Pisicuta neagra

Iubesc copii. Pur si simplu. Ii prefer pe cei mai maricei, care vorbesc deja si cu care ma pot juca. Imi place sa ma „cobor la mintea lor”, cum spun unii. De fapt, ii si spuneam sotului ca am facut copii ca sa ma pot da din nou in leagane si tobogane fara sa para aiurea. As fi vrut mai multi copii, dar e greu, asa ca am stabilit de la inceput cu sotul sa avem 2 copii, sa nu creasca primul copil singur la parinti, ci sa aiba cu cine se juca, pe cine sa se bazeze mai tarziu, cine sa-l invete sa imparta. Dupa ce a venit Tudor pe lume, poreclit de fetele de la odiseea lui Delfinasul (pentru ca l-am dus de la 3 luni la curs de inot si face deja scufundari fara probleme), era momentul si pentru o Delfinasa. Si momentul era acum, ca diferenta de varsta sa nu fie prea mare.
Sarcina a doua a fost diferita in sensul ca greturile au fost mai crunte si de durata mai mare. Vreo 2 luni am fost leguma, nici nu ma puteam misca de pe canapea. Tudor voia sa se joace cu mine si eu nu prea puteam, dar au trecut si starile rele si la eco de 20 de saptamani am aflat ca, in proportie de 85%, parea sa fie fetita. Taare ne-am bucurat, desi pana la sfarsit am stat cu cei 15% ce ne puneau pe ganduri si de aceea camera nu a fost complet pregatita in culori de fetita. Catre sfarsitul sarcinii, cand am devenit enorma, nu-mi doream decat sa fie copilul sanatos, orice ar fi. Nu ma grabeam sa nasc, aveam atatea de facut inainte...aveam o burta imensa si toata lumea imi prezicea ca o sa nasc mai devreme, dar eu am zis ca sta pana la termen, sa-mi termin si eu treaba de pe lista. Dupa ce am terminat saptamana 39, am inceput sa ma tem sa nu stea prea mult si sa ma induca. Dupa ce Tudor a venit in prezentatie pelviana si m-am temut de cezariana, acum bebe era cranian si ma temeam de inducere. De, fiecare sarcina cu piticii ei! La 40 de saptamani si o zi, nici un semn de nastere. Era ziua de nastere a unei dragi prietene din Bucuresti si i-am urat pe mail de dimineata, zicandu-i ca nu am nascut de ziua ei, dar ziua inca nu era terminata.
La pranz am avut control la clinica. Asistenta mea nu era disponibila si m-a consultat o asistenta tanara si fara experienta, probabil aflata la inceput de cariera. Ii povesteam cum cu o seara inainte am udat chilotul si putin pantalonul si am fugit la baie, crezand ca mi s-a rupt apa, dar la baie am constata ca pot opri jetul, deci poate ca nu era apa, totusi. Asistenta m-a consultat si mi-a zis ca totul e ok, lichid suficient...nu aveam niciun semn de nastere. Deja pregateau scrisoarea pentru spital, ca sa ma programeze ei la inducere dupa saptamana 41. Eram deja in saptamana Pastelui si ma gandeam ca probabil ma programeaza dupa Paste. Deja grija cu cine va sta Tudor cat timp eu si sotul vom fi la spital sa nasc picase pe planul secund, acum voiam doar sa nasc natural, neindus.
Dupa control, am traversat strada si am mers la supermarchet, dupa unele cumparaturi. Acolo am avut vreo 2-3 contractii putin dureroase si de scurta durata. Deja nu mai ieseam din casa decat pentru controale, eram mare si nu voiam sa ma apuce nasterea departe de casa...ciudat, la Tudor nu am avut asemenea griji. Si cu aceste contractii la magazin, am hotarat clar sa nu mai ies pana nu nasc. Am ajuns acasa pe la ora 14. Am mancat si am stat pe forum, le-am zis fetelor ca nu nasc si nici semne nu sunt. Apoi am bagat vasele in masina de spalat si m-a apucat durerea de spate, care aparea oricum si cand nu eram insarcinata. M-am dus sus si m-am intins pe pat putin, sa ma relaxez. Nu ma mai durea nimic, era 15:50 si urmau sa vina baietii mei de