Timea Cristina - Printesa mica

Peste cateva zile minunea noastra implineste 6 luni de viata,si nu-mi vine sa cred!6 luni de cand ne lumineaza vietile si ne face fericiti clipa de clipa.
Si pentru ca asa incep povestile frumoase,iat-o si pe a noastra:
Totul a inceput cu o iubire mare dintre cel ce urma sa fie sotul meu,pe care il ador si care a fost alaturi de mine si in cele mai nebune clipe din viata.Nu ne cunosteam de mult,insa simteam ca ne este scris sa fim impreuna toata viata,tocmai de aceea ne-am si mutat impreuna.La cateva luni dupa,ne-am hotarat ca vrem sa ne intregim viata,vrem sa fim o familie.Asa ca ne-am hotarat,ca anul ce urmeaza sa ne casatorim,dar sa nu asteptam prea mult,sa ne apucam de proiectul bebe.Asta era in 2006 decembrie.Lunile treceau,si nu se intampla nimic,in fiecare luna apareau uratii,si odata cu ei si o mare dezamagire.Nu mai aveam rabdare,imi doream asa de mult un bebe mic!
Intre timp am gasit forumul Desprecopii,unde am gasit asa de multe prietene,sfaturi,incat am reusit sa trec peste fiecare dezamagire cu capul sus,si cu speranta tot mai mare,ca va veni ziua in care voi fi fericita posesoare de un test pozitiv.
Minunea s-a intamplat in luna iulie,cand am vazut doua liniute foarte slabe,dupa ce trebuia sa apara CM.La eco in schimb nu se vedea nimic.Analizele de sange aratau ca exista o sarcina,dar e mai mica decat ne asteptam.La 7 saptamani abia aparuse la eco un punctulet.Am primit tratament de sustinere si acordul pentru doua zi de a pleca in spania in concediu,care era programat deja de jumatate de an.Ajunsi acolo,la cateva zile simteam ca ma doar burta,dar citisem ca e ceva normal.A doua zi ma durea si mai tare si am inceput sa am mici sangerari,asa ca am fugit la urgenta.Bebele nu se dezvolta,si pana a doua zi se si eliminase,fara chiuretaj.
Reveniti in Romania,ni s-a spus sa asteptam 2 luni,dupa care putem sa si incercam,dat fiind ca nu am trecut prin chiuretaj.Noi am asteptat o luna,si am trecut la treaba
Nunta urma sa fie in 27 octombrie.Cu o saptamana inainte,prinsa pana peste cap in pregateli,la doar 7 zile dupa ovulatie,m-am simtit ciudat,altfel.M-am simtit binecuvantata.Si asa eram.In toiul zilei am facut primul test care ne anunta ca vom fi parinti.Desi eram sigura ca de data asta totul va fi foarte bine,am mai facut in decurs de cateva zile teste,toate pozitive!Doamna doctor care s-a ocupat de mine la prima sarcina,era plecata in concediu,dar eu nu am avut nici curajul si nici rabdarea sa astept pana revine,deci m-am interesat,si asa am ajuns la doctorita care mi-a confirmat si mi-a urmarit cu deosebita atentie toata sarcina.
Sarcina a decurs,foarte bine,parerea mea,ca a decurs exact cum trebuie sa decurga,poate putin mai multe greturi,care m-au tinut pana dupa ce am trecut de luna a 4-a.Prima miscare am simtit-o foarte devreme,nimeni nu ma credea!
Ajunsa la 28 de saptamani,dr imi tot spunea ca totul e bine,dar sa mai ducem sarcina inca n saptamani,si tot asa spunea la fiecare control,de eu aveam impresia ca sunt in pericolul de a naste prematur.
Deh,gravida hormonata,ce stiam eu?
Abia cu 2 zile inainte de DPN,am inceput sa elimin faimosul dop,si eu eram in extaz!Contarctii aveam de mult,le aveam zilnic,dar nu erau dureroase.Dr m-a asigurat ca e totul ok,si ca in felul asta mi se pregateste uterul pentru o nastere mai usoara.Din nou,ce stiam eu?Nu aveam habar ce urmeaza sa se intample.
Am sunat-o s-o anunt ca se elimina dopul,si m-a chemat la control.Era data de 27 iunie,dupa-masa la 6.M-a anuntat ca la noapte sau cel tarziu ziua urmatoare o sa nasc,dar sa ma duc linistita acasa,sa fac o baie,sa ma relaxez,sa ma plimb cu sotul si in cazul in care am contractii la 10 minute,sa o sun.Am plecat linistita,si am ascultat-o.La vreo ora am inceput sa am deja contractii,probabil din cauza ca m-a smotocit pe acolo...Dar erau rare si abia dureroase,si eu stiam ca nu are rost sa ma stresez.Ei bine contractiile astea avea sa ma tina toata noaptea treaza,asa ca nici nu m-am odihnit,nici nu veneau mai des sa pot s-o sun...Abia pe la 6 dimineata le aveam la 10 minute si am sunat-o.Mi-a spus sa ma duc la spital sa ma internez,ca vine si ea intr-o ora(dormea saracuta).
