Intr-o zi de 13...

Incerc de ceva vreme sa-mi astern amintirile legate de venirea pe lume a iubirii noastre mici, Matei...Din pacate perioada traversata de atunci si pana in prezent a fost una grea, tulbure, dar sper sa ma pot concentra si sa adun piesele puzzle-ului...
41 saptamani si 2 zile..atat ne-a facut micutul Matei sa-l asteptam..bine, nu mai pun la socoteala anii dinainte, plini de suferinta la gandul ca nu vom putea avea si noi copilasul nostru, verdict obtinut in urma nenumaratelor investigatii efectuate...
Nici acum nu pot uita cum “mi-a cazut cerul in cap” cand am auzit diagnosticul sotului meu: oligoteratoastenospermie foarte grava...solutia: FIV cu donator...
Zile, sapatamani in sir am plans..imi era asa de mila de sotul meu, care suferea enorm dar si la gandul ca eu nu voi face niciodata FIV cu donator..pur si simplu nu vroiam lucrul acesta.. mai bine adoptam...si, deci, nu vom avea copilul nostru...
Am hotarat sa mai facem investigatii in continuare, sotul sa-si repete spermograma insa, de cate ori mergeam acolo, doctorul ne intreba: “hadeti, v-ati hotarat? donator?”...si iar plecam plangand...
Asa au trecut cativa ani, plini de sperante si dezamagiri, am plecat in SUA, am facut alte analize si investigatii si aici (mai mult sotul meu), tratamente naturiste, biopsii testiculare si, iata, speranta a inceput sa se intrezareasca iarasi...Ni s-a spus ca se poate foarte bine FIV cu ICSI cu materialul NOSTRU!
Va inchipuiti ce s-au umplut sufletele noastre de speranta...Din pacate, procedura aici este foarte scumpa iar asigurarea pe care o aveam in acel moment nu ne acoperea mare lucru asa ca, ne-am hotarat, FIV-Romania..
Am venit in noiembrie 2006 in Romania si in martie 2007 a inceput chinuitorul tratament pentru stimulare, premergator FIV-ului si chinuitoarea despartire de sotul meu care a ramas aici, in state, neputand sa vina decat in saptamana cand am facut FIV-ul..Au fost 8 luni infiorator de lungi si de greu de suportat..plangeam tot timpul de dorul lui..dar, in final, inimioara zglobie de la ecograf a meritat tot efortul nostru...Au urmat 9 luni extraordinar de frumoase..am avut o sarcina superba..am fost rasfatata de sotul meu iar mica viata care crestea in burtica mea ne-a facut mai uniti si mai indragostiti ca niciodata...
Si iata-ma ajunsa la 40 saptamani...nimic...41..nimic...Stresul creste..de ce bebe nu vrea sa vina?...monitorizari...teste...el, bine-merci....Am fost programata pentru inducere, luni, 14 ianuarie, ora 20.00...In noaptea de 12 spe 13 ianuarie ne-am hotarat sa luam “problema in mana” si sa-l stimulam un pic pe lenesul nostrum mic...
O mica partida de amor (dupa 9 luni de abstinenta TOTALA) si, iata, dupa nici 10 minute apare prima contractie dureroasa...la ora 2:22 dimineata....
Ne-am gandit ca este o coincidenta...peste 10 minute, hop! A doua contractie...dureroasa...zic “sa mai asteptam totusi...nu poate fi din cauza asta...” (tot nu-mi venea sa cred ca si-a facut efectul respectiva “procedura”)...Treaba se ingrosa...au inceput la 5 minute si, in jurul orei 5 dimineata am luat bagajele si ..via spital!
Acolo au vrut initial sa-mi faca din nou un test non-stress dar, cand au auzit ca eram programata pentru inducere a doua zi au zis ca nu are rost sa mai plec acasa si....m-au internat....
Din acel moment si pana acum..totul s-a derulat cu repeziciune...
M-au dus in rezerva unde trebuia sa nasc (fiind programata nastere naturala, aici se naste in rezerva care este echipata cu toata aparatura necesara unei nasteri normale)...m-au cuplat la aparate...eram dilatata “de-un deget” (expresia doctorului)...Desi aveam contractii la 5 minute si apoi la 3 minute, mi-au spus ca nu sunt totusi foarte intense si am primit o mica doza de oxitocina...Contractiile s-au intensificat si au devenit “groaznice”...Eu, care facusem pe viteaza inainte, ca eu nasc natural fara epidurala, m-am inecat ca “tiganu’ ” si, cand am ajuns la dilatatie 4 cm, am cerut imediat binefacatoarea epidurala! (datorita faptului ca m-am miscat atunci cand mi-a facut injectia, anestezia mi-a prins mai mult pe radacina dreapta decat pe cea stanga si, in consecinta, am simtit toate contractiile pe partea stanga si chiar si atunci cand m-a taiat)...