la birou, respectiv gradinita. Am adormit. La 16:20, am auzit cheia in usa. Baietii mei erau acasa. Tudor nu a vrut sa-l dezbrace tati, ma striga pe mine. Sotul m-a strigat si eu am incercat sa ma ridic din pat, moment in care am simtit o contractie dureroasa. Nu a tinut foarte mult, dar sotul deja striga de jos sa vin ca Tudor incepe sa se maraie, crezand ca eu intind rufe sau ceva. Am venit jos, putin nervoasa...”Nu mai poate avea omul o contractie dureroasa!” L-am dezbracat pe Tudor si am simtit alta contrcatie. M-am intins pe canapea, crezand ca trece...mai avusesem contractii din astea, putin dureroase si scurte. Tudor venea si ma pupa pe pulpa piciorului, sa nu ma mai doara. Deja era a treia contcatie dureroasa si erau la 5 minute. Sotul deja a sunat la doamna ce se oferise sa stea cu Tudor...nu putea sta cu el, nepotica ei era la ea cu...varicela! Am sunat o prietena si a venit in timp record de la birou sa stea cu Tudor. Deja contcatiile mele erau la 3 minute, super dureroase si mai lungi ca durata si ma asezam in genunchi pana treceau, sa nu doara asa rau. Intre timp strangeam prin casa si duceam la locul lor diverse lucruri, sa nu incurce prietena ce ramanea la noi. De, tara ardea si baba facea curat! #61514; Sotul schimba lenjeria, crezand ca va dura nasterea si sa poata dormi prietenii la noi, cu Tudor. Era deja 17 si ceva si am plecat sus sa ma schimb, dar a durat ceva, ca nu mai puteam sa ma misc de durere. Intre contractii nu mai era mult timp si atunci ma imbracam. Am pornit spre masina abia tarandu-ma...cand sa ma sui in masina, o contractie dureroasa rau si s-a rupt si apa...abia mai puteam. Sotul se panica deja...se temuse inainte sa nu cumva sa nu ajungem la spital si sa trebuiasca sa ma moseasca el...habar nu avea ce sa faca. Ii povestise o colega de birou cum o prietena nascuse al doilea copil acasa, in 7 minute, mosita de sot, ca nu a mai apucat sa ajunga la spital...si il bagase in sperieti. Acum se temea sa nu patim si noi la fel. Initial rasesem de el, dar dupa ce am reusit sa ma sui in masina, nu stiam cat mai pot rezista. In masina deja simteam nevoia sa imping si abia ma abtineam. Sotul conducea ca nebunul, mai rau facandu-mi in curbe. A trecut si pe rosu, apoi s-a mai calmat, pe masura ce ne apropiam de spital. Eu nu-mi amintesc tot drumul, am goluri, ca atunci cand veneau contractiile inchideam ochii. Am ajuns la spital si culoarul acela lung m-a innebunit...De ce Dumnezeu pusesera sala de internari atat de departe? Pe la jumatatea culoarului, o noua contractie...ma opresc si ma aplec peste un pat lasat pe culoar. Sotul o ia inainte si le alerteaza pe asistente ca ii naste nevasta, ca deja contractiile sunt dese si dureroase. Apare o asistenta cu un scaun cu rotile si imi spune sa stau jos...am reusit cu greu sa ma asez, dar nu-mi puteam ridica picioarele. Am tras cu mana de pantaloni sa ridic picioarele. Apoi ele m-au dus in sala de monitorizare, la internari, si mi-au cerut carnetul de gravida. L-am dat, am spus ca am RH negativ si vreau epidurala! O alta asistenta i-a spus in finlandeza celei ce ma interna sa ma duca direct sus, in sala de nasteri. Am ajuns imediat si deja 3 moase si toate aparatele erau pregatite pentru noi...cu greu m-am dezbracat si suit pe masa. Eu mi-am recitat din nou poezia „Am RH negativ si VREAU epidurala!” Moasa ce parea sefa imi spune ca mai intai trebuie sa ma verifice si vedem apoi. Pun centura pe burtica si verifica baiatile inimii. Apoi imi spun ca sunt deja dilatata complet si nu mai primesc nicio epidurala , ci sa imping la urmatoarea contractie!