Am avut o moasa mai mult decat draguta!Orele treceau si contractiile mele erau abia la 8 minute,neeficiente!
Pe la 2 aveam la 5 minute.Eram extenuata.Ma plimbam pe terasa uriasa a spitalului cu sotul,de am facut carare.Aveam 2 minute bune,cand ma duceam in colo,o contractie,un minut tot nasol,iar 2 minute bune,cand ma intorceam.Pe la 4 aveam contractii la 4 minute,tot neeficiente.Deja eram satula sa ma urc pe masa,ceea ce era un chin pentru mine,chiar si intre contractii,si mai mare chin era sa primesc acelasi raspuns,si anume,ca dilatatia nu merge!
Doamna doctor i-a spus sotului si mamei mele ca pot linistit sa plece in oras sa mance ceva ca in urmatoarea ora nu se intampla nimic,si sa incerc si eu sa ma odihnesc putin intre timp...mda,sa ma odihnesc...si cand revine,ca ea avea consultatii la parter,avea sa-mi rupa membranele.Ne-am executat frumos!A trecut vreo jumatate de ora,nu era nimeni nicaieri,cand am auzit un poc,si a inceput sa curga ceva siroaie intre picioare.Stiam ca e apa,dar am incercat totusi sa stang,ca oare nu e altceva?Si nu,tot curgea...Nimeni nicaieri.Nu putem si nici nu vroiam sa strig dupa nimeni.Intre timp a venit si sotul inapoi,si i-am zis sa cheme pe cineva ca mi s-a rupt apa.Deja aveam contractii una dupa alta,eram extenuata si simteam ca mor de durere.A venit si doamna doctor si mi s-a montat epidurala(thank god pentru inventie).Cand ne-am dus din nou la control,fetita mea se ridicase,asa ca am primit uimitoarea veste ca voi naste prin cezariana.Dupa 24 de ore de travaliu!!!Am simtit ca imi cade tavanul in cap.Am inceput sa plang si nu ma mai puteam opri.Nu eram pregatita deloc pentru cezariana.Eram convinsa ca totul va decurge normal.
In cateva minute eram deja in sala de operatii,cu o gramada de asistente ce misunau in jurul meu,pregatind totul.Eram speriata inca,dar m-am resemnat cu gandul,mai ales ca deja era obostia si fetita,si imi doream s-o vad sanatoasa!
Imi era frica de momentul in care pune bisturiul pe burta.Imi era frica sa nu tina anestezia,dar nu am simtit nimic.Eram tare obosita,asa ca am cerut permisiunea de a atipi intre timp.Nu stiu de ce,dar am crezut ca am dormit vreo 2-3 ore.Sotul mi-a spus ca nu am stat mai mult de 45 de minute in sala,cu tot cu pregateli.In momentul in care au scos-o din burtica,la ora 19:45,am simtit cum m-au tras putin si imediat am auzit cel mai dulce scancet din viata mea si am inceput sa plang in hohote de fericire!Prima intrebare a mea a fost:"Are de toate?"(ce intrebare),la care am primit raspunsul:"E perfecta",si era,pentru ca mi-au adus-o sa o vad,mogaldeata mica si frumoasa care a fost in burtica mea timp de 9 luni,era acolo langa mine,am pupat-o de multe ori!Era asa de moale si pufoasa si calduta,nu-mi venea sa cred!
La terapie m-a luat un tremurici groaznic,efectul anasteziei probabil.Zilele de recuperare au trecut greu,mai ales primele doua,si mai ales psihic,pentru ca nu vroiau sa mi-o aduca sa o pun la san,in 24 de ore am vazut-o o data,cateva minute,si au dus-o inapoi,pentru ca avea un suflu mai ciudat,si statea la incubator.Nimeni nu mi-a spus nimic,si chestia asta ma scotea din sarite!A 4-a zi am aflat ca de fapt era o chestie minora,ca fiind cezariana,nu i s-au comprimat plamanii si a mai ramas putin lichid,care suna aiurea.Depresia post-natala nu m-a ocolit,ca urmare a mai multe complicatii,printre care ragade urate si galme uriase in san,precum si faptul ca Timea nu vroia sa suga.
Acum e o minune mica,care la 6 lunite e foarte vesela,zambeste toata ziua,e cuminte foc,papa deja piureuri,si ne incanta vietile.Are doi ochisori ca doua margele,si un nasuc de-ti vine sa-l papi!E copilul nostru perfect,care ne-a intregit viata!

