Dumnezeu ne-a trimis un ingeras!

Oricum as incepe tot nu ar exprima bucuria ce o simtim..caldura si fericirea ce ne-a invadat sufletele de cand a aparut in viata noastra Stefania. Pentru mine povestea nasterii este de fapt o poveste de iubire…o poveste de iubire intre un barbat si o femeie care s-au cunoscut in urma cu 5 ani si care s-au casatorit in 2005…Nu aveam de nici unele..nici macar servicii stabile..dar ne-am hoatarat ca impreuna ne va fi mai usor..ne va fi mult mai bine..si ne-a fost..am reusit incet incet sa ne gasim servicii bune, sa castigam cat sa nu ne mai gandim la ziua de maine ca la o mare povara…desi stam cu chirie eu consider ca suntem bine..mai avem multe drumuri de parcurs, mai avem mult pana sa spunem ca suntem impliniti material..dar..avem acum cel mai frumos si mai pur ingeras..avem liantul care ne-a unit pe vecie..avem o fiinta mica mica ce a trezit in noi niste emotii si niste sentimente care nu se pot descrie..cuvintele sunt prea seci..
Vestea ca vom avea un bebe a venit pe 06 mai..cu o zi inaintea zilei de nastere a iubitului meu sot…a fost extraordinar..nu trecuse o luna de la conceptie dar eu eram nerabdatoare sa stiu daca de data asta se formase micul ingeras…facusem cateva teste in cele 6 luni de cand renuntasem la anticonceptionale…nu speram prea mult..dar pentru ca a doua zi urma sa ma duc la ginecolog pentru un consult..am zis..hai sa vad..poate de data asta sunt insarcinata…si ..au aparut cele doua liniute..eram singura acasa..Iubitul era pe durm …nu am vrut sa il sun..vroiam sa ii spun personal..sa vad cum reactioneaza….a fost extrem de fericit..incerca sa isi ascunda emotiile dar gesturile..il tradau…ba isi descheia nasturii de la camasa, ba ii incheia..l-am intrebat daca mai pleaca undeva…iar el a zis nu..dar nu stie ce e cu el..era foooarte fericit..vedeam in ochii lui…binenteles ca am mai facut alte 3 teste..ca na, e m,are neincrederea cand iti doresti ceva din toata fiinta..nu iti vine sa crezi ca se intampla…
Si asa..a inceput o perioada extraordinara din viata mea…sarcina…as putea sa va povestesc despre sarcina..ar trebui un subiect separat ca si aceasta a fost plina de peripetii: am sangerat in saptamana a 8-a, am facut toxiinfectie alimentara cu salmonella in luna a 3-a, am avut risc de avort spontan din cauza colului moale si a contractiilor din luna a 5-a, pentru care am fost consemnata la pat..dar au trecut..asa de repede..incat acum, gandindu-ma in urma simt ca am fost o rasfatata…sotul meu a fost un inger pazitor, a facut absolut totul ca sa ma simt in siguranta, a fost iubit, prieten, confident pentru starile mele de gravida, a fost bucatar, ospatar, sofer..a fost orice…m-a ajutat enorm ….
Dup ace am trecut de saptamana 34 dna dr mi-a spus ca e gata, de acum pot face cateva plimbari caci bebitza e formata…nu am facut excese, singurele drumuri au fost cele la parinti la Ploiesti…asa a fost si in seara cu pricina, la 10 seara am plecat spre Ploiesti sa evitam aglomeratia, pe la 11 am ajuns, pana am schimbat cateva cuvinte cu mama mea…s-a facut 12-1…hai san e culcam, zic…in ultima perioada nu prea reuseam sa adorm bustean din prima pentru ca eram mare si trebuia sa gasesc o pozitie confortabila …si cum ma intorceam eu de pe o parte pe alta..eram intre somn si realitate..simt ca fac pipi pe mine si nu ma pot abtine..si simt o un lichid cald care mi se scurge pe picioare ….era exact cum povesteau fetele pe forum..wow..mi s-a rupt apa..il trezesc pe iubiutl sot..si-I spun ca..trebuie sa ne intoarcem la Bucuresti..destul de buimaci o trezim si pe mama mea..iau niste prosoape destul de ineficiente pentru suvoiul ce ma napadea..si ne urcam in masina..fiind miezul noptii DN-ul era liber liber..cu cat se apropia Bucurestiul cu atat frica mea devenea mai mare…oricum mi-a fost frica de nastere dintotdeauna, dar acum chiar nu mai aveam ce sa fac…trebuia sa nasc..i-am zis sotului..mai plimba-te prin Bucuresti..nu ma duce direct la spital ca mi-e frica…auzi ce imi