Cum a intrat Andra in viata mea....

A trecut un an de cand s-a infaptuit minunea. Da, minune zic! Este o minune cum samburele mic ce abia palpaia la ecograf a devenit un omulet mic,o fetita plina de viata si personalitate.Ma simt de parca sunt martora la crearea lumi.
Este o minune sa o vezi cum creste, cum zambeste, cum ne lumineaza viata zi de zi.
A venit dupa o sarcina , cum imi sade mie bine, agitata cu greturi, arsuri ,transpiratie, insomnii, vise care mai de care mai ciudat dar ce mai conteaza? Ce mai conteaza ca eram verde-albastra la fiecare miros ?Ca l-am disperat pe consort ca "tot pute nene" ? Mai conteaza ca la -10 grade eu eram ca un caine in desert cu limba scoasa de un cot afara ? Mai conteaza ca omu' din dotare a trebuit sa doarma luni de zile in 3 randuri de izmene, 4 bluze si-n plapuma zestre de la maica-sa, clantzanind si zgribulit in timp ce eu stateam cu burta-n sus ca la ? Mda, asa ii faceam eu primirea "calduroasa" acasa zilnic. Venea dupa o zi de munca acasa, unde nebuna de nevasta-sa inchidea centrala si deschidea largggg geamurile. N-am sa-i uit niciodata fatza pe care a facut-o in ianuarie or so,cand a venit de la munca, erau "doar" vreo -20 de grade si eu eram motz in pat la in gol, mancand . Dupa ce si-a cules mandibula de pe jos a intrebat cu o fatza trista " IAR dorm in frigider?" .
Dar na, daca zana-zanelor , aka eu, suferea de cald, a dardait saracu' om pana s-a milostivit Dumnezeu si a trimis raza soarelui de i-a mai incalzit viata sotului .
Nu se pune ca era sa-l mai si omor cu zile pe om. Noaptea, mai spre sfarsitul sarcinii, cum nu puteam sa dorm, ma invarteam ca o fantoma prin casa. Eu incercam sa fiu finutza, sa nu-l trezesc iar el se speria cand vedea capatzana-mi rasarind ca o floare in semi-intunericul camerei . Ce daca se presupunea ca sunt in pat langa el? Mare lucru ca apaream dupa usa pandind daca doarme ori nu! Ce? oare se gandea ca o fi vreun hotz ?

