Stam acasa cu copii sau ne intoarcem la lucru?

Mi-Ka spune:

Acasa cu copii pana in ultima zi din cei doi ani de CIC!!!!

Fomalhauti spune:

Eu cred ca cel mai important este sa faci ceea ce iti doresti. Sa faci ceea ce simti tu. Pana la urma asta "te defineste".

Eu mi-am dorit foarte mult sa stau cu copiii acasa. Mi-a luat un timp sa ma decid tocmai pentru ca am fost crescuta in ideea ca tot omul trebuie sa lucreze, sa castige bani. In tot acest timp eram foarte frustrata la servici, imi tot cautam altceva, ma gandeam ca poate gasesc ceva...Nu pot sa spun ca nu imi placea activitatea (cel putin o parte din ea fiindca o alta parte era altceva decat ceea ce ar fi trebuit sa fie) dar simteam ca nu mai fac fata, eram cu gandurile acasa. Cand mai era si o problema (un copil bolnav sau daca dimineata lasasem unul dintre copii plangand) chiar nu ma puteam concentra. M-a ajutat mult sa ma decid si sefa mea. Am vrut intai sa pun ghilimele la "ajutat", dar chiar m-a ajutat, in sensul ca nu m-a inteles, tot timpul ma certa cand intarziam, nu ma "invoia" sa ajung mai tarziu sau sa plec mai devreme (asa ca eu imi luam un concediu medical de 3 zile). M-a ajutat sa ma decid ca nu mai vreau. M-a ajutat sa fac pasul atunci cand multi imi spuneau ca gresesc.

Imi amintesc ziua cand mi-am dat demisia...Am vrut s-o pastrez printre amintirile mele importante. O zi insorita, m-am dus la servici cu copilul in carut si cu hartia in mana. Si ma simteam usoara ca un fulg (eu fiind marisoara) si imi aminteam de prima data cand am ajuns acolo....

Nu am regretat nicio clipa decizia, nu-mi lipseste serviciul, cand ma intreaba cineva ce lucrez raspund "stau acasa cu copiii" si ma simt cu adevarat foarte satisfacuta de raspunsul meu. Nu simt nevoia sa spun ca am lucrat candva si nu ma identific cu meseria pe care am avut-o. Uneori cineva spune ceva legat de domeniul in care am lucrat si eu spun "nu e asa, e altfel" si incerc sa explic. Daca ma contrazice cineva in continuare nici macar nu spun: "Stii, cu asta m-am ocupat candva."

Sunt de meserie mamica si sper sa mai am ocazia "sa lucrez" ca bunica, dar cred ca tot mamica este functia mea favorita.

Madanic spune:

M-am intors la munca la 4 luni de la nastere. A contribuit la decizie si faptul ca dupa 2 luni de la nastere nu am mai primit nici un ban, am stat in concediu fara plata. Fata am lasat-o la daycare (gradinita), program 9 ore pe zi (8AM-5PM). Dupa ora 5 tot timpul nostru i-a fost dedicat ei. Treaba o facem cu randul, cand eu cand tati si unul din noi sta cu ea si se joaca, citeste povesti etc. De mers in parc mergem impreuna cand o luam de la daycare.
Isabella se simte grozav la gradinita desi nu are decat doi ani. Are prieteni o gramada, invata chestii noi tot timpul, cantece poezii.
Si acuma gradinita le-a bagat si limbi straine.
BB2 o sa aiba acelasi parcurs.

Madalina
mami de Isabella Andreea si 31+
http://www.picasaweb.com/bogdanmabo
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124758
"Dumnezeu are numai 2 maini, de aceea a creat mamicile"

ralucajosan spune:

Eu, cand am ramas insarcinata, eram ferm convinsa ca ma voi intoarce la serviciu in maxim 4 luni de la nastere. Dar, cum nu se intampla intotdeauna dupa cum te pregatesti, am stat acasa pana in ultima zi din cei 2 ani acordati prin lege. Motivatia mea, pe care de altfel am mai expus/o pe forum, a fost aceea ca Alexandra a fost foarte mica si a trebuit sa stau langa ea pana am pus/o pe picioare. Dar probabil ca si in alte conditii tot 2 ani as fi stat, mi/ar fi fost greu sa ma rup de langa ea.
Lipsa de socializare se resimte acut in perioada concediului, practic toata viata ta se invarte in jurul copilului. Eu ajunsesem in pragul nebuniei pe cand Alex avea un an, in sensul ca daca nu manca intr/o zi plangeam toata ziua, aveam senzatia permanent ca este bolnava etc. In aceste conditii, la un an de la nastere am angajat o bona, alaturi de care am stat inca un an. In aceasta perioada am revenit incet incet la serviciu, in incercarea de a ma reacomoda.
Din fericire, am un serviciu cu program fix, am propriul cabinet de avocatura si mi/am permis sa imi fac programul dupa cum doresc.
Acum la cei 2 ani ai Alexandrei, am revenit pe deplin la serviciu, iar fetita sta acasa cu bona (atent supravegheata de camera).
Dezavantajul a fost ca mi/am pierdut aproape in totalitate clientela, practic am luat/o de la capat cu serviciul.
A meritat? Fiecare minut alaturi de fetita mea.

alex_andra spune:

Eu am ales sa ma intorc la servici, pt ca am avut si cu cine sa o las, adica bunicii, care se ocupa de ea foarte bine.
M-am intors pe program de 6 ore si ma tin de el, indiferent ca am de pierdut, adica am pierdut promovari, dar mi-am stabilit f bine prioritatile.
Conteaza foarte mult si cum esti format.
Eu n-as putea sa stau la servici 10-12 ore si sa-mi vad copilul numai cand doarme.

Pe de alta parte, daca m-as fi intors la un salariu de 1000 de lei, sa zicem si n-as fi avut bunici cu care sa o las, nu m-as fi intors, decat dupa cei 2 ani.
Dar am parte de un servici relativ bun si a contat si asta.

Psihic imi face bine sa am si activitati de socializare, desi fizic sunt mai obosita.

Si mai e ceva foarte important: eu nu mi-as lasa copilul la gradinita sub 3 ani, decat daca nu as avea alta varianta, adica ori sa stau eu acasa, ori sa stea bunicii.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

magghyc spune:

Eu subscriu la ce a scris Fomalhaulti.
Desi precizez ca sunt inca in faza workoholica. Ma pregatesc sa aterizez in lumea celor care VOR sa stea acasa.
Deocamdata strang din dinti si merg la job. Insa o sa vina cu siguranta ziua aia insorita in care....
E o decizie ff greu de luat, cel putin pt mine. Imi e teama de un milion de lucruri nici nu are sens sa le enumar.

Muuh spune:

Eu am ales sa stau acasa. Si dupa ce mi-am dat demisia si am facut socoteli peste socoteli cum sa strangem cureaua a venit o oferta sa lucrez cu niste prieteni. Marele meu noroc este ca pot lucra de acasa in majoritatea timpului si ca si atunci cand trebuie sa plec ii pot lua uneori pe copii cu mine. Pentru mine personal cariera nu a insemnat si nu inseamna nimic.

michelle-usa spune:

stau acasa de 7 ani de cand l-am nascut pe baietelul meu. Sunt cei mai frumosi ani care am putut sa-i am. Ani in care l-am vazut cum creste si m-am bucurat de fiecare zi din viata lui. Acum e 6 ore la scoala, o sa incep sa-mi caut un partime.

michelle

Sabina spune:

depinde f mult...daca financiar nu iesi cu un plus semnificativ, nu merita, dar acuma nu stiu cat de mici sunt copiii tai , cat de mult iti lipseste jobul etc etc.

Eu una n-am fost niciodata plecata 10 ore pe zi mai mult de o saptamana la rand, asa ca nu stiu cum e experienta asta, munca mea imi permite sa mai stau noptile sau sa lucrez in salturi la biblioteca.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

cat despre adult = mers la job versus stat acasa, exista oameni pe care nu ii defineste ceea ce fac la birou, eu ii admir, e f fain sa nu te simti definit de o anumita munca, ci sa fii doar tu insuti.

Acum imi dau seama ca desi am de construit o cariera in aia pe bune, nu ma defineste.

Eu sunt eu si talentele mele sunt doar o parte din mine, fiinta mea e mult mai mult decat cariera.

Cu atat mai mult cand e vorba de un simplu job,care nu-ti aduce nicio celebritate, ar fi aiurea sa te defineasca ala, fiinta umana e mult mai complexa si e chiar trist ca o activitate sa te caracterizeze, omul e ceea e ESTE, nu ceea ce face.

Asta asa, filosofic vorbind;)

Asa ca razboiul stat acasa mers la munca e total aiurea :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo