Dulceturi si papanasi de sept-oct 2007 (385)

Roxana_G spune:

Dragelor, hai sa ma mobilizez sa va povestesc despre concediu, inainte sa uit de tot cum a fost si ce am vazut, ceea ce e foarte probabil cu atata munca.

Drumul a fost ok. Am avut un zbor initial pana la Istanbul, apoi inca 2 zboruri cu Emirates pana la Dubai si apoi la Male, capitala Maldivelor. La ora 10 de acolo eram in asteptarea hidroavionului care avea sa ne duca pe insula de vis. Era sa lesin la primul contact cu Maldivele, nu atat de frumusetea locului, cat de caldura. Era soare si cald acolo (30-33 grade), dar mai degraba decat caldura te dobora umiditatea excesiva din aer. Aveam senzatia aceea de sufocare ca atunci cand intri in serele cu plante tropicale de pe la gradina botanica. Cald si soare a fost aproape tot sejurul, cu o exceptie. O ploaie cum nu am mai vazut, o zi si o noapte, torentiala si fierbinte, fara incetare, cu nori negri amenintatori si cu o apasare care te dobora. Nu as vrea sa prind acolo musonul.

Dar sa revenim la aeroport. Aeroportul lor era micut si plin de viata; omuletii misunau in jurul nostru si ne-au facut sosirea cat mai placuta pana la decolarea hidroavionului. O prima experienta interesanta si, spre surprinderea mea, foarte safe. Erau 12-15 locuri in interior, ceva cam aglomerat, si mirosea a kerosen pana decola. Insa decolarile si aterizarile au fost impecabile, iar peisajul iti taia respiratia, de data asta de frumusete. Acesta a fost primul meu contact cu petele de culoare turcoaz care aveau sa imi incante privirea si sufletul cateva zile bune. Oceanul era un imens de albastru perfect si din loc in loc apareau oazele de un turcoaz perfect (recifurile de corali cu apa mica si limpede). Unele erau mai inaltate si vedeai in mijloc un smoc de vegetatie verde inchis inconjurata de o plaja mica de un alb imaculat. O parte din micile insulite erau statiuni de vacanta, asa ca a noastra.

Insulita noastra se compunea de fapt din doua parti. O parte era numita Main Island, cu receptia, vilele pe plaja, piscina, restaurantele si Spa-ul mare. Tot aici aveau un bar cochet, magazine, sala de fitness, centrul de sporturi nautice si multe altele. Main Island era unita printr un ponton imens de cealalta insulita pe care se aflau vilele de pe apa. Acolo am avut noi viluta noastra, frumoasa, spatioasa, pe piloni de lemn. Si pe partea noastra erau restaurante, un Spa pe apa si un magazin, si o gradina frumoasa cu palmieri, unde puteai vedea din cand in cand soparlite si pasari.

Vila noastra era legata cu un ponton de plaja alba, perfecta, cu cel mai fin nisip din lume. E drept insa, teritoriul crabilor care isi luau picioarele la spinare si fugeau repejos de cum puneam piciorul. Terasa era mare, cu jacuzzi si sezlonguri, si cu vedere la apus. Acolo am retrait un sentiment care uitasem ca exista: relaxarea.

Intre cele doua insulite se putea trece si cu o barca care facea zilnic serviciul respectiv (de la 7 la 23). Apropos de servicii, am un singur cuvant: impecabil. Cred ca era suficient sa ridic un deget si oamenii se straduiau sa iti indeplineasca dorinta. Politicosi, amanbili si primitori. Asa erau toti cei care lucrau la hotel, fie ei localnici sau imigranti (japonezi sau indonezieni). Toti vorbeau o engleza perfecta. Ma distra cum te salutau de 10 ori pe zi daca te vedeau, sau daca erau pe bicicleta, nu isi permiteau sa te depaseasca si se opreau sa nu te deranjeze. Desigur, amabilitatea si luxul au costat pe masura.

Ca tot am ajuns la preturi, sa va povestesc si despre restaurante. Erau 7 in total, le-am incercat aproape pe toate. Cel subacvatic (moartea bugetului de altfel) era o experienta interesanta, dar scumpa rau. Meniul fix (dar bun), privelistea superba. Am vazut tot felul de pesti colorati, tropicali, inclusiv o testoasa. Celelalte restaurante foarte dragute, mancarea buna si variata. E drept, eu ceva mai mofturoasa, nu am plecat cu vreo inclinatie sau vreun gand catre o anume mancare de acolo. Cocktailurile insa minunate, era ceva cu votca si fructul pasiunii la care inca salivez si acum.

Cam asta cu locatia, nu voi insista mult pe dotari si activitati. Erau minunate si acelea, insa natura era cu adevarat vedeta concediului. De la vegetatia luxurianta si micile vietati din tufisuri, pana la pisici de mare gigante. V-am spus deja de crabi (pe care ii admiram zilnic si pe treptele vilutei noastre - prietenii mei cica, impreuna cu tot soiul de pesti mici si mari, colorati sau albi, care innotau chiar in bancuri chiar la picioarele pilonilor), de soparle si pasari.

Sa va spun despre micutii rechinasi, cu silueta lor perfecta, pe care ii admiram in fiecare zi in apa putin adanca de la mal. Erau usor portocalii cu negru pe aripioare, perfect construiti, inotatori innascuti. Desigur, erau doar baby sharks, inofensivi pentru oameni. Inotau agale pe la mal, si nu ma puteam abtine sa nu le admir perfectiunea. Am inotat acolo, am intrat in apa, inclusiv cand erau hraniti de cei de la restaurant, si va asigur ca am fost in deplina siguranta.

Probabil va imaginati deja ca am vazut pesti de tot felul, greu sa ii mai enumar sau descriu. Erau la mal, erau in larg, erau in recif (sotul meu a facut si snorkelling, eu cam greu cu inotul). Dar dincolo de micile minunatii cu care ma obisnuisem in apa asa ca fapt divers, am fost extrem de impresionata de pisicile de mare. Desigur, erau destule pisici de mare gri, din cele care vedem si la noi la acvariu, insa impresia cea mai puternica am avut o la vederea unor gigante Manta Ray care faceau seara loopinguri la lumina de langa pontonul care unea cele doua insulite. Deschiderea aripilor ajungea si pana la 5-6 metri, lungimea cam la 4 metri. Aveau o gura imensa cu care adunau apa, pentru ca ele se hranesc numai cu plancton. Erau incredibil de gratioase cum inotau, lin si perfect, pana in dreptul beculului, unde se decideau brusc sa se intoarca aratand o burta imensa alba cu branhii. In prima seara in care le-am observat cred ca am petrecut 2 ore privindu le.

Nici un acvariu sau oceanarium din lume nu cred ca poate reda senzatia live pe care o ai in Maldive cu atatea vietati marine la un pas de tine. Desigur, tot ce exista pe langa insula erau safe pentru oameni, cel putin asa ni s-a spus.

Nu numai apa era insa o delectare a privirii. Acolo am vazut cel mai frumos cer din lume. Plin de stele, cum nu am crezut vreodata ca exista. Una langa alta, cu halouri de lumina, mari si mici. Mi-am petrecut o seara privind fara sa ma satur cerul. Tot atunci am vazut coborand ceva ce semana cu un mic meteorit. Cobora incet spre pamant, cu o coada de foc mare. Am cautat in zadar pe net sa gasim vreun raport despre meteoriti, nimic din pacate.

Despre corali as vrea sa va spun mai mult, dar nu m-am aventurat. Era paradisul lor, de altfel insulele sunt formate din corali. Este interesant cum zeci de metri de la mal apa este mica si turcoaz. Apoi creste brusc intr un albastru profund. Valurile se sparg undeva in zare, la limita recifului. De acolo incepe oceanul mare si probabil plin de pericole.

