveti si te specializezi intr-o profesie, poti fi independent, poti fi stapan pe deciziile tale si de ce nu, poti castiga bani cu care sa traiesti decent.

Ca o concluzie - lozinca mea este : definiti-va ca adulti (social, profesional, financiar) si pastrati-va acest statut si dupa ce avetti copii. Evolutia lor nu va fi cu nimic influentata.

accept92 spune:

Eu am un job super, atmosfera de acolo imi lipseste mult. La primul copil am lucrat de acasa pana a facut 1 an, apoi i-am gasit o cresa particulara unde activitatile si viziunea asupra educatiei raspundeau pretentiilor mele de "parinte cu nevoi speciale" si am revenit la birou cu program de 6 ore. Insa...4 luni a fost racita non-stop, ajungeam la munca si nu stiam daca apuc sfarsitul programului sau ma suna sa ma duc sa o iau. Din punct de vedere financiar am iesit pe -, cat lucram de acasa tot salariul era al meu, acum o mare parte se ducea pe cresa si medicamente. Dupa ce a facut pneumonie am retras-o si am intrat pentru prima data in CIC. In CIC am ramas gravida cu al doilea copil. Intre CIC I si prenatal/CIC II am mai prins 2 luni jumate la birou. A fost o gura de oxigen desi n-am mai dat copilul la nici o cresa si ne-am descurcat greu, ba eu ba sotul cu medicale sau concediu de odihna, tot a fost super.

Voi sta acasa pana va face cea mica 2 ani. Pe cea mare o inscrisesem la o gradinita de stat unde urma sa inceapa anul asta in dec. Gradinita la care o educatoare a pus scotch pe gura unui copil care vorbea la masa. Si ce bine arata gradinita de afara! NU, multumesc! Daca nu fugim din tara in urmatorii 2 ani, cand mi se termina CIC-ul am sa fac abstractie de studiile si competentele mele si am sa-mi caut un job de noapte sau de acasa. Dar copiii am sa mi-i cresc eu, in sistemul asta bolnav nu-i pot lasa. Pe cea mare am inscris-o la palatul copiilor la singurul curs unde mi-o primeste asa mica. Dar din primavara sper sa prind mult mai multe.

M-am intins si nu stiu daca s-a prins ideea. Fara a lua in calcul situatiile in care din motive financiare nu ai de ales...daca ai de ales...eu sunt pentru job, pentru socializare, pentru a-ti pastra statutul de adult, asa cum foarte bine spune buflea. Dar nu pot sa-mi sacrific copiii pe altarul acestui principiu cu care dealtfel sunt deacord. Nu mi-ar prii beneficiile unui job super cand stiu ca in acelasi timp la copiii mei poate tipa cineva, sau poate ii loveste, sau poate le spune ca sunt niste copii rai. Totusi, eu sper sa plecam si sa aterizam undeva unde sa stiu ca exista un sistem unde copiii sunt educati cu iubire si respect. Si atunci, cu cel mai mare drag...la munca, fie ea si voluntara.

delsim spune:

Daca nu ar fi problema de bani, de pensie si de asigurarile de sanatate, eu as sta acasa.