Cea mai grea parte a sarcinii a fost ultima luna.Zic grea pt ca a trebuit sa astept iar rabdarea nu este capitolul la care eu excelez.
In a 2-a zi de Pasti am avut contractii dureroase dar neregulate. Toata familia agitata ca a venit sorocul, m-au luat pe sus mai-mai sa ma predea la maternitate. Ei bine , nu, n-a fost barza ci doar un pasaroi ce m-a speriat si atat.
Am inceput vizitele saptamanale la maternitate. Initial mi s-a zis ca cel mai probabil voi naste pana in 5 mai insa fiecare vizita la maternitate se sfarsea cu mine plecata cu coada intre picioare inapoi acasa. Ba colul sters si bb coborat, ba colul bine mersi si bb sus - cine sa mai inteleaga? Am zis ca fii-mea ia liftul urca-coboara si se joaca ping-pong cu rabdarea mea .
Pe 5 mai, chiar, doctorita mi-a propus sa ma internez si sa incercam o nastere provocata. De teama, insa, am refuzat. Am considerat ca este mai bine sa o las pe ea sa-si aleaga momentul potrivit sa vina pe lume.
Si timpul treceaaaa - pandeam fiecare durere, fiecare intarire de burtica, fiecare miscare a mandrei....de multe ori ziceam - acum este, stateam toata incordata si apoi ma dezumflam ca un balon- alarma falsa
Ciudat, in ultima luna, inloc sa ma simt greoaie, obosita, eu parca infloream, ma simteam din ce in ce mai bine, aveam energie cat pt 10 si-mi venea sa alerg ca o iapa pe campie . Cand doctorita mi-a spus ca nu mai este cazul sa ma menajez, ca pot sa fac plimbari lungi si cat mai multa miscare am devenit o adevarata maratonista.
Imi amintesc ca la un moment dat o femeie m-a oprit pe strada si m-a intrebat daca nu-mi e frica ca o sa nasc pe strada . M-am uitat sa vad daca nu mi s-a rupt apa , am zis , cine stie poate chiar nasc acolo pe strada , poate scoate fii-mea capul si eu nu vad . Dar, nu , fii-mea statea bine-merci in garsoniera , cu toate ca tipa respectiva putea sa jure dupa alinierea planetelor si pozitia burtii ca nasc in urmatoarele 5 min.
La ultimul control, pe 19 mai, a zis doctorita ca mort-copt, din spital eu nu plec cu mana goala . Unde nu mai aveam rabdare si numaram minutele pana la marea intalnire, am inceput sa simt cum mi se inmoaie genunchi si ca-mi piere glasul dar deh stiam ca odata si odata trebuie sa se intample.Trecusem de 42 de saptamani, era si cazul, nu?
Bun, la internare am primit ceva pt declansarea nasterii si m-a "lucrat" doamna doftor cu mana de am zis ca ma cotrobaie pe la ficat pe undeva . Apoi a urmat internarea. Ma simteam de parca plecam in prima calatorie pe luna. Ce mai? Parca eram pe punctul sa ma intalnesc cu Neil Armstrong si sa decolam . Ma uitam la sot cu niste ochii de parca il rugam sa-mi dea ceva curaj , ca deh se stie ca barbatii sunt curajosi hihihi .
Fiind pt prima oara internata in maternitate habar n-aveam cu ce se mananca treaba pe acolo, cum merg treburile si ce ar trebuii sa se intample. Mergeam ca magarul cu bagajele in brate dupa o asistenta , care bineinteles era si ea plina de bagaje (ca doar ma duceam la spital pregatita ca pt luna de miere) si am urcat la etaj , mi s-a indicat un pat si sa astept. Ce sa fac? Cuminte din fire am asteptat. A venit doctorita , m-a intrebat cum ma simt si mi-a explicat ca sunt acolo sa nu aud prea multe , sa astept durerile si dusa a fost. M-am pus pe asteptat dureri...si am asteptat...si am asteptat...
Cat am asteptat m-au lovit toate cele , deh de acum se intuneca si eu nici o treaba sa am dureri . M-am dus si eu ca omu' la baie dar unde pui ca nu incapeam in buda?????? . M-am chinuit eu in fel si chip sa trag usa dupa mine dar nu trecea de burta neam. Am zis repede un Tatal nostru, m-am sa nu treaca nimeni si am trecut la operatiunea pishu-pishu, intr-o pozitie yoga tare nefericita. Succes ! N-a vazut nimeni ( nici eu nu stiam cum mai arata de luni de zile darrrr okiul meu vigilent a vazut o pata maronie si ceva gelatinos ! Bucuroasa, mai ceva ca (,) Cristofor Columb ii spun unei asistente sa o anunte pe doctorita ca nasc . A venit doctorita sa constate minunea. Ghinion, nu nasteam ..., la naiba, si eu care chiar speram ...
Cu ocazia asta a mai "lucrat" ceva doctorita pe acolo si zambitoare imi zice ca nu plec eu nenascuta ..mda...
Intre timp de plictiseala incepusem sa fac ronduri pe holul spitalului, vroiam sa socializez si eu . Iata cum in plimbarea mea pe etajul respectiv intalnesc numai femei silueta . Ma uitam finutz cum toate erau cu burta lipita de spate si eu parca aveam o minge de fitness sub tricou. Dar nu m-am lasat, ca un adevarat am descoperit misterul. Eu , gravida in 42 de saptamani, eram internata la sustinerea sarcinii . Acolo erau internate femei care nu puteau tine sarcina, erau in stadii incipiente de sarcina si de aia nu se vedea nimic.