Buuun..toate bune si frumoase, am ajuns la 10 cm in destul de scurt timp si...surprise...nazdravanul meu s-a intors cu fata in sus...moment in care s-a blocat pe traseu...
Simpaticul meu doctor (un tip extraordinar) a decretat, atunci, ca nu are rost sa ma mai chinui inca o ora si sa chinuim si copilul si sa ajungem la cezariana de urgenta...el propune cezariana acum...
Cand am auzit..mi-a cazut cerul in cap..imi venea sa plang..ma pregatisem atat de mult pentru nasterea naturala...in plus, stiam ca nu are cine sa ma ajute (mama plecase, de urgenta, din cauza tatalui meu care era in spital in stare critica) si ca o cezariana era tot ce-mi lipsea...Deja incepusem sa intrezaresc sumbrul viitor apropiat...
Ca efect al epiduralei, am inceput sa tremur necontrolat..imi clantaneau dintii si nu puteam face nimic sa opresc acest tremurat enervant...
Deci, sa revin...am fost “impachetata” si dusa in sala de operatii...
Au inceput procedurile premargatoare cezarienei..inca o doza de anestezic, perfuzii, fire peste fire...stiti voi...Sotul nu este lasat sa intre sa filmeze (politica spitalului) etapa premergatoare operatiei ..a fost chemat in momentul “extragerii” lui Matei si lasat sa faca “just a couple of pictures”..Sotul, smecher, a si filmat un pic..asa ca..il avem si noi pe Matei, live, in momentul “scoaterii de urechi” din burtica!
Dupa ce l-au scos din locusorul lui caldut si placut, Matei s-a suparat asa de tare ca n-a vrut sa ne dea “buna ziua”....tacere....Eu, panicata: de ce nu plange?..ii auzeam pe doctori discutand ceva (important, am dedus eu) dar nu intelegeam mai nimic din cauza starilor diverse prin care treceam...In sfarsit, nu stiu ce i-au facut dar, dupa cateva secunde infiorator de lungi...s-a auzit mult-asteptatul oooaaaaaaaa!...cam anemic, totusi...Speriata, il intreb pe sot, de ce plange asa incet?! In fine..nu mai primesc raspuns ... asistentele isi vad de treaba, doctorii la fel si in cateva minute mi-l prezinta pe CEL MAI FRUMOS, IUBIT SI ASTEPTAT copil din lume! MATEI!..si ALEXANDRU (dupa sot :-))...Moment de maxima fericire pentru noi! Indescriptibil!..ca nu am cuvinte...
Clantanind in continuare, abia am reusit sa-l pup si sa-l strang in brate....Cu el in brate si amandoi pe masa mobila (targa) ne indreptam catre salon...Lacrimile (de fericire) curgeau pe obrajii mei abia reusind sa mai zambesc si la camera cu care sotul se chinuia sa filmeze din mers...Au urmat 4 zile minunate pt. mine (zic minunate, caci stiam ce calvar ma asteapta la usa)...rasfatata, ingrijita, asistente care mai de care mai dragute si saritoare (asa este aici), bebe cumintel...ce mai..de vis..ce bine ar fi fost sa fie asa si in continuare...N-a fost..Ajunsa acasa, am dat nas in nas cu realitatea zdrobitoare (nimeni sa ne ajute si pe noi, sotul trebuia sa se intoarca la servici, perioada in care a avut f. mult de lucru, venind numai pe la 8-9 seara, eu singura cu un nou-nascut, cu cezariana, nopti nedormite, bebe refuza sanul categoric, lupte, frustrari, pompat, depresii, tata in spital in stare critica....)....dar asta este alta poveste...
Acum, la 9 luni de la aceast minunat eveniment din viata noastra (atat mi-a luat ca sa termin povestea), Matei este un baietel sanatos si voios, silabiseste mma-mma, ta-ta, da-da, na-na, se ridica singur in picioruse si tot singur se lasa inapoi, se agata de tot ce prinde in cale si se ridica, are 4 dintisori si...intr-un cuvant, ne bucura viata!





SUFLET DRAG
www.dropshots.com/CatiM#date/2008-06-20/14:07:00" target="_blank">..si noi suntem VEDETA!
Semneaza petitia pt introducerea procedurilor de reproducere asistata
in Programul national de Sanatate!

ada29 spune:

Cati,

Matei Alexandru e un copil superb

Sa va traiasca,sa fie sanatos.Va felicit pt.perseverenta voastra,te felicit pt.felul cum ai trecut tu peste toate problemele.S-a meritat!

Dumnezeu sa va aibe in paza!

Ada

grati.ela spune:

mi-au dat lacrimile Cati! Sa fiti fericiti si Dumnezeu sa va fie alaturi in realizarea fiecarui vis!

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

lorelei_19 spune:

Superba poveste si mai ales superb bebe-Matei. sa va traiasca

laura_dimitris spune:

Doamne prin cate ai trecut ca sa-l aveti pe micutul matei !!!!
Privindu-i fotografiile zic ca a meritat fiecare minutel in care v-ati luptat ca sa-l aveti !!!
Ai o minunatie de copil!!!!
Sa fie sanatos si norocos sa va bucurati de el!!!!


Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze

povestea nasterii lui eleni

miky_mamica spune:

Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurie in suflet ca sa compenseze toti anii in care v-ati chinuit sa fiti parinti. Un copil merita toate sacrificiile pe care le facem zi de zi ..... sanatate va doresc.

mami_patrick spune:

Incredibil... O adevarata minune!
Si noi l-am "ajutat" pe Patrick sa-si faca aparitia!


Cristina, mami de Matei-Patrick (13.01.2008)

POZE DE TOT FELUL
POZE BOTEZ
FILMULETE
POVESTEA NASTERII

stancutza spune:

Cati, ati avut parte de un drum greu, de un inceput de viata in trei care pe altii i-ar fi descurajat....DAR, uite unde sunteti acum! Si uite cum va primiti zi de zi rasplata pentru eforturile voastre! Zambetele si poznele puiului vostru sunt tot ce poate fi mai frumos. Mi-a placut povestea, si eu una o astept si pe urmatoarea :-)

Stancutza, de Sofia Elena - 21.01.2008

Poze
www.youtube.com/profile_videos?user=stancutza78" target="_blank">Filmulete
Povestea nasterii Sofiei

Shose spune:

Cati nu am stiut cat de asteptat a fost puiutul vostru, m'a impresionat tare. Ma bucur ca a aparut in viata voastra. Merita pe deplin tot efortul
Sa aveti o viatza frumoasa in 3, sau 4, sau... cum vreti voi.

Shose si Pipetzica (12.02.2008)

Poze
Sunt mare
Povestea Nasterii

Yaia spune:

Lucrurile nu s-au petrecut asa cum ai vrut tu (adica nastere naturala etc.), dar mai conteaza acum? A fost greu, dar cu atat mai placut e acum, cand vedeti ca singurei l-ati crescut pe Matei mare. Sa va traiasca!

Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007)
Poze

AngeliquedeS spune:

Cati, nici nu-ti imaginezi ce mult m-a impresionat povestea voastra. ce bine seamana cu ceea ce am trait noi, lupta cu infertilitatea, sarcina minunata, travaliul urmat de cezariana. SI in cazul meu Pupicu tot asa s-a intors, cu fata in sus si la fel a ramas blocat pe "traseu". Bine ca s-a terminat cu bine. Te pupic dulce si sa va dea Dumnezeu tot binele din lume!



Angelique, mami de Pupi (28.12.2007)
Inimioara mea
Povestea nasterii lui Pupi

www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html?msg_ok=1" target="_blank">Semneaza petitia pt introducerea procedurilor de reproducere asistata
in Programul national de Sanatate!