Cand Dumnezeu saruta suflete...
Cand Dumnezeu saruta suflete... | Autor: SunSmile
Cand Dumnezeu saruta suflete...
Toti avem o poveste. Una scrisa deja in stele. Asa o ai si tu, iubirea noastra. Povestea ta inseamna aer pentru noi.
Intr-o zi de iunie a inceput povestea noastra. Povestea a doi oameni dornici de iubire. Ne-am imbinat de la inceput ca piesele celui mai complex puzzle. Si am inceput sa gonim prin anotimpuri, mereu impreuna, mereu imbratisati.
Intr-o frumoasa zi de toamna a anului 2005 am hotarat sa spunem DA in fata lui Dumnezeu. Si am primit binecuvantarea pe care o asteptam. Dumnezeu ne-a sarutat sufletele...
Am trecut prin toate impreuna...mereu impreuna. Si a venit vremea (caci toate lucrurile au un timp al lor) sa ne dorim un copil. Eu visam un baietel iar tati o fetita cu fata alba si parul negru, pe care s-o cheme Thea.
Am asteptat insa din cauza unor probleme de sanatate pe care le-am avut eu. Si am tot sperat sa se termine mai repede. Si s-au terminat. In septembrie 2007 am plecat intr-un lung si minunat concediu, pe o insula superba. Am trait cele mai pline si savuroase zile si nopti. Si am inceput sa tesem o poveste...povestea unei mari iubiri! Atunci...atunci Dumnezeu ne-a sarutat iar sufletele...
Da, la final de octombrie am aflat ca ne intorsesem 3, asa cum ne dorisem. Nu puteam sa-i alegem un loc mai frumos si mai patrunzator decat acela.
Au urmat 9 luni frumoase, ireal de frumoase. A fost o sarcina exemplara, cu analize perfecte, cu sentimente puternice, cu intrebari, cu nerabdare, cu emotie. Au fost 9 luni in care ne-am schimbat pas cu pas. 9 luni care ne-au facut constienti de minunea pe care aveam s-o traim.
Atat eu cat si doamna doctor Emel ne doream sa pot naste natural. Si cum totul mergea ca pe roate, eram aproape convinse ca nimic nu avea sa ne stea in cale. Dpn-ul era pe 26 iunie dar eu stiam ca nu aveam sa-l ating.
Vineri, pe 13 iunie, am fost la control la doamna doctor si m-am intalnit si cu dnul dr anestezist. Totul era in regula, colul se mai scurtase nitel dar tot lungut si tarisor. Mai aveam putin de asteptat. Sambata aveam o senzatie ciudata, ca si cand faceam pipi pe mine, cate putin. Le-am intrebat pe fetele mele de pe forum (minunile de la odiseea iulie-august) cum e cand se fisureaza membranele.
Dar evident ca eu luam totul in ras, eram convinsa ca totul e in imaginatia mea. Si oricum se intamplase doar de cateva ori. Duminica am fost sa votam si pentru ca era sarbatoare, iubi mi-a propus sa mancam in oras, ca sa nu mai stam sa gatim. Zis si facut. La un moment dat simt ca fac pipi pe mine. Ma uit in jos si aveam pantalonii uzi, nu foarte tare dar erau uzi. M-am simtit oarecum jenata cand m-am ridicat dar lumea din restaurant intelesese...eu nu.
De fapt atunci am fost convinsa ca se intampla ceva dar cum nu curgea ca in filme, mi-am spus ca poate astepta pana dimineata. Si a asteptat, pentru ca n-a mai curs deloc.
Luni, 16 iunie, dimineata la 8.30. eram la Euroclinic, sa ma vada doamna dr. Verdictul: da, membrane rupte, astazi nastem! De atunci a inceput iuresul.