Booon, m-am lamurit.
A venit seara, eu sa nasc, nimic! Peste noapte am numarat turme de oi,vaci si toate placile de gresie si faianta din salonul respectiv. Asistenta tot venea sa vada daca nu ma doare nimic, sa asculte mandra. Chiar pe la vreo 2 noaptea a sunat si doctorita sa ma intrebe daca nu nasc...ei ash! Eu ma relaxam la spa .
A venit dimineata si barza ioc! Ma uitam ca detinutul pe geam , cautam barza dar am numarat doar vreo 56634786658 de ciori.
Oricum, pot sa spun cu mana pe inima, a fost cea mai lunga noapte din viata mea.Mi-am facut mii si mii de ganduri, imi imaginam cum va fi, imi venea sa sar coarda numai sa nasc.
Dimineata la prima ora vine doctorita si ma invita in "birou" la un scurt control. A urmat obisnuita lucratura dupa care m-a poftit sa cobor de pe masa. Iese si ma lasa acolo ca picata-n cap . Vine inapoi cu un doctor si sunt invitata iar la aparat. Asculatoare trec si ii las sa studieze... Verdict : poftim jos! . Acum imi era si teama sa mai intreb ceva, stateam tampa si ma executam ca-n armata. Pleaca amandoi si vine iar doctorita mea cu o alta doctorita, sefa sectiei, si incep sa discute intre ele de parca eu nici nu mai eram acolo :
-I-ai dat din aia?
- DAAA!
- SI?!?!? Nimic?
- Nimic!
- Si din aia?
-DAAA!
Eu mai proasta ca niciodata ma uitam ca la tenis la ele cum discuta si nu intelegeam nimic. Doctorita mea imi zice sa imi fac bagajul si sa o astept.
Ma pun pe strans si asteptam ca un robotel sa aflu ce fac in continuare. Vine doctorita si-mi zice : hai, mergem in sala de operatie. In 15 min nasti!
Eram ca traznita. Nu mai eram in stare sa zic nimic. Iau totusi telefonul sa-mi anunt sotul ca-n 15 min va fi TATA! Vocea ma lasa, tremurat ii spun ca urmeaza sa fiu operata si bufnesc in . Saracul - cred ca nici n-a inteles multe dar a venit intr-un suflet la spital.
M-au dus intr-un salon de unde urma sa intru in operatie. Tremuram ca varga! In gand imi veneau mii si mii de ideii- imi era atata de frica dar eram si atata de nerabdatoare ca nici sa respir nu mai stiam. Plangeam in hohote , sughitam si ma invarteam ca o turbata prin camera respectiva .
Culmea, dupa cate luni am asteptat, vestea m-a luat prin surprindere si ma simteam total depasita de evenimente. Nu ma asteptam sa ajung sa nasc prin cezariana si vestea ca in 15 min voi fi MAMA m-a facut PAF!
Am impartit "darurile" in stanga si-n dreapta si apoi am trecut in sala de operatie. M-am speriat cand am vazut atata lume acolo , toti seriosi cu o grimasa ciudata in mintea mea si am inceput sa bocesc mai cu spor. Abia ce ma mai linistise doctorita mea. Saraca era ca , ma mangaia, ma pupa si ma ruga sa nu mai plang ca totul va fi bine. Dar, ce , puteam? De unde incercam sa ma controlez de acolo plangeam si mai tare
M-am dezbracat eu frumos si am urcat pe masa. A inceput nebunia! Care ma intreba de alergii si medicamente, care ma lega, care ma ungea pe burta cu o solutie rece si scarboasa, care ma mangaia pe cap si-mi spunea sa nu mai plang ...delir! Apoi masca , anestezista ma intreaba daca mai simt ceva... dau sa zic da... dar .... Era ora 11 dimineata, ora la care minunea mea s-a infaptuit .
M-am trezit la reanimare, trageau de mine si-mi repeteau intr-una ca am o fetita de 3,700 sanatoasa si frumoasa . Atunci am simtit cum ma nasc pt a 2-a oara, am simtit cum ma umplu de fericire, cum nimic numai conteaza. Am trimis sms la toti cunoscutii imprastiind vestea. Nici nu ma dezmeticisem eu bine ca apare sotul, emotionat, ascuns dupa un cos de flori, tremurand tot, zambindu-mi si spundu-mi din ochii ca totul este bine. Nici el nu mai putea sa vorbeasca de emotie. Doctorita il chemase la neonatologie sa-i arate printesa mica. Cei doi, cei mai importanti oameni din viata mea, s-a intalnit pt prima oara. Cred ca nu am sa pot vreodata sa-mi imaginez ce a fost in inima lui cand a vazut-o prima oara. Ba mint. Pot ! Trebuie sa fi fost aceiasi bucurie, fericire, entuziasm pe care l-am simtit si eu cand am vazut-o pt prima oara. Atata de mica, de nevinovata, de dulce si frumoasa!!!
La reanimare am vazut prima poza cu cea care ne insenineaza zilele, cu cea care a devenit lumina ochilor nostri. ANDRA mica si iubita!Nu va zic ce mandru imi povestea tati cum l-a intampinat mandra mica, Andra, cu un hapciu . Eheee parca ar fi rezolvat prima ecuatie din viata ei
Nu-mi vine sa cred ca a trecut un an! Acum stiu ca am un rost in viata, simt ca n-am trait degeaba.
Am multe de povestit, nu mi-ar ajunge intreg forumul DC sa povestesc fiecare traire, fiecare emotie dar am vrut sa impartasesc cu voi un pic din bucuria ce mi s-a intamplat.

