Cinematografia europeana

Dependenta mea de film a inceput ca orice dependenta. La inceput chiuleam de la orele din liceu ca sa vedem filme cu Schwarzenegger, apoi chiuleam de la cursuri - facultatea fiind foooooaaaarte aproape de cel putin doua cinematografe importante ca sa vedem Ramasitele Zilei si alte filme cu Anthony Hopkins, apoi imi luam studentii la cinemateca si la Elvira Popescu unde vedeam filme vechi si filme europene.
Asa s-au nascut cele doua mari obsesii: filmele vechi si filmul european.
N-am mai fost la film de 9 luni, o saptamana si 3 zile. Adica fix de cand s-a nascut fiul meu. Eram la film cand mi s-a rupt apa - la cinema Studio.
Pentru ca mi-e un dor nebun si pentru ca azi-noapte am revazut la TVR un film norvegian minunat - Den Brysomme Mannen / Omul Problema, deschid acest topic.

Nutresc speranta ca mai exista oameni care nu se dau in vant numai dupa filmele americane. Ati vazut filme europene? V-au placut? Va plac filmele frantuzesti / suedeze / daneze / romanesti etc?

____________________________________________________
You cannot both dance and not pay the piper.

beshter spune:

Edit: putem vorbi si despre filmul asiatic, sud-american etc.

Va astept cu mare drag!


You cannot both dance and not pay the piper.

beshter spune:

Se pare ca maine va fi prima zi in care voi merge la film dupa 9 luni si 3 saptamani. Si pentru ca gandul imi da aripi, sa va mai pun cate ceva despre filmul european.

Imi plac foarte mult filmele nordice (norvegiene, suedeze, daneze, islandeze etc). In primul rand, tematica abordata sau 'continutul de idei' zdruncina serios orizontul de asteptare; in al doilea rand, imi place jocul retinut al actorilor, care nu overdo it deloc.

In unele filme - cum e Den brysomme mannen (tradus ca Omul problema), Norvegia 2006 sau Ondskan (tradus ca Diabolicul), Suedia 2003 - jocul actorilor e aproape inexpresiv. Insa tocmai aceasta inexpresivitate infioara in momentul in care e conjugata cu o tematica neagra.

Un alt film nordic teribil de impresionant este Noi Albinoi (tradus ca Noi albinosul), Islanda 2003. E o poezie inghetata, plina de imagini haunting ale unor intinderi vaste de zapada, reflectate si in apelativul de 'albinos'.

Acum incerc sa-mi aleg un film pentru maine. Revin cu detalii.


You cannot both dance and not pay the piper.

beshter spune:

Ieri am fost la film! Si, daca sunt cuminte, ma duc si azi.
Am vazut Entre les murs - In clasa - Franta, 2008, castigatorul Palme d'Or, concurent la Cesar si la Oscarul pentru cel mai bun film strain.

Inspirat din romanul autobiografic al lui Francois Begaudeau, actiunea se desfasoara pe parcursul unui an scolar. Dirigintele unei clase multietnice si multiculturale dintr-un liceu rau-famat se loveste de o groaza de probleme, problemute si problemoaie. Pana aici seamana cu Dangerous minds sau cu mult mai bunul To Sir, with Love - Domnului profesor cu dragoste - din 1967.

Dupa primele 5-10 minute, iti dai insa seama ca filmul se departeaza atat de cliseele hollywoodiene din Dangerous Minds cat si de actiunea edulcorata din To Sir...O face cu multa eleganta si fara sa se bata cu pumnii in piept.

Filmul incearca sa prezinte ambele perspective asupra problemelor - si cea a profesorului si cea a elevilor (si reuseste in buna masura).
Profesorul e departe de a fi prezentat ca semi-zeul care reuseste sa-si cucereasca elevii din prima; dimpotriva, greselile pe care le comite in mod repetat fata de elevii sai dau o senzatie pregnanta de realitate. Senzatia e accentuata de modul documentaristic in care sunt filmate scenele si de modul in care incepe filmul - in medias res.

Ceea ce salveaza personajul de la damnare e lupta continua pe care o duce cu (si cateodata contra) elevii sai. Nu reuseste decat de foarte putine ori sa-i convinga, niciodata sa-i aduca pe calea cea dreapta dar nu dispera si nu renunta. Exista doua momente cheie in film (dupa parerea mea): cel in care profesorul isi pierde cumpatul si foloseste un cuvant ne-politically correct si cel in care eleva favorita ii scrie o scrisoare despre respect.

