Nastere provocata sau cezariana cand bebe a murit?
Raspunsuri - Pagina 3
Cristina_C spune:
Doamne ajuta!
Cred ca este o experienta din cele mai cumplite! 
pentru toate mamicile care au trecut prin asa ceva. Si eu stiu pe cineva, tot o veche prietena
.
szivarvany spune:
refacere rapida prietenei tale si multa, multa putere 
Daca citesti blogul , e indicat sa-i faceti o poza la ingeras, poate prietena ta nu va avea putere acum sa-l vada, dar macar, pt viitor, poate i-ar fi de folos o amintire
Cat de trist este :(
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
aditzaC spune:
doamne ajuta !!!
MElise spune:
Operatia a decurs bine. Nu au fost complicatii.
Am citit blogul, m-au trecut toti fiorii. Aseara am vrut sa ii spun lui Bogdan de poza, dar nu stiu de ce, nu am putut... :( El nu a adus deloc vorba de bebe, mi-a vorbit doar de cum se simte ca, mi-a zis cum a fost operatia, dar nimic de bebe. Mi-a fost frica sau nu stiu cum sa zic... sa intreb ceva. Inainte de operatie, amandoi erau atat de convinsi ca nu vor sa il vada, incat nu stiu... parca am sentimentul ca intru in intimitatea lor daca insist sa le spun altceva. Imi sunt foarte buni prieteni, dar, in cele din urma ei doi formeaza un cuplu si deciziile le iau ei.:(
MElise
catalina2307 spune:
Depinde de persoana....eu nu mi-as fi dorit nici o poza. Mai mult, daca cineva mi-ar fi cerut parerea nu as fi vrut sa ii vad . Am ramas cu imaginea lor in minte ceea ce a facut totul si mai greu.
Parerea mea.....sau cum as fi vrut eu sa se comporte oamenii cu mine.....sa fie normali. Sa ma intrebe deschis cum ma simt, cum imi este. Sa nu mi se spuna balarii de genul "asa a fost sa fie"," poate este mai bine asa", "asa a vrut Dumnezeu". Sa fie normali.
Ii va face bine sa vorbeasca despre ce s-a intamplat....dar asta cand va avea putere.
MElise spune:
Stiu... E o fiinta puternica. Si sotul ei la fel. Mi-am luat inima in dinti si i-am spus acum dimineata de chestia cu pozele. Adica i-am spus ce am citit pe forum, pe blog... A zis ca se va gandi. Mai mult de atat nu pot sa fac in sensul asta. Cred ca ai dreptate catalina. Depinde de persoana. Eu una, in momentul asta nu stiu cum as reactiona daca as trece prin asa ceva. De aceea i-am si spus Mihaelei ca eu cred ca trebuie sa faca asa cum simte ea... Oricum, am rasuflat usurata ca a trecut operatia cu bine. Imi era frica tare pentru ea, sa nu i se eintample ceva. Azi cand am intrebat-o cum e, mi-a spus doar atat... ca fizic e bine, dar sufleteste... si nu a mai continuat. O sa incerc sa fiu cat pot de mult alaturi de ea.
MElise
Nicoleta spune:
Refacere rapida dpdv prietenei tale. Si multa putere sufleteasca!
------------------------------------
A venit primavara! A plecat primavara!
claris spune:
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi i-a durerea.Dumnezeu mi-a zis :''Nu,nu Eu trebuie sa ti-o iau ci tu trebuie sa o parasesti.'' I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare .Dumnezeu mi-a zis:''Nu ,rabdarea apare in urma necazurilor,nu se ofera ,se castiga.'' I-am cerut lui Dumnezeu sa ma elibereze de suferinta.Dumnezeu mi-a zis:''Nu,suferintele te indeparteaza de ambitiile lumii si te apropie de mine.'' I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea toate lucrurile de care am nevoie sa ma bucur in viata,Dumnezeu mi-a zis:''Nu,iti dau viata ca sa te bucuri de toate lucrurile.'' .Pe mine si pe Mihaela ne-a unit lupta cu infertilitatea,am suportat in acelasi timp, instilatii dureroase,ne plangeam una ,alteia si am trecut amandoua prin momente dificile,asteptam de ceva ani sa ne dea Dumnezeu un copilas.Imi aduc aminte parca acum ar fi fost,cand a venit la mine cu testul de sarcina pozitiv ,tremura toata,nu-i venea sa creada ca e insarcinata.Un vis se implinise in sfarsit,reusise.E foarte trist finalul.Nu trebuia sa se intample asa ceva,realizezi in asemenea momente cat esti de neputincios in fata sortii.Sunt valurile vietii care pe fiecare ne incearca mai mult sau mai putin.Mihaela si Bogdan nu va descurajati,nu disperati,totul e trecator pe lumea asta ...