P.S. am facut o multime de greseli dar sper ca voi nu le-ati observat

Fericirea are chipul tau... Andra , noastra!

chinabulina spune:

superba povestea, m-am emotionat de tot... culmea, ne intalnim aproape zilnic de atatea luni, fetele noastre sunt prietene si nu am aflat decat acum povestea Andrei. pupam printesa mica, abia asteptam sa va vedem azi
LA MULTI ANI, Andra!!!

georgiana, de gogoasa balerina teodora maria din 15 mai 2008
Ia te uita ce mare sunt
Povestea gogoasei balerine
Avem viata in sange

cleo78 spune:

M-ai emotionat. Ca si acum 1 an, sunt siropoasa la toate povestile de dragoste. Sa va dea DUmnezeu multa sanatate si sa fiti fericiti la fel ca in prima zi.



o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008

mi_bebelina spune:

Emotionanta poveste.....ma crezi ca plang acum? Intr-adevar dand nastere unui copil realizezi ca ai un rost in viata si ca n-ai trait degaba. Sa-ti traiasca Andra si sa va bucurati alaturi de ea!

Deliutza Broscutza

Deliutza micutza

dr_anca spune:

MsBB va doresc sa fiti fericiti si sanatosi alaturi de minunea voastra.
La multi ani ,Andra! Sa cresti mare si frumosa si sa ai parte numai de bucurii!

Povestea ta e foarte frumoasa si povestita hazliu. Mi-ai adus aminte de a mea care e foarte asemanatoare doar orele difera, iar eu am fost asa socata de vestea operatiei ca nu am putut sa plang



Mamica de cuminte
iulie 2008

Ayla21 spune:

MsBB, felicitari!
La multi ani sanatosi si fericiti, Andra!

_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

gabitzam spune:

Adriana, draga mea, tare m-ai emotionat si sunt plansa toata acum dar si cu un zambet pe buze Tare frumoasa povestea, exact cum ma si asteptam cand am inceput sa o citesc. Te imbratisez si-ti doresc o viata lunga, plina de ispravi frumoase ale mandrei tale, sa va bucurati cu totii de ea si ea de voi!

Reallaura spune:

de emotie, de emotie!
Super poveste! Sa-ti traiasca frumusetea! Sa se faca mare si sa va bucure!

Laurita, mami de Mircea Ioan, 15 mai 2008

MsBB spune:

Fetelor ,
Va multumesc tare mult pt urari ! Nu-mi vine sa cred ca a trecut un an !
Am asteptat-o sa se trezeasca si m-a rasplatit cu cel mai frumos si senin zambet pe care l-am vazut . Doamne, as face orice sa fiu sigura ca zambetul acesta nevinovat si frumos o va insoti toata viata.
Uf, sunt ca in transa

Fericirea are chipul tau... Andra , noastra!

iulia83 spune:

incepusem un mesaj dar mi-a apasat mandra pe buton si ...
Ca intotdeauna citesc cu mare placere postarile tale azi am ras si apoi mi-au dat lacrimile (dai o cafea pt asta ca plansai asa de dimineata ) imi amintesc acum de la odisee faza cu aerul conditionat si sotul cu izmenele
Iti uram si noi tot binele din lume, sa-ti fie casa plina de bucurie, sa fiti sanatosi, sa va traiasca minunea.

LA MULTI ANI ANDRA!!!

inais spune:

Foooarte frumos si vesel povestit. In stilul tau caracteristic, clar!
Finalul insa emotionant si intr-adevar...multe cuvinte si tot ar mai fi ceva de spus sa cuprinda tot ce simti in astfel de momente!

La Multi Ani papusa mica pentru azi si muuulte !


Sa aveti o viata frumoasa toti 3 si Andra sa vi-o lumineze!

mamica Iasminutei...adica lui mami si a lui tati