In larg, in ocean, sunt intr adevar rechini din cei periculosi (rechinii tigru), dar si rechini balena, pesti spada imensi (au pescuit unul intr o seara intr una din corazierele de pescuit), si chiar delfini. Delfinii sunt mici si nazdravani, nu s-au lasat deloc fotografiati in croaziera menita sa ne delecteze privirea cu asemenea vietati. Dar imaginile au ramas cumva in suflet, atat delfinii saritori cat si apusul de soare superb cu care am incheiat scurta excursie.

In ziua urmatoare am batut din nou oceanul pentru o croaziera de o zi. Am vizitat un sat de bastinasi, unde pare ca timpul are o alta curgere si viata un alt sens. Am gasit acolo si dispensar, si scoala cum nu puteti vedea in multe din satele romanesti, si magazine, si chiar teren de fotbal. Satul avea 900 de locuitori, dar mai mult de jumatate erau plecati la lucru in alte insule. Pranzul l-am luat pe o insula pustie, cu o plaja superba si un soare arzator (e drept si cu multi tantari minusculi care ne au piscat cat au putut de mult). Excursia s-a incheiat cu o vizita la un hotel din apropiere si cu multa multa oboseala.

Sunt sigura ca am omis multe lucruri. Si cred ca ar mai fi fost inca multe de zis. Ma opresc insa aici (sper ca m-am achitat de datorie). Nu voi adauga nimic despre Dubai, nu acum, incat sa nu aveti nici voi senzatia pe care am trait o eu atunci cand am dat de piatra si desert plecand din paradis. Ramane sa povestesc altadata. Va las cu gandul la plajile superbe, la apa turcoaz, la pestii minunati si pisicile de mare gigante, si la cerul instelat.

Roxana_G spune:

Gagiu de gagiu cumatra! Este absolut superb! Iote www.flickr.com/photos/21367727@N02/4553865737/in/photostream/" target="_blank"> acilea , sa mori de inima de dragul lui!

cecilia L spune:

Teo ai un baiat de nota zece, chiar zulufat.

Roxana, frumos...am niste prieteni care mi-au spus ca nu au cuvinte suficiente sa povesteasca despre Insule....asa ca te inteleg...important ca v-ati simtit minunat...asteptam poze.

Baiatul meu nu se mai trezeste, doarme de la 13,30 la 17 tb sa rupem usa, il mai las putin si merg sa-l pupacesc sa se trezeasca.

Gabriela



Cecilia si Cristian Matei (07.09.2007)

Yaia spune:

Roxana, citind despre concediul tau, am retrait concediul nostru din Seychelles, din 2006. Ai descris tare frumos tot ce au de oferit insulele exotice. Pe mine insa m-a impresionat atitudinea oamenilor de acolo, total lipsiti de griji si stresul care ne omoara pe noi, nu erau deloc in goana de a trai repede, asa cum suntem noi. Vorba unui localnic, a unui insular: "Relax, you're on the islands!", de parca asta spunea tot. Si asa si traiau, relaxati, cum numai pe insule poti trai. Dupa vreun an si ceva am vazut un documentar de pe o insula din Caraibe la tv si exact aceeasi filosofie aveau si oamenii aia. E uimitor! Si m-am gandit ca, desi e un loc de vacanta ideal, nu stiu zau daca as putea trai acolo, fara doza de stres...cred ca m-as plictisi!

===============================================
Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007) si Alexia Briana (30.03.2010)

valentina_22 spune:

Preinscrierea copiilor din gradinita - 26.04-07.05

Inscrierea copiilor la gradinita - 10.05.21.05


Unde omul se multumeste, acolo raiul îl gãseste.

---

Vale, mami de ALEXANDRA - NICOLETA si ANDREI - GABRIEL
cum creste Alexuta
cat de mare este Andu

aeperju spune:

Teodora este minunat! Sa-ti traiasca si sa fiti toti sanatosi!

Erina te salut si-ti urez tot binele din lume si sa fiti toti sanatosi. Odihneste-te cat poti de mult si totul va fi bine. Pup!

Emma si Andrei (21.09.2007)

Roxana_G spune:

Daca ai stii ce greu mi-am gasit si eu cuvintele.