Mii de multumiri fetelor de la odiseea de iulie-august din care am facut parte timp de 9 luni,si alaturi de care am trecut la clubul scutecelor.Fetelor nu stiu ce m-as fi facut fara voi!

Iza mami de Timea (28.06.2008)

anaxena spune:

felicitari mamico!!! un pupic dulce pt febletzea mea din odisee



Ana-Maria de Maria 19.06.2008
www.flickr.com/photos/12649238@N02/?saved=1" target="_blank">diferenta dintre poza si fotografie+poze test+poze bb+poze burtica
www.dailymotion.com/anaxena/video/x5bzzp_maria_lifestyle" target="_blank">filmuletze bebe 20s+33s new de new!!
Maria,povestea nashterii

andruskandu spune:

Felicitari si sa-ti creasca puiul mare si sanatos!

Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

diarux spune:

un pentru mamica si pentru dulcea Timeea.

Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

ANDREI TUDOR- minunea noastra -The Story

Biribu spune:

Kimmy sa va traiasca frumusetea bucalata! Sa fie sanatoasa si sa va aduca multe bucurii!

Mami de Anna (5.02.2007) si Anthony (27.06.2008)

maitreyi spune:

Kimmy sa va traiasca, sa creasca mare, sanatoasa si voioasa! asa mult imi place sa citesc cum s-au nascut bebeii sanatate familiei

-------

Ana-Maria de iepuras coconas

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne 17.06.2008

moni_or spune:

Bravo mamico, sa-ti traiasca minunea si sa va lumineze vietile inca 100 de ani de acum inainte!

Monica, mami de Luca 17.07.2008

SunSmile spune:

Izule drag,

Sa va traiasca Timi cea frumoasa si zambicioasa, sa fie la fel de cuminte si de acum incolo si sa aveti parte de tot binele din lume! Sunteti speciali!

Va pupam cu drag,
Noi doua


SUN - mamica minunii luptatoare THEA-PATRICIA (16.06.2008)
Cand Dumnezeu saruta suflete

Kimmy spune:

Va multumesc din suflet!Va spun sincer,de cate ori citesc urari de bine la adresa familiei mele,mi se umezesc ochii.Mi se inmoaie sufletul,si sunt tare bucuroasa si implinita.Asa ca vi le trimit inapoi,inzecit,si va multumesc inca o data,din inima!

Iza mami de Timea (28.06.2008)

violeta29 spune:

KIMMY, sa-ti traiasca micuta printesa si sa-ti aduca numai bucurii

Speranta moare intotdeauna ultima!

minunea care ne-a luminat viata

Violeta de Alexandra Valentina - 2.09.2008

ada29 spune:

Timea Cristina,sa ai o viata minunata alaturi de parintii tai,sa fii sanatosa si fericita,printesa mica!

Felicitari mamico!

Si nu in ultimul rand Sarbatori Fericite frumosilor!


Ada