Intreb sotul unde mi-e geanta. O lasase jos, iar aparatul era in ea. Il trimit dupa aparatul foto. El ma intreaba daca sunt sigura, ca deja aveam contrcatii si impingeam. Strig la el sa se duca ATUNCI! Se duce si vine in timp record. Incep sa imping si regretam enorm ca am ratat epidurala. Dupa cateva pushuri, sotul zice ca ii vede parul si scalpul si eu ma gandeam „Bine ca a adus aparatul la timp!” Am simtit cand a iesit capul si m-am oprit ca se terminase si contractia, dar durea destul de tare si am continuat sa imping, sa iasa si sa treaca durerea. Si minunea a iesit la 17:53 (desi sotul zice ca era si 54, acelasi minut in minus ca si la Tudor) si m-am uitat la ea, avea si ea extremitatile alb-movulii, cum avusese si Tudor si sotul mi-a spus zambind cu gura pana la urechi ca e fetita, ca tot ne gandeam la cei 15% incerti privind sexul copilului. Eram bucurosi amandoi si apoi moasa a invelit-o pe fetita intr-o paturica de unica folosinta si mi-a pus-o pe piept, sub camasa! Si era asa mica, si avea un ciuf negruuuu. Placenta a iesit dupa vreo 10 minute si am avut contractie de data asta cand am eliminat-o, la Tudor nu am simtit nimic.
Am impins doar de cateva ori cu fetita, spre deosebire de nasterea lui Tudor, unde expulzia a durat o ora si 45, dar parca nu a fost atat de dureroasa. Daca ar trebui sa aleg intre cele 2 nasteri, nu as sti pe care s-o aleg. Fiecare a fost unica, fiecare a avut partile ei bune si lucruri pe care nu as dori sa le mai experimentez (in materie de durere). Dar durerea aia a trecut si am si uitat-o.
Cu Alexia nu am avut epiziotomie, dar a iesit cu una dintre manute (stanga parca) in dreptul fetei si a fost nevoie de cateva copci. Evident ca le-am spus dinainte ca data trecuta a durut rau cand m-au cusut, dupa epiziotomie, asa ca mi-au facut o anestezieeee...sotul era asa de bucuros ca am nascut repede si e fetita si e sanatoasa, ca ardea de nerabdare sa iasa sa dea telefoane, dar nu l-am lasat, l-am tinut langa noi sa ma tina de vorba, sa nu ma gandesc la durerea ce urma. Evident ca a durut din start si m-am plans si am mai primit o doza de anestetic. Si a trecut si „brodatul”, au luat-o pe Alexia si au spalat-o si evaluat-o, eu am facut un dus si am ajuns in salon in jur de 9. Sotul a plecat acasa, la Tudor, si noi, fetele, am ramas in spital. Nu-mi venea sa cred ca nascusem asa, fulger! Daca ma gandeam ca la Tudor am avut o nastere relativ rapida pentru primul nascut (6h si 40 min.), nasterea Alexiei intr-o ora si 33 de minute e sprint in toata regula!
Tudor a fost tare cuminte cu prietenii nostri, totul fusese bine, noi eram bine, urma sa ne intoarcem acasa in 2 zile, ce mai, lucrurile erau foarte roz in seara de 30 martie...in toate privintele (si caruciorul era tot roz). A doua zi au venit tati cu Tudor sa ne vada. Tudor era atat de dulceeee...se uita speriat la bebe, care tocmai atunci incepuse sa planga si nu voia sa se apropie de noi nicicum. Dupa ce am linistit-o pe Alexia, Tudor a venit la mine in brate, dar se citea clar nelamurirea pe fata lui si chiar teama de ceva asa mic si galagios.
In urmatoarele zile, Tudor s-a obisnuit cu Alec-ssia (s e sasait), ii aduce suzeta, o pupa pe capsor, dar numai daca ii zicem noi sa o pupe, ii aduce masini si o verifica sa vada daca doarme. S-a mai dezlipit de fusta mea si s-a atasat mai mult de tati lui, care l-a poreclit Pishcotzel! Stiu ca fetele pe DC ii spun Delfinas si sora Delinasului nu poate fi decat Delfinasa (apropo, si ei ii place apa) ... si totusi, eu deocamdata ii spun Pisicuta neagra, de la poezia aceea "Pisicuta mica-mica..."! O Pisicuta neagra fulger!