Roxana_G spune:

Exact asa am zis si eu, ca as innebuni sa traiesc mereu acolo, fara internet, fara conexiuni, fara alergatura si betoane, fara masina mea. Cred ca m-as sufoca de atata albastru si de atata frumos, sunt prea obisnuita cu otrava zilnica, asta ca sa nu spun dependenta.
Cred ca si un sejur mai mare de 2 saptamani m-ar fi adus in aceeasi stare. Si totusi, odata ce m-as fi eliberat de adrenalina asta a orasului, de dependentele si fixatiile cu care am crescut si traiesc zi de zi, probabil ca as fi reusit sa imi gasesc si eu locul in Paradis.

Unul din filmele mele preferate este Insula, cel cu Leonardo di Caprio. E drept ca are cateva faze ciudatele, cand innebuneste el, insa dincolo de asta filmul m-a atras tocmai pentru modul de viata simplu si pentru minunile insulei respective. Ani de zile am visat plaja aceea alba, perfecta, cu palmieri, si acum am avut ocazia sa vad si sa simt eu insami nisipul acela alb si perfect. Imi amintesc scena din film in care personajul cu pricina a fost nevoit sa mearga in oras; se simtea sufocat de agitatia de acolo, gata sa fuga cat mai departe de lucrurile care il atrageau candva. Probabil dupa o vreme asta ne-ar fi asteptat si pe noi.

De altfel eu am avut o senzatie ciudata cand am ajuns acolo si am vazut atata apa, mai ales ca nu le am cu innotul. In prima faza inima mi se stransese cat un purice la gandul ca sunt il mijlocul oceanului, iar vederea imensitatii de apa din care iesea doar un mic petec de pamant imi ridicase stomacul in gat. Si totusi, dupa 3 zile simteam ca am fost acolo mereu, ca apa aceea e parte din viata mea si ca ar fi fost chiar ciudat sa nu fie asa. Imagineaza-ti asadar cum m-am simtit in Dubai (de altfel oras impresionant cu arhitectura spectaculoasa).

Yaia spune:

He-he, eu inot, dar nu grozav. Cand eram mica-mica, am mers cu sora-mea la rau si nu am ascultat sa stau pe mal, ea m-a pierdut din ochi si pluteam pe apa, in cruce, cu fata in jos. M-a scos din apa si m-a scuturat bine de teama ca am murit si asa mi-am revenit din inec, de asta am avut o frica inexplicabila de apa si am invatat sa inot foarte tarziu, pe la 13 ani si numai pentru ca AM VRUT sa pot inota. Abia pe la 18 ani ne-a povestit sora-mea cum era sa mor in grija ei si mi-am explicat ce era cu frica mea de apa. Si acum inot ok, dar nu pot face scufundari.
DAAAR, in Seychelles eram taare curioasa si am facut scuba...impropriu spus. Am ajuns pe fundul oceanului si cand a venit instructorul, Eddie, si ne-a facut semn sa ne miscam, eu pauza! Imi era o frica teribila ca lovesc reciful, ca ma ratacesc de ceilalti, asta si pentru ca vazusem inainte de a pleca in vacanta idiotenia aia de film cu cei doi uitati in mijlocul oceanului. Si Eddie m-a luat de mana sa pronesc cu restul grupului, dar eu nu i-am mai dat drumul! Toata repriza de scufundari m-a tinut de mana si tarat dupa el, m-a fortat sa ating broasca testoasa cu care am inotat...De nu era Eddie, eu nu reuseam sa vad minunatiile de sub apa. Oricum, eu am fost mai curajoasa, macar am ajuns singura pe fundul oceanului, mai mult decat a reusit nemtoaica grupului care nici macar nu a reusit sa coboare. Ce mandra mi-s de mine!

===============================================
Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007) si Alexia Briana (30.03.2010)

Yaia spune:

Teo, vazut mihnea cret si maaaareeeeee! Sa-ti traiasca sanatos!

===============================================
Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007) si Alexia Briana (30.03.2010)