E un film pe care ar trebui sa-l vada toti profesorii, multi dintre elevii si mai ales cei care se pregatesc pentru nebunia asta de meserie.




You cannot both dance and not pay the piper.

Sabina spune:

Tarkovski forever.
sau asta intra la film rusesc, alta specie de filme[;D]



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

Marox spune:

Mihaelka, daca ti-a placut "Entre les murs", iti recomand si cartea. Filmul o reda bine, mai ales actorii sint grozavi, chiar ma intreb cum au facut sa gaseasca interpreti care au aceleasi nume cu personajele din carte. Insa romanul are o parte care a fost putin neglijata in film si anume reactiile profesorilor, exasperarea, descurajarea si intr-un final, resemnarea.

beshter spune:

Sabina, in afara de Calauza si Andrei Rubliov, nu cred ca am ma vazut ceva de Tarkovski. Poate ne mai spui tu cate ceva.

Marox, chiar ma gandeam ca n-ar strica sa arunc un ochi pe carte. E posibil ca in carte partea cu exasperarea si resemnarea sa fie accentuata. Insa filmul mi s-a parut misto tocmai pentru ca bate destula moneda pe trairile astea 'profesoresti' pe care nu orice profesor le-ar accepta sau marturisi.
Imi amintesc de momentul in care un profesor da buzna in cancelarie tipand si gesticuland, la un pas de a-si injura elevii, pe care ii tratariseste cu tot felul de epitete. Sau de momentul in care eroul-diriginte ramane efectiv cu gura cascata cand afla ca eleva Esmeralda a citit Republica lui Platon (lucru care ar fi trebuit sa-l bucure si pe care ar fi trebuit sa-l intuiasca).

Aseara am vazut Intalniri incrucisate, Romania-Finlanda 2008. Filmul e alcatuit din 3 secvente - 3 povesti separate unite in puncte neesentiale de catre personaje secundare. Tehnica nu e noua, insa asta n-ar fi fost o problema. Ce mi s-a parut cu adevarat o problema a fost interpretarea in acelasi timp teapana si melodramatica din secventa nr. 2, care nareaza povestea de amor dintre Mirela - directoarea inchisorii Rahova - si Torbjorn, un finlandez care se ocupa, probabil, cu aceleasi trebi.
Secventa nr. 1 mi s-a parut cea mai reusita - mi-au placut jocul detasat dar cu trimiteri in profunzime (la motivul dublului, de pilda) si povestea in sine, care trimite la ideea ca cel din inchisoare poate fi mai liber decat cel de afara.


You cannot both dance and not pay the piper.

iileana spune:

Nu ma pot abtine sa nu ma bag si eu la acest topic, desi sint constienta ca pic ca musca in lapte :D, dat fiind ca am cam pierdut contactul cu problema de....o-ho-ho.... de 7 ani jumate deja.... (yeps, atita are fiu-miu :))). Si nu mi-am revenit nici in ziua de azi :(....

Vreau numa' sa zic ca pentru cinematografia rusa s-ar merita fir de discutie separat. Ca nu e doar Tarkovski, sigur, el e capul de afis, dar ar fi atitea filme incredibile de amintit... Uite, tocmai mi-a fulgerat prin cap "Cainta" lui Tenghiz Abuladze, il stiti? yeps, cred ca pe-asta mi-l pun diseara, mi-e tare dor de el....

Un alt fir de discutie poate ca ar merita Lars von Trier, care nu seamana cu nimeni si cu nimic, cu filmele lui care te lasa fara aer. Europa (Zentropa) si Breaking the Waves sint preferatele mele.

A, si m-am bucurat sa vaz cine-o luat Oscarul. Evident ca n-am vazut filmul :( , dar Danny Boyle promitea enorm inca de la Trainspotting, nah, asta ca sa punem in discutie si cinematografia britanica. (Ce-i drept, si daca-l lua David Fincher ma bucuram la fel de mult, gratie Fight-club-ului....).


De ce-am intervenit daca tot n-am nimic important de spus?

Ca sa salut topicul, sa o anunt pe Mihaela ca-l voi citi cu carnetelul de notite in mina, si sa-mi exprim regretul ca ea, Mihaela, n-a aparut pe forum acum citiva ani, cind pe-aicea era mult mai pronuntata atmosfera cinefila :))