cum gestionam banii in familie?tu/eu sau noi?

pepene spune:

ce-i drept, sunt cupluri din strainatate, dar de romani. se imbina asadar ambele mentalitati.

au 3 conturi - un cont comun in care vireaza pt. casa, vacante, economii, etc, dar isi mentin separat contul in care le intra salariul din care cheltuiesc fara sa il intreve pe celalalt. bine, se consulta la chestii mari, dar la o rochie, un telefon mai scump, nu se intreaba pt. a nu genera discutii. fiecare cu banii lui. fac asta pt. a nu se simti sub controlul celuilalt.

marturisesc ca nu i-am intrebat niciodata daca au acces la contul celuilalt, sa vada ce a cheltuit, sau sunt complet independenti.

ca varsta, e vorba de cupluri de 20 si, 30 si, si 40 si.

eu nu sunt asa, dar ei sunt perfect multumiti si chiar imi sugerau si mie.

andacos spune:

Noi avem oricind acces la conturile celuilalt,daca avem conturi separate asta nu inseamna ca avem si secrete!
Oricun pot sau poate vedea ce si cuum arata contul,dar zau ca nu e cazul de asa ceva!

Suntem destul de maturi si familisti sa ne dam seama ca de fapt conturi separate nu inseamna ,vietzi separate!

Eu(ca si romanca)am vrut de la inceput conturi separate,chiar si atunci cind nu aveam servici,dar...aveam cont in banca!

In contul meu intra salariul meu din care platesc anumite cheltuieli(nu personale neaparat),sotzului ii intra salariu in contul lui,din care la fel plateste anumite cheltuieli,fiecare isi cumpara in limita posibilitatzilor,ce-i doreste sufletzelul!

Dana

buli spune:

iaca noi avem conturi separate, ne mai intrebam din cind in cind cum stam, plateste care si cum apuca si gata.


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

maru spune:

noi nu avem conturi separate, dar cunoastem multe familii care au conturi separate. Si nu sunt familii disfunctionale.
Ideea e ca asa isi pot face mici rasfaturi fara ca partenerul sa isi arate nemultumirea.
Concret:
au un cont comun de cheltuieli cu casa
au un cont de economii
si conturile lor personale.

Ca si mine, au un spreadsheet in care sunt trecute toate cheltuielile casei, cu data scadenta. Imparitit pe din 2 totalul, si fiecare pune in cont la data salariului.
Au decis o suma care o economisesc pentru vacante ori cumparaturi mari. La fel, la salariu, fiecare depune acolo.
Contul lor personal: unul din cupluri: sotul e impatimit de computereala, si in casa mereu apare cate o chestie noua. In alt cuplu, sotia e innebunita dupa pantofi. Isi fac cadouri de acolo, din conturile lor.
Unul din cupluri a avut nevoie de o suma mare de bani, au luat-o din linia de credit (ceva pentru unul din parintii ramasi acasa). Amandoi au platit datoria fara nici o discutie.

Pentru mine e greu sa ma despart financiar de sotul meu, dar si aceasta despartire se face atunci cand unul din parteneri e f cheltuitor.
Revin

nelia spune:

Ei, uite ca eu, care eram tot ce-i al meu e al nostru si invers... mi-am facut cont separat. Dar nu avem venituri mari si asa este o mai buna organizare si imparteala a banilor. Am avut la inceput banii la comun, intii in sertar, apoi in cont. Sotul meu, inca de cind eram prieteni, aducea salariul acasa si il punea in sertar si nu-l mai interesa ce se cumpara si cind si cum... Adica mergeam la cumparaturi, dar habar nu avea cit costa, de ce trebuie aia sau aialalta... Si nu a fost bine, pentru ca el este foarte calculat, o rosie ne permitem, atit cumparam, atit mincam... eu... bine ca nu am bani. Dar nu in sensul ca iau haine, farduri, pantofi, nuuu... ci pur si simplu le iau lor, si sotului si mie, dar si in casa, copiilor dupa ce au aparut... lucruri din astea dragi sufletelului nostru.

Dupa ce am avut prima cearta, i-am dat lui banii, adica grija lor... o luna, sa incerce. Dupa ani si ani de zile in care m-am ocupat singura de cheltuieli, acasa la ai mei de pe la 16 ani si pina am plecat de la ei, apoi singura prin tara, nu mi-a venit sa cred cit de usor era fara asemenea corvoada pe umeri. In plus, el era intr-adevar mai calculat si reusea sa cumpere tot ce trebuia, dar cu bani mai putini. La un moment dat si-a dat seama ca eu eram un pic mai cheltuitoare decit el, dar faceam si eu bine ce faceam, si ca nu e chiar atit de usor cum i se parea... si mi-a propus sa ma ocup din nou... Ntzzz, nenica, nici in ziua de astazi nu fac nici o cumparatura necesara, pe mine ma ia sau ma duc eu numai cind am chef sa cumpar ceva! Stii cum se spune, sa nu-ti doresti ceva prea mult, ca s-ar putea sa ai...