madutza_bra spune:
Melise, imi pare tare rau de ceea ce i s-a intamplat prietenei tale . Pretena mea acea mai buna a patit la fel. Dr au decis sa nasca natural pentru a nu-i limita nr de copii pe care i-ar putea avea in viitor (la cezariana doar 2 nasteri..)si pentru ca ar fi mai putin traumatizant pentru ea. Din "fericire" (daca pot spune asa) a nascut cam in 4-5 ore. Saracuta nu a avut nici macar epidurala pentru ca nu ar fi putut sa impinga eficient in cond in care bebe nu se misca.
Vroiam sa spun ca nu s-au gandit sa faca poze bebelusului, dar sotul ei a taiat o suvita din parul bebelusului la care acum se uita cu drag. Au trecut aproape 2 ani de atunci, iar ranile sufletului au inceput sa se vindece - vorbeste mai usor despre momentele acelea. Inca nu a ramas insarcinata din nou, dar isi doreste.
Multa sanatate si putere prietenei tale!
Povestea nasterii
Mada, mami fericita de 
Cristian - 29.12.2008
Poze
---------------------------------------------
Ceea ce nu te doboara , te intareste!
mvb spune:
Of, Doamne!
Fara sa vreau am gasit subiectul pe prima pagina si parca ceva m-a sagetat in suflet.....e cumplit si stiu cum e.....e sfasietor!
Eu am nascut pe 23.12.2008 la 37 de sapt si 3 zile un baietel care a murit in pantecele meu cu cateva ore inainte de cazariana.....eu am fost operata pt ca BB era in pozitie pelvina, cu piciorutele inainte, iar eu sunt si mioapa, iar o nastere normala nu stiu cum ar fi fost....doctora mea spera ca se mai poate salva ceva.....3 neonatologi il asteptau pe BB in sala de operatie......
Acum dupa un an si 4 luni, toti doctorii la care am mai fost au ramas consternati de faptul ca nu mi s-a provocat nasterea naturala si ca sub nici o forma un uter nu se sacrifica pt un fat mort....initial si pe mine m-a prins consternarea, dar sufletul de mama m-a facut sa inteleg ca cezariana a fost cea mai buna alegere......cum aveam sa il nasc daca BB era cu piciorutele inainte?.....asa l-am nascut intreg si nu bucati si acum avem un locusor al lui in cimitir unde ne rugam si plangem
E foarte greu cand astepti sa treaca timpul, pt ca nu poti sa ramai gravi decat dupa un an, un an jumatate pt a fi in siguranta tu ca viitoare graviduta......e greu sa astepti,pt ca sunt multe lacrimi si mult dor neimpartasit
Poze nici noi nu am facut si regret cumplit.....atunci eram aevea de atata durere....doctora mi-a recomandat sa nu il vad, pt ca zicea ea, mi-ar fi fost mai greu sa imi revin.....sotul meu era terminat psihic, mama la fel, iar totul s-a desfasurat in mare graba.......din cand in cand il mai rascolesc pe sot, dar nu din egoism, ci din imensa dragoste pt ingerasul meu, si il rog sa mi-l descrie.....mereu imi spune ca era cel mai frumos copil, un ingeras fara aripi....acum dupa ce mi-am mai revenit, as da orice sa am o poza cu baietelul meu
Melise, mamicii ii pot spune doar atat........sa nu isi piarda credinta in Dumnezeu si nici gandul ca in curand o sa fie mamica!
Multe ganduri bune!
Dumnezeu are grija de noi toti.....in curand o sa vina si vremea noastra, de a fi mamici fericite si implinite!
MONICA, mamica ingerasului din ceruri DENIS CRISTIAN IONUT - (23.12.2008) 
si viitoare mamica de copilasi jucausi 
Doamne, umple de bucurie si de veselie sufletele noastre!