M-au internat, m-au schimbat, mi-au luat sange si toate cele pentru analize si m-au bagat pe perfuzie, poate-poate declansam travaliul. La ora 11.30 se constata ca eu nu aveam nici macar o amarata de contractie si se hotaraste intrarea mea in operatie, ca sa evitam o eventuala infectie si, mai ales, sa evitam intrarea in suferinta a fatului.
Zis si facut. Totul a decurs perfect.
16 iunie 2008, ora 12.31...OOaaaaaaaaaaa! Cel mai dulce sunet pe care l-am auzit vreodata. Ochii imi erau plini de lacrimi si inima exploda de emotie! Eram MAMA! Aveam un pui mic si cald si pufos. Eram bogata! Eram intreaga! Eram stapana lumii! Atunci Dumnezeu ne-a sarutat iar sufletele...
Ajunsa in camera vroiam sa-mi vad fetita dar ni s-a spus ca trebuie sa stea la oxigen, pentru ca a suferit putin. Ok, am acceptat. A fost Dragos la ea si i-a facut poze si mi-am potolit curiozitatea, uitandu-ma pierduta in ecranul camerei foto. Eram fericita, primeam felicitari si totusi...ceva nu se lega. In noaptea aia, in ciuda oboselii, a foamei, nu am reusit sa dorm deloc. Pe la 3 mi-au facut asistentele fortat un calmant. Am reusit sa dorm doar o ora, desi ar fi adormit si-un cal.
Marti dimineata m-am ridicat din pat si mi s-a spus ca trebuie sa merg eu la fetita pentru ca "problemuta" respiratorie n-a trecut. Mi-am cunoscut copilul plin de fire, electrozi, tuburi. Nuuuu, nu asa trebuie sa fie intalnirea dintre o mama si puiul ei, imi venea...imi vine sa urlu de neputinta.
Spre seara starea ei s-a inrautatit si a fost chemata dna dr Demetrian Mihaela. Dumnezeul nostru pe pamant. Ingerul vietii noastre, omul caruia nu stiu cum am putea sa-i multumim vreodata pentru ca ne-a salvat copilul.
Mi-a spus ca mi-o transfera la Polizu, pentru ca la Euroclinic nu are cum s-o ajute si o pierde. Mi-a cazut cerul in cap. Nu reuseam sa realizez daca sunt vie sau moarta atunci cand au venit cei de la Polizu. Alergau de-a dreptul cu incubatorul, tuburile, firele. Primeau indicatiile din mers, in timp ce "montau" copilul acolo. Am reusit s-o pup si s-o dau cu apa sfintita...
Cand am auzit sirena salvarii urland si rotile scartaind am vrut ca pur si simplu sa mor. Sa mor...Copilul meu pleca de langa mine si desi aveam speranta, aveam si sufletul distrus. Dragos a condus ca nebunul in spatele salvarii, nu reusea sa se tina dupa ei.
Miercuri dimineata am alergat la dna dr s-o intreb ce stie de fetita mea...mi-a zis ca reusisera s-o stabilizeze oarecum. M-am transferat si eu la Polizu in cateva ore si am cunoscut al doilea inger pazitor al fetitei noastre - dna conf. dr Silvia Stoicescu.
Miercuri seara...eu singura in rezerva, in genunchi, plangand si rugandu-ma. Langa camera mea, terapia intensiva, unde iubita noastra ducea cea mai crancena lupta cu...viata...cu moartea...nici nu mai stiu.
La 3 dimineata au chemat-o de acasa pe dna dr. Demetrian, pentru ca nu mai faceau fatza. A venit cu hainele ude si obosita, pentru ca abia iesise din garda. Dar a venit intr-un suflet. A stat pana la 7 langa copilul meu si mi l-a resuscitat continuu. Facea stopuri respiratorii...si pana si dansa, care e o curajoasa, a crezut ca o pierde! Cum as putea rasplati un asemenea om? Rugandu-ma zilnic pentru sanatatea ei...si tot e prea putin...