===============================================
Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007) si Alexia Briana (30.03.2010)

mihailescu teodora spune:

Mi-nu-nat ,draga mea Yaia!!!!!!
Am citit pe nerasuflate povestea nasterii Pisicutei cu ciuful negru
Sa va traiasca,sa fie sanatoasa si norocoasa.
Mi s-a facut asa o mila de Tudor,cum s-a lipit el de tati al lui.Bietul Pishkotel!

Teodora ,cea mai fericitade Mihnea Andrei(17.10.2007)
Mihnea
www.flickr.com/photos/21367727@N02/" target="_blank">Papanashul meu iubit
Antalya 2009
Nasi 2009
Povestea nasterii

dayanara spune:

foarte frumos povestit :)
sa va bucurati de copii, sa creasca mari si sanatosi

roxana si silvana aroa (2.04.2010) ivan leonard(2.12.2006)
POZE

miria_cristina spune:

Frumos si simplu descrisa nasterea.
Si involuntar am facut asocieri cu situatia mea.
Ma bucur pentru familiile fericite si copilasii cu fratiori. Singuratatea adultului e tare grea.

Sa fiti cu totii sanatosi si sa va bucurati de fiecare clipa!

Cristina +38 si Maria Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
"Uita raul, iarta mult si rabda mult." Arhm. Mina Dobzeu

http://bucuriaarteisauartizanuldebucurii.blogspot.com/

bernix spune:

Yaia, draga, la tine toate sunt asa simple si decurg natural si fara complicatii!
Sa va traiasca Pisicuta si sa mosteneasca de la mama ei echilibrul si optimismul!

carpatina spune:

Hotarata tare pisicuta asta! Cu cine o fi semanand?

Mai ca mi s-a facut mila de tati .. prin ce emotii o fi trecut el gandindu-se ca trebuie sa moseasca copilul

Sa fiti sanatosi si fericiti si sa aveti o viata lunga si minunata!

=====================
Mami de Ioana (27.09.2007)

gecko spune:

Vreau si eu!!! Vreau si eu!!!

Ei da, asta da nastere faina (mai putin lipsa epiduralei).

Yaia, te invidiez pentru cat de "usor" stii sa treci prin toate incercarile vietii. Esti o luptatoare si o increzatoare si pentru aia meriti tot binele din lume. Am citit si povestea delfinasului si imi scot palaria...meritai din plin o nastere mai usoara de data asta.

O viata minunata Alesiei!!! Sa fie creasca mare, frumoasa, sanatoasa!!!

Si tie, multe, multe bucurii langa minunile tale si langa sotior!!!

alinus_25 spune:

Felicitari Irina!
O nastere absolut fireasca! Minunat!

L-am vizualizat pe tati speriat de eventuala ipostaza de moasa, si pe Pishcotelul innotator, aflat timid la inceputul carierei de 'frate mai mare'!

Sa fiti sanatosi toti 4, ca intzeleptzi si fericiti vad ca sunteti!






Alina, Doris Maria (02.09.2009, ora 22.00)
si Iulius Teodor (10.10.2007)
Iarna de vis!

Iubirea are puteri extraordinare!
Transforma inima, renoveaza spiritul, da speranta celui care a pierdut-o, ridica pe cel cazut, reda sanatatea si fericirea.

Piciulika spune:

Yaia, moor de somn dar si mai tare ardeam de nerabdare "sa te vad" nascand.
Si te-am vazut, si am intrat in fibrilatzii langa voi si m-am emotzionat rau si... sunt asa de fericita pentru voi!!!!


Sa va traisca minunea de Pisicutza, pentru mine Zburlici cu tzepi de abanos si sa aiba o viatza minunata!

Te imbatzisez, surato de nasteri paralele
si toata familia dragalasa

Piciulika, mami de www.unserbaby.ch/Geomo/content-h3538-n246399-p6.html?try=1&cookieID=19K2R104M922F97MUE353PIEPQT19234TYLWY505-25032010-022230" target="_blank">
Michael (8.10.2007) si Alex (16.01.2010) Povestile nasterilor de ursuletzi-printzi

Yaia spune:

Multumim!
Ei, a fost doar socul, si-a revenit el. Aseara o pupacea pe Alexia pe picioruse, de parca nici nu-l socase vreodata!

===============================================
Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007) si Alexia Briana (30.03.2010)

Yaia spune:

Multumim, asemenea!

===============================================
Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007) si Alexia Briana (30.03.2010)