Deci, spuneam ca la inceput, cind am venit aici, aveam banii intr-un cont conjoint cum se numeste aici, comun, ambii avem carduri de la el, desi era doar salariul lui si alocatiile copiilor acolo. Si de acolo luam de toate... apoi am intrat si eu la scoala si am bagat si bursa acolo... Era bine, fara discutii, e bine sa ai si banii la comun, daca asa cum ati spus, amindoi sotii cheltuiesc in limite rezonabile. Dar apar copiii, si copiii cresc... si desi nu le iau nimic iesit din comun, sint si mici inca, eu am stat cel mai mult cu ei, eu ii duceam si ii aduceam de la gradinita si scoala... si copiii au mici dorinte, pe care mamele le inteleg, tatii le inteleg si ei, dar sa nu dispara banii din cont. Si copiii aveau dorinte (sa nu va imaginati cine stie ce, e vorba de citiva dolari pe saptamina, nu lucruri scumpe), mami ii intelege si le satisface atit cit se poate, tati intelege si el... dar cind vine scadenta si banii nu-s...

Ei, si s-a suparat mama si si-a luat bursa, nu alocatia, ca aia e in contul comun, dar se duce pe activitati frumoase pentru copilasi si din ea plateste mofturi... si pentru tati, care spune ca nu-si permite, dar se bucura ca un copil cind le vede... viata trece, asta nu intelege el. Asa ca, acum am impacat familia, mami are mica ei bursa pentru mofturi si dorinte ascunse, atit cit ajunge, surprize care fac bine la inimioare, micute, ca deh, dupa buget... dar suficiente sa aduca zimbete pe buze. Si eu cum as trai numai pentru asta, m-a scapat aceasta imparteala de depresii adinci... nu gluma. Si ce muncesc eu in plus, venitul lui, tot ce se aduna in fara de alocatii si bursa care au destinatii precise, cum am spus, se aduna frumusel in contul vesnic conjoint, la care avem card in continuare amindoi si din care ne servim dupa necesitati si dupa cine are timp sa faca platile. Dar nu iau de acolo decit daca arde pentru altceva... iar el nu are acces la contul pentru mofturi decit daca, tot la fel, arde rau... Si sintem cu totii fericiti!

Ce voiam sa spun este ca eu vad utilitatea conturilor separate la modul asta numai pentru a impaca toate caprele si verzele din casa si din viata. Adica dupa o discutie mai aprinsa sau maxim doua - viata este prea scurta sa ne certam de la bani - trebuie gasita o solutie de mijloc care sa fericeasca si multumeasca pe toata lumea, altfel... poate fi rau pentru toti.

Ah, niciodata nu s-ar pune problema cine plateste si cit pentru lucruri care trebuie platite, niciodata nu s-a pus si nu se va pune problema ca unul cistiga si altul nu sau de unde luam daca e o urgenta! Asta este ceva mutual, nici nu trebuie sa-l sun sau sa ma sune, se ia, se rezolva si ne bucuram ca au fost de unde... Dupa parerea mea, atunci cind apar deja discutii cine si cit da unde, nu e bine... si trebuie facut urgent ceva, pentru ca aceste discutii pot degenera rapid si uite asa se distrug relatiile.

Sper sa fim tot asa intelepti si cind om avea bani mai multi, daca om avea... Cind ai putini, iti faci un merit din gestionarea lor, cind ai mai multi meritul ti-l faci din cheltuiala lor... Of! Dar eu la contul pentru mofturi nu renunt, treptat probabil se va mari si suma din el, nu conteaza de unde si cum, ci destinatia lor: mofturi, dorinte ascunse, inimioare batind de emotii, zimbete pe fete mici si mari... calatorii - dorinta arzatoare!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

andacos spune:

Maru,asta e o generalizare si nu numai e total aiurea afirmatzia!

Conturi separate sunt din cu totul alte considerente financiare decit"Ideea e ca asa isi pot face mici rasfaturi fara ca partenerul sa isi arate nemultumirea."

Intr-un cuplu stabil situatzia asta cu mici rasfatzuri e normala,fireasca!Vorbim aici de -mici rasfatzuri!

Dana

editez sa spun ca de fapt conturi separate nu inseamna separare financiara in cazul unui cuplu stabil!

copiloi spune:

idem

inbox spune:

La noi lucrurile stau cam asa, avem conturile de salarii separat asta nu inseamna mare lucru pentru mine, fiindca dispunem amandoi de bani la comun, avem grija cu cheltuielile ca sumele ramase pe carduri sa fie aproximativ egale, uneori am mers si pe ideea lasam pe un card sa se adune banii si cheltuim doar de pe celalalt, asta in general cand planuim cate un concediu, urmand ca banii acumulati pe card sa fie folosit in concediu.
O perioada grija banilor a fost in sarcina mea, plateam rate, facturi etc, apoi dupa ce am nascut si nu am mai fost asa disponibila pentru mers pe la ghisee si pe la cumparaturi, administrarea banilor a trecut in grija sotului, eu doar am facut liste de cumparaturi si am cerut bani de buzunar ( nu ca as fi avut pe ce cheltui cu copilul prin casa, dar am o chestie cusa am bani la mine pentru neprevazut). Ei, dupa ce au trecut toate in grija sotului a fost mult mai bine, el oricum primul lucru care l-a facut s-a dus la banca si a facut contracte astfel incat aproape toate facturile ni se opresc direct din cont ( din contul lui), curent electric, gaze, telefoane, internet, rate, doar intretinerea o platim la administrator, asa ca a rezolvat o multime din drumurile pe care eu le faceam lunar .
Acum, ambele carduri stau la sot, si sunt linistita ca banii nostri sunt pe maini bune. Uneori imi da cardul cica sa-i mai duc si eu grija, dar eu atata grija ii duc ca atunci cand mi-l da il bag in geanta sau in buzunar si acolo ramane, asa ca nu de putine ori ne-am trezit la cumparaturi cand trebuia sa platim cu cardul meu ca eu nu-l gasesc, incep sa ma buzunaresc sa dau geanta cu fundul in sus, " o fi in genata asta sau in ailalta, mai stii ce geanta aveam cand mi l-ai dat, sau in ce eram imbracata?", si trec prin toate culorile curcubeului si apoi prin toate emotiile ca daca l-am pierdut, daca l-oi fi lasat pe undeva, daca, daca, asa ca i-am zis ca pe mine sa ma scuteasca de acest stres.
In general stim cam cu ce suma ne putem face de cap lunar, asa ca nu exista comentarii pe tema asta.

Mami de Maria (noiembrie 2006) si 11+!!

grigore_tina spune:

buna dimineata,
sunt casatorita de 2 ani si de 5 luni am si un bebe in familie.
avem o relatie de 7 ani.
la inceput eu eram eleva,el lucra si stateam fiecare cu parintii.
pentru orice placere platea el.
de 2 ani m-am angajat si eu.
avem conturi separate de salariu dar cheltuim la comun.
facturile,ratele si tot ce tine de casa la plateste el.daca e nevoie si nu ajunge platesc si eu.
restul banilor mei se duc pe cumparaturi din hipermarket +bani in casa de cheltuit(din care o luna mai strangem ceva sau nu daca e in plan cumpararea vreunui obiect).
alocatia copilului e numai pentru el(hainute.restul se cumpara din banii nostri).
pentru noi e foarte ok asa.
daca cineva vrea ceva isi cumpara.
ex:am vazut azi o rochita pentru mine si un compleu pentru bebe,tu vrei ceva?
daca raspunsul e da,ne luam amandoi.
daca raspunsul e nu,iau doar eu.
dar peste 2 luni el vrea un tv portabil .nu il pot refuza pentru ca noi ne-am luat cand am vrut (de obicei o data pe luna,el un pic mai rar.daca nu ii iau eu hainute).

Mami de Bebe George-Stefan (15.11.09)

http://picasaweb.google.com/105038517007457819848

Chuny spune:

Si noi semi-separati. A fost de la inceput asa si asa a ramas, nu cred ca se va schimba vreodata. Cand castigam bine amandoi era totul mai usor, dar de 2 ani de cand am intrat eu in concediu parental o duc ceva mai greu pt ca castig mult mai putin ( am noroc cu o casa inchiriata in Ro de unde mai scot bani de mici placeri personale). Cumparaturi facem amandoi, de ceva timp il trimit pe el mai des pt ca inainte imi cheltuiam aproape toti banii pe mancare si nu imi mai ramanea nimic la jumatatea lunii. Cheltuieli mari pt casa le decidem in comun si cheltuim din contul de economii in care punem amandoi cat putem. Eu recunosc ca pt copii cumpar haine, jucarii, el in 4 ani nu le-a luat aproape nimic pt ca nu-i vine ideea asta :-) Dar plateste rata la casa care e f mare. eu platesc scoala copiilor, telefon, internet sau alte abonamente. Cand eu am vrut terapie educationala la privat pt Vladi el a considerat ca e un moft si mi-a spus sa platesc Cand cei de la stat i-au gasit un loc am renuntat la privat caci eram saraca rau. Acu' pun deoparte bani sa incepem din nou in grupa mare la privat pt ca lucra bine cu doamna.

Avem si cont in comun in care punem amandoi bani.

Sotul meu are o educatie f mercantila. Din adolescenta mama lor le imprumuta bani si le facea tabel cu datoriile pe care le aveau la parinti. Relatia dintre ei e ok, se ajuta, dar e bazata pe bonuri : "ah, m-am oprit la brutarie si v-am luat paine, aici e bonul ca sa stii cat imi datorezi".

In mare eu zic ca e ok asa, astept sa treaca perioada de saracie pt mine si sa imi permit mai multe ( de ex. donatii pe DC n-am mai facut de cand is in concediu, cand lucram imi permiteam).







Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA



Nasterea ariciului Vladimir ***** ***** Anna, o nastere cu viteza