Joi a venit si mama.Am intrat toti 3 sa vorbim cu dnele dr. Ni s-a spus foarte sincer ca nu se stie daca...
Si dna conf Stoicescu ne-a spus ca ar fi bine s-o botezam.
Nu mai aveam sange, aveam rauri de foc care-mi ardeau carnea. Nuuu, fetita mea nu putea sa ma paraseasca. Nu mai stiam daca sa urlu sau sa plang in tacere pana ma sufoc.
Dar minunea s-a intamplat. Al 3-lea inger al fetitei a fost preotul de la bisericuta din curtea spitalului, parintele Gheorghe Nicolae. Si cu ajutorul lui, l-am descoperit pe Sf. Ioan Rusul, ale carui moaste sunt acolo.
Am botezat-o asadar. Teodora Patricia. Parintele abia isi facea loc la capataiul ei, printre multimea de aparate. Mama era langa el, cu lumanarea in mana, caci ea a fost nasa. Eu si Dragos in lateral, plangand si sustinandu-ne unul pe celalalt. In spate doamnele doctor si doamnele asistente cu lacrimile pe obraz. Ea era anesteziata total si totusi, cand parintele a rostit "Se boteaza roaba lui Dumnezeu Teodora Patricia", a ridicat manuta stanga.
Atunci am stiut ca va fi bine. El, Sfantul, impreuna cu dnele dr, au savarsit o minune! Cand Dumnezeu saruta suflete...
Apoi incet-incet au venit zile mai bune, zile in care ne bucuram de fiecare ora trecuta in care starea ei era stabila. Apoi au disparut tuburile, furtunasele, cateter, branula si tot ce avea...incet, incet.
Si a venit si ziua de 26 iunie, ziua in care mi-am tinut pentru prima data in brate fetita. Si mi-au pus-o la san. Atunci am stiut ca, asa pacatoasa cum sunt, Dumnezeu ma iubeste! Nimic nu mai conta. Nimic nu mai conteaza cand ma uit la puiul meu.
Zilele s-au scurs si ea era bine, era puternica, era sanatoasa! Si a venit si ziua de 3 iulie - ziua in care am plecat acasa. Ziua in care am inceput epopeea noastra in 3! Ziua in care sufletele ne-au fost sarutate iar de Dumnezeu...
Asta este povestea noastra! Poate banala, poate interesanta. Insa, cu siguranta, pentru noi este cea mai frumoasa. O poveste ca o lectie de viata. O poveste plina de ingeri. O poveste plina de miracole. O poveste plina de tine, draga noastra minune mica!
Atunci cand Dumnezeu saruta suflete...
SUN - mamica minunii luptatoare THEA-PATRICIA(16.06.2008)
Raspunsuri
dma2007 spune:
Dumnezeu e mare!
sun-ule ce ai scris tu e o lectie de viata, o lectie pe care ne-a dat-o un pui mic si Dumnezeu!
Va doresc tot binele din lume, si desigur Thea va fi o norocoasa cineva acolo sus o iubeste pt ca e nascuta in ZI SFANTA!
nu mai pot sa scriu ca nu mai vad , nu ma pot opri din plans
M.A.
35s+! 
a inceput numaratoarea inversa
AMR 3s 
surpriza 
MARIA ANDREEA sper sa fie bine samburelul si sa creasca mare!!!!!!!
http://bd.lilypie.com/k1Xkp2.png
Marina_1609 spune:
sun, impresionanta povestea voastra. ma bucur din suflet ca totul s-a terminat cu bine. sa va traiasca Thea si sa fie sa sanatoasa!
_
37+ cu ANA SOFIA
AMR 11 ZILE 
Proiectul 2008 in derulare
monalac spune:
nici macar nu stiu ce sa scriu...ce sa spun...am plans si inca plang...asa este,dumnezeu savarseste minuni...stiu asta,pentru ca si eu am simtit o..