trecea mie prin minte..ajungem la Municipal..era cam 3 jumate noaptea, ma duc la camera de garda (nu vreau sa omit partea cu bagajul de spital pe care nu il pregatisem si in care a reusit sotul sa vare cateva din obiectele cumparate cu acest scop..oricum imi lipseau o groza..dar nu mai avema ce face)…la 4 si ceva eram in sala de travaliu..eu cu apa mea curgand pe picioare …dar fara pic de durere si contractie..si cu o frica enorma in suflet..mi se parea ca ma lasa singura..iar eu fara iubitul meu nu ma descurc..am incercat sa dorm pana dimineata cand urma sa vorbesc cu doctorita..dar nu am reusit…la 10 medicul de garda vorbeste cu doctorita mea (am omis sa va spun ca era sambata dimineata si evident ca doctorita mea era acasa)..o intreaba ce sa imi faca iar ea ii spune san u ma atinga..apoi vorbim la telefon..ea imi spune acelasi lucru pe care mi l-a repetat toata sarcina..la 36 de saptamai si 5 zile (cate aveam eu atunci)..bebe e mica sin u are sens sa imi faca cezariana..in plus mai e o problema cu epidurala..care poate da hipotensiune iar pentru un prematur nu e indicat..asa am hotarat impreuna sa mi se induca travaliul sis a incercam..subliniez incercam ..sa nastem natural..de ce spun asta..pentru ca doamna doctor este si a fost si atunci o femeie extraordinara datorita careia nasterea nu a fost traumatizanta, iar iubita mea s-a nascut bine si fara complicatii..
Imi induce nasterea printr-o doza de caliu intravenos si o stimulare cu ocitocina suprasimfizar (o injectie sub burta care desi inspaimatatoare in sinea ei pe mine nu m-a durut prea tare). Dupa acestea…contractile au venit relative repede..si destul de intense…ma mai duceam la monitorizare..si cand vedeam pe monitor ca aveau intensitate 30-40…ma gandeam ca eu nu rezist la alea mari..pai abia puteam sa le support pe acestea..Acum dupa ce a trecut imi dau seama ca acetse contractii care au duc la dilatatie 7-8 au fost cele mai crunte, durau mult si se succedau destul de des..Travaliul meu a durat de la ora 11 ziua pana la 16.30…undeva in jurul orei 2 aveam dilatatie 3-4 si doamna doctor a venit la spital..la capataiul meu era si o buna prietena, rezidenta ..care ma tinea strans de mana..cred ca eram desfigurata ..de concentrare ..pentru ca prietena mea era mai mai sa planga de mila mea…cand a venit doamna dr eu eram pe patul de monitorizare..nu stiu exact cat timp a trecut..dar nu am mai plecat de acolo..iar moasa impreuna cu doamna doctor au hotarat ca nasc acolo..nu ma mai suie pe masa ginecologica..asa ce m-am bucurat..nu era o pozitie prea comfortabila..desi si acest pat a fost riodicat, I s-au atasat niste picioare ..si a functionat identic…contractile maxime ma faceau sa doresc sa imping..dar ascultam cu sfintenie sfaturile celor trei doamne…si asa dupa 3-4 contractii maxime si o epiziotomie care nu m-a durut deloc..a aparut iubita mea …cand a scos-o si am vazut-o am simtit ca e exact cum imi doream ..era perfecta…mi-a aratat-o ..nu mai tin minte daca am pupat-o..in inima mea cred ca da..si apoi au dus-o la neonatologie..ce a urmat dupa..nu e important..cert e ca la 2 ore mi-au adus-o si de atunci suntem nedespartite…stiu ca acum sunt sub influenta hormonilor de lauzie..dar simt cum o iubesc din ce in ce mai mult, simt ca acum sunt intreaga….as vrea sa folosesc cuvinte mari, care sa exprime ce simtim, atat eu cat si sotul meu..dar nu exista suficiente cuvinte sau expresii care sa descrie ce simtim..si cel mai important..va spuneam la inceput ca este o poveste de dragoste…asa cum imi iubesc eu sotul acum nu credeam ca pot s ail iubesc..de fapt mi se parea ca nu pot sa il iubesc mai mult, ca acela era maxim..m-am inselat..in fiecare zi de cand suntem parinti ne descoperim ..si ne iubim mai mult..am simtit de la inceputul sarcinii ca acest ingeras ne va adduce numai fericire..iar acum sunt sigura ca asa va fi..am vazut cum poate face minuni..cum poate lumina sufletele multor oameni..simt ca acest ingeras etse o binecuvantare pentru noi …

