Cinematografia europeana

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns White Pisana spune:

Wow ce opinii pertinente si bine documentate! Trebuie sa recunosc ca ma simt umilita, eu nu am vazut marea majoritate a filmelor despre care vorbiti aici...gusturile mele in materie de cinema sunt destul de...hm, necizelate

Totusi as vrea sa mentionez doua titluri:
"Intimite": http://www.imdb.com/title/tt0256103/
E un film care pe mine m-a zguduit: despre ratare, singuratate, promiscuitate intr-o oarecare masura, vise risipite...M-a impresionat pana la lacrimi personajul feminin al carei vis fusese sa devina actrita si, nereusind, incearca sa se mentina macar la periferia meseriei, jucand intr-o trupa obscura...Si replica ei pe care o mai tin minte dupa aproape 10 ani "Nu esti deloc asa cum mi-am imaginat!" - atata durere si disperare, toate visele pe care si le proiectase asupra barbatului cu care avea o legatura, pe care nu il cunostea si cu cu care nu vorbea, dar despre care isi imagina tot ce dorea...Momentul cand, atunci cand incepe sa il cunoasca si visele nu isi mai gasesc suportul in persoana lui, ii smulge acea replica.
Comentariile celor care au vizionat filmul: http://www.imdb.com/title/tt0256103/usercomments

Al doilea film care mi-a ramas in memorie este de alta facura. "Shirley Valentine" este pentru mine una din cele mai reusite comedii dulci-amarui: http://www.imdb.com/title/tt0098319/
Si din nou o replica pe care am tinut-o minte "Marriage is like the Middle East: there is no solution!"

Si pentru ca am impresia ca stau de vorba cu adevarate cunoscatoare in materie mai aduc in discutie un fiml " Les ailes du desir" (titlul in franceza): http://www.imdb.com/title/tt0093191/
Trebuie sa recunosc insa ca pe mine acest film m-a depasit, nu am rezistat decat o ora si un pic. Review-urile sunt extrem de elogioase, dar la mine pur si simplu nu a prins...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilse spune:

Ah si mai e unul romanesc care mi-a placut mult mult de tot:Balanta al lui Pintilie.

eu si 3 banditi: ilse, sven si thor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marox spune:

Ieri n-am avut timp sa scriu aici si astazi vad ca l-ati pomenit pe Radu Mihaileanu de care si eu voiam sa scriu. N-am reusit sa vad « Va, vis et deviens » si-mi pare tare rau. In schimb mi-a placut mult « Train de vie ». Pacat ca filmele lui Radu Mihaileanu nu sint mai cunoscute in România…

Ilse, filmul german de care spuneai tu este cumva « La vie des autres » ? (eu habar n-am de germana – traducerea din franceza ar fi « Viata altora » - este vorba despre ofiterul pus sa spioneze un cuplu de artisti). Mi-a ramas in memorie naivitatea scriitorului care dupa reunificarea Germaniei il intreba pe fostul ministru « Si cum se face ca nu m-ati pus sub urmarire ? »…in conditiile in care tot apartamentul lui era impinzit cu microfoane.

In aceeasi idee, ce parere aveti de « Good bye, Lenin » ? L-am vazut cu sotul meu si un prieten francez si mi-am dat seama ca ei n-o sa poata niciodata sa-l aprecieze ca noi, cei care am trecut prin comunism. Iar muzica lui Yann Tiersen…superba, ce mai !

Pe Kusturica l-am descoperit cu "Chat blanc, chat noir" (sau invers!) si dupa un inceput destul de "rece" la sfirsit eram entuziasmata. Si acuma ma pufneste risul cind imi amintesc cum s-a topit gheata in care au pus cadavrele si a inceput sa curga apa!

Motana, nu rata "Le grand bleu". Chiar ca merita vazut!

In ceea ce priveste filmele frantuzesti, o descoperire recenta este actrita Yolande Moreau (de fapt, mi-am dat seama ca o vazusem deja in « Amélie Poulain », era portareasa care-si astepta iubitul) Insa filmul care m-a facut s-o cunosc cu adevarat este « Quand la mer monte ». E o poveste romantica, dar atit de banala, actorii sint atit de obisnuiti si situatiile par atit de reale…As fi vrut s-o revad pe Yolande Moreau in « Séraphine », a iesit de curind, dar l-am ratat.
Problema mea e ca locuiesc in apropierea unui oras unde filmele nu prea comerciale ruleaza intr-o singura sala. Sau uneori nu ruleaza deloc (vezi « Nunta muta » de care pomenea Doruletz la un alt topic si care mi-ar fi placut sa-l vad, insa nu-l gasesc decit la Paris). Asa ca asta e, ma consolez cu « Arte » si DVD-uri.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Motana spune:

Mihaelka, uite asta e filmul www.imdb.com/title/tt0923923" target="_blank">Happy Birthday, nu sunt chiar asa profesionista, cu detalii cum dai tu. E dragut filmul, dar nu e neaparat un "neaparat" de vazut, e mai mult la nivelul uman asa, dragoste, dar nu foarte foarte profund sa zicem.
Uite unul care cred ca ti-ar placea mai mult, e mai "conceptual" dar stil asiatic, de te patrunde emotia pana in varful sosetelor: www.imdb.com/title/tt0437447" target="_blank">Riding Alone for Thousands of Miles

La filmele romanesti nu stiu prea multe, din ce ati mentionat am vazut o mare parte, si as pune si eu Filantropica undeva pe la inceputul unei liste. Ce parere aveti de Moartea domnului Lazarescu?

Marox, "Train de vie" il am pe lista de filme ce trebuie vazute, merci.
Ma inspira tare subiectul asta, ma bucur ca v-am gasit!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iileana spune:

Gindindu-ma la categoria de filme de care spuneam, cele intilnite din intimplare, din jocul telecomenzii, cred ca sa vrea sa spun doua vorbe despre un film anume. Daca nu sint chiar on-topic (nu e, totusi, chiar ceea ce se cheama film de arta) imi cer anticipat scuze ;).
L-am gasit pe-un post tv obscur - noroc ca il reiau aia des :). Ma intreb daca l-o fi mai remarcat careva... Mie s-a parut incredibil ca asa ceva exista si eu habar n-aveam.

Si anume:



Bloody Sunday.




Subiectul in sine e coplesitor si celebru - interventia in forta, ca raspuns la o pretinsa provocare, a trupelor paramilitare britanice in timpul unui mars pasnic pentru apararea drepturilor civile desfasurat intr-un oras din Irlanda de Nord, care interventie s-a lasat cu vinatoare de civili (pusti de pina-n 20 de ani, neinarmati, inspaimintati) si macel, prilej numai bun pentru radicalizarea IRA.

Primul foc de arma e tras mai mult din geseala, din pricina tensiunii momentului si a presiunii superiorilor; de fapt trupele de ordine erau niste parasutisti, n-am prea inteles de ce tocmai ei fusesera trimisi acolo? Ca “papusarii” nu apar in film. Probele “justificante” si incriminante sint plasate ulterior in buzunarele baietilor morti, conform scenariului practicat de cind lumea :( .

Dar nu neaparat subiectul m-a frapat, ci realizarea.

Viziunea regizorului este critica, nepartizana, drama e, oarecum, de ambele parti; nu este clasica poveste cu cel bun contra celui rau. Sint: drama baietilor care incearca sa scape si, nu, nu reusesc; cea a soldatului care a tras primul; cea a conducatorului miscarii, care, coplesit de disperare, neputinta si responsabilitate, intrevede, dincolo de nenorocirea in sine, pericolul - amploarea pe care urma sa o capete, cumva justificat de-acuma, miscarea IRA. Si, la urma urmei, e si tristetea de a privi acum, din perspectiva istoriei, cele petrecute si de a constata ca, practic, a fost o tragedie intru-totul evitabila, ca si celelalte ce aveau sa-i urmeze, de ambele parti.

Ca tehnica de realizare. E filmat "din mina", din miscare, gen reportaj, sau, cum ii spune acestui tip de cinema, “docu-drama”, fara muzici si fandoseli. Ritm impecabil. Impact maxim....Brrrr. Si-acum il mai simt pe sira spinarii.

Ulterior am descoperit ca realizatorul filmului, Paul Greengrass, nu e un de loc un oarecare.

La final - un clip, nu atit pentru secventele oferite de el, (in fond, exista si www.youtube.com/watch?v=BPWE6eQC28s&feature=related" target="_blank">imagini live de atunci, chiar mai socante decit cele din film), ci, mai ales, www.youtube.com/watch?v=tnvjoHdOtLE&feature=related" target="_blank">pentru putin U2, singura piesa muzicala din coloana sonora a filmului.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iileana spune:

Ups.
:)....


Ia hai sa reinnod discutia in punctul in care am intrerupt-o, cu o glumitza marca Kusturica, ca tot se vorbea de el, si ca tot se amintise de Matrix.




Si, ca bonus, tot pentru destinderea atmosferei, ma voi lega si de deja vestita :))) toamna a lui 2004, povestindu-va (sau amintindu-va, dupa caz) despre cum se distra lumea pe-aicea in acele vremi : http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=28364



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns avmaria spune:

Eu vin sa las un mesaj fulger exact de genul celor care mi-au displacut la alt subiect despre filme : vazut, bifat, si cam atat, trecem la urmatorul...
Cu atat mai mult apreciez mesajele voastre, efortul de a transcrie sentimentele care v-au ramas sau aprecierea artistului. De exemplu "Bloody Sunday" l-am revazut cu alti ochi dupa ce am citit-o pe Iileana. Mi-am dat seama ca am trecut oarecum pe langa el... Cat despre "Hana-bi", o perla, merci Mihaelka pt acest flash-back.
"Maria plina de gratie" mi-a placut si mie, Motana (si a propos de Mexic, un film pe care ti-l recomand, nu mexican dar despre o mexicanca - "Frida"). Cel german recent despre Stasi ("La vie des autres" parca in franceza) despre care s-a pomenit, iarasi mi-a placut. "Babel" nu mi-a placut nici mie. Nici macar nu retinusem ca e de Inarritu, sincer.
Din lista de filme romanesti am vazut prea putine ... de anumiti realizatori nici macar nu am auzit, sa-mi fie rusine. Am o scuza, aici nu apar, decat prea rar si prea putine.

Eu nu am o formatie literara, artistica nici atat. Sant mai brutala in aprecieri. De fapt mai instinctiva. Sant emotii care ma marcheaza, care ma fac sa vibrez - si pe care nu le uit. Cum e frica de moarte, eroul anti-erou care pt mine cel mai bine a fost redata in "Dancer in the dark" de Lars von Trier. Emotia iubirii in "In the mood for love" de Wong Kar Wai. Cantecul lebedei in "PAdurea de mesteceni" al lui Andrei Vajda ...
Sant filme care ma fascineaza desi nu le inteleg (ultimele David Lynch gen Mullholand Drive)
Sant filme care ma fac sa iubesc o carte pe care nu am avut rabdare sa o termin - "The hours" - si al carui realizator nici nu l-am retinut, desi numele autoarei cartii il spun si-n somn.
Sant filme in care analizez tehnica folosita de realizator, o apreciez, desi poate emotia nu e la fel starnita. A fost de ex cazul lui "4 luni, 3 saptamani etc". Vedeam prea clar tehnica filmarii cu camera pe umar, dar nu am vibrat deloc la fel ca la precursorul "Breaking the waves" care mi-a revelat prima data aceasta tehnica. Cum sant filme in care lipsa fundalului sonor ma apasa, pe cand in altele ma incanta.
Sant filme care imi plac mult si nu caut sa inteleg de ce imi plac.
Sant filme in care mi-a placut mult povestea.
Si multe multe inca...

Cica mesaj fulger ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beshter spune:

Asheaaaa, I'm back si tare multumita de cum mere subectu, drept pentru care va foarte multumesc

iileana, ai dreptate, ma gandisem sa grupez acilica filmele romanesti mai noi - ma rog, mai post-decembriste - si, drept sa spui, abia astept sa vorbim despre Reconstituirea, Proba de microfon si celelalte la topicul cu vechituri;). Mai ai dreptate si cu Bloody Sunday - nu prea mai am ce sa adaug la ce ai spus tu.
Mai, da' ce bine se distra lumea in vestita toamna a lui 2004:). Vreau si eu jocuri cu filme si carti! In facultate jucam mima cu filme si carti...uof!

WhitePisana, bine-ai venit si la topicul asta. Intimacy mi-a placut si mie foarte mult. In timp ce-ti citeam mesajul, mi-am amintit de un film (norvegian? suedez?) pe care l-am vazut la teveu in primii ani de dupa revolutie si care trateaza cam acelasi lucru. Ma oftic cumplit ca nu-mi amintesc nici numele nici regizorul, mai ales ca am o banuiala ca era cineva celebru, gen Ingmar Bergman.

Motana, e de-a dreptul impardonabil ca am uitat de Moartea domnului Lazarescu. Imi amintesc ca l-am vazut la cinema Studio, cu o sala arhiplina si ca prietenii mei ocupau cam doua randuri. Mai mult decat cineverite-ul aferent si expunerea racelii si impersonalitatii sistemului sanitar (bla bla bla), mie mi-a placut foarte tare sfarsitul filmului (ultimele 5 minute, in care o infirmiera il pregateste pe Lazarescu - mort deja - pentru marea trecere: il barbiereste, il piaptana, il spala) sii detasarea documentaristica a tehnicii de filmare.

avmaria, le zici bine - mi-a placut partea cu brutalitatea in aprecieri, poate pentru ca asa sunt si eu:) Multumesc ca mi-ai amintit de Dancer in the dark si de Vajda.

Sa mai fac o recomandare mititica: Red Road, Marea Britanie, 2006.


You cannot both dance and not pay the piper.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eloise spune:

Ooooh, ce subiect, si eu abia acum (cind nici macar nu am timp sa scriu cit as vrea si sa raspund tuturor postarilor) l-am descoperit! Chiar imi lipsea asa ceva pe DC, cum de altfel simt lipsa unui forum romanesc (bun) al cinefililor (sau exista si nu sint eu la curent?).

Eu imi alimentez dependenta vazind cite un film pe seara. Dupa ce-mi adoarme copilul. E un tabiet de la care nu ma abat decit rar. Sint cele 2 ore ale mele, orele mele de transa . E drept ca nu vad filmele asa cum trebuie ele vazute, ci le vad pe ecranele pipernicite ale televizorului sau computerului, dar e un compromis satisfacator. a.l.s. spunea ca Cinema-ul moare de fiecare data cind vedem un film la televizor. Avea dreptate... si totusi, in felul asta am vazut sute de filme de autor si mi-am desavirsit() cultura cinematografica, fara a trebui sa ma supun unei abstinente dureroase impuse de noua mea conditie de mama. Sint o fanatica: filme cu orice pret, oricind, in orice conditii!

Pe fuga, o recomandare: www.rottentomatoes.com/m/cherry_blossoms_hanami/#" target="_blank">Kirschblüten - Hanami. A trecut mult de cind nu am mai vazut un film atit de intens, de tandru, de delicat, de emotionant, de trist. Vedeti-l si voi!

Mihaela , cu intirziere salut prezenta ta pe DC. Si cu si fara legatura cu acest topic.

Voi reveni!



"Today is the tomorrow I was so worried about yesterday".

Andra si Vladut (14.10.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beshter spune:

Eloise, multumesc mult!

Ma duc maine sa vad Paris, Franta 2008 - cu duduia Binoche - la cinema Europa. Mie Juliette Binoche mi-a placut tare in Damage - despre care probabil nu mai tre' sa spun nimic - si in Cache, Franta 2005. Asta mi s-a parut singurul asa-zis 'thriller psihologic' demn de luat in seama cu adevarat. Imi amintesc ca toata lumea se intreba la toaleta - dupa ce se terminase filmul - cine naiba trimitea casetele alea. Trecand peste faptul ca filmul il feature pe vesnicul Daniel Auteuil, e chiar foarte misto.

M-as fi dus eu si azi la Elevator-ul lui Dorobantu - premiat cu omuletul Gopo - dar ruleaza la Tinerimea romana de la 8 jumate, ceea ce intervine in schema care cuprinde cereale, baita si somnic.
Poate merge careva dintre voi si-mi spune si mie ce si cum.


You cannot both dance and not pay the piper.

Mergi la inceput