SUN,esti o mamica admirabila,esti o persoana deosebita,asa cum sunt toate fetele de la odiseea noastra...n o sa uit ca mi ai fost alaturi atunci cand sufeream,desi nu te cunosteam decat virtual...cand am aflat ce s a intamplat cu thea,am simtit ca mi se sfasie sufletul...dar uite ca totul s a terminat cu bine...
sa dea dumnezeu ca thea sa nu mai fie niciodata bolnavioara si sa nu mai stie ce i aia suferinta..iar voi sa fiti fericiti,pentru ca dumnezeu v a trimis ...UN INGER...
nushulica spune:
laura am plans si cand erai in spital cu micuta si va luptati s-o tineti in viata, am plans si acum cand am citit povestea spusa de tine, fix asa cum s-a intamplat!!!
sunteti niste luptatori!!!si Dzeu a avut grija de micuta thea iar voua v-a dat putere sa treceti prin toate !!
ce mai ...sunt fara cuvinte!!!nu pot exprima cat de mult ma bucur ca sunteti bine si ca ati inceput viata in 3!!!
sa va dea Dzeu multa sanatate!!!
o imbratisare calda!
28+ 
DAVID-MIHAI
addinel spune:
sunule drag... nu am stiut prin ce ati trecut, dar sa stii ca de pe la jumatatea lunii iunie m-am gandit intr-una la voi. "o fi nascut sunul?" m-am trezit intrebandu-ma de nenumarate ori. te-am cautat pe la odiseea de mai-iunie dar nu te-am gasit, am crezut ca ai abandonat DC-ul.
inutil sa-ti spun ca am plans citind astazi povestea voastra. si ma bucur nespus ca Dumnezeu v-a sarutat sufletele si a facut ca totul sa fie bine.
imi pare atat de bine sa aud vesti de la voi... e ca si cum cineva drag drag a revenit in viata mea. pup si eu sufletelul mic si pe cele mari.
mama lu' maria
Ajutati-o pe Sonia!
gabitzam spune:
Nici nu-mi gasesc cuvintele printre lacrimi de emotie si de bucurie pentru voi ca totul este bine acum. Va doresc o viata plina de bucurii impreuna cu micuta Thea si ingerii sa va ocroteasca drumul si mai departe.
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
violeta29 spune:
Intr-adevar o lectie de viata, sa nu uitati niciodata ca cineva acolo sus va iubeste!
Sa va traiasca micuta minune si sa va bucurati de ea !
Speranta moare intotdeauna ultima!
cea mai fericita35+ cu Alexandra Valentina
www.flickr.com/photos/26288269@N04/" target="_blank">in asteptarea unei minuni
mult asteptat
garderoba printesei
AMR 5 SAPTAMANI
MissParker spune:
Si eu scriu printre lacrimi...
Cum spui tu, Dumnezeu v-a sarutat sufletele si v-a adus soarele zambind in viata, SunSmile!! Felicitari si sa aveti parte numai de fericire si dragoste imensa ca si pana acum!
Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi
Povestea nasterii
rontzy spune:
va ,sunteti intr-adevar niste invingatoare si tu si Thea!
iti stiam povestea,am trait-o in timp real (cand aveam vesti la odisee despre voi)... cand s-a intamplat....si tot m-a bufnit plansul......
rontzy,mamica lui David Andrei25.06.2008
boticelina spune:
Of, Laura, cat de frumos si simplu ai putut spune o poveste cu o tragedie si atatea minuni!
Thea este o luptatoare si ingerii au stat si sunt in continuare pe umarul ei! 
_
Sa fim alaturi de BB Darius Andrei in lupta pentru viata
IBAN: RO24 BTRL 0140 1201 L981 32XX, deschis la Banca Transilvania, Suc. Constanta,
titular: Pascale Monica, CNP: 2760304131251
_
Monica si gargaritza 
Nancy
"If you are unware of your choices, then you have none"