ancasoare spune:

Foarte frumos! Sa va traiasca si sa va bucurati impreuna!

Bad Dobby!

BB Stefan Cristian http://good-times.webshots.com/album/562200749zlJETz

povestea nasterii: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=115250

gabrittza spune:

fara cuvinte!

gabrittza 38sapt+Daria Maria
AMR 2 SAPTAMANI?

laura_dimitris spune:

Felicitari inca odata Alina !!!
Micuta Stefania sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurioi iar voi sa ramaneti vesnic la fel de indragostiti ca acum !!!


Laura 38+ Eleni si mami de Dimitrakis 25.04.2003

stancutza spune:

Ce frumoasa poveste...emotionanta...sa stii ca si eu simt la fel dupa nastere, ca imi iubesc si mai mult sotul...asta chiar e minunat...un copil care nu numai ca devine sufletul nostru, dar ne si leaga mai mult...

Stancutza

Poze nastere Sofia:
http://good-times.webshots.com/album/562227330iHoRWh

bdiana spune:

Felicitari Alina! O poveste de dragoste deosebita!Doi iubiti care devin parinti cu fiecare zi a sarcinii, ce se descopera cum nu au crezut ca au putut-o face...care au dat nastere unei minuni pe care o vor acroti intreaga viata!
Sa fiti sanatosi si fericiti ca restul le veti face in timp!
Diana,37+

alexia28 spune:

Alina felicitari, sa-ti traiasca bebelina Stefania, sa fiti sanatosi si sa va iubiti mereu ca acum, sunteti o familie frumoasa

www.flickr.com/photos/10210052@N04//" target="_blank">Alexia si minunea mea Natalia Maria

AMR 19 zile

teodoral spune:

Felicitari, sa-ti traiasca ingerul si sa ramaneti vesnic indragostiti.Nici noi nu avem prea multe, dar ne bucuram zi de zi de ce ne aduce in suflet Ariana noastra.





Poze cu ingerasul
http://teodora28.hi5.com

Nasterea unui inger
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=110356

filmulet
http://www.onetruemedia.com/shared?p=4c2a5e8d3cf078781af4d4&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email

AngeliquedeS spune:

Felicitari, Alina! Minunata povestea nasterii Stefaniei!



Angelique, mami de Pupi (bb Viktor, 28.12.2007)

Povestea nuntii, Povestea nasterii lui Pupi

noi 2, poze, luni de miere...,
Mare, Munte, Flori

cleo78 spune:

f. emotionant.
Sa fiti sanatosi, si tu si bb, si sa va dea Dumnezeu multe reusite.

CUm o cheama pe dr ta?


26+ soarele din viatsa noastra
si o burticutsa

Tinna S. spune:

Tare emotionanta povestea voastra, mai ales ca si eu ma regasesc in anumite parti ale ei...
Sa fiti fericiti impreuna, acum sunteti cu adevarat o familie implinita!


Tinna 37+ cu si mami de Andrei (7 ani)

Atat mai am pana vin pe lume!
Povestea nasterii lui Andrei
www.flickr.com/photos/21493362@N02/sets/72157603366051910/" target="_blank">Poze cu iubirea mea Andrei

AMR maxim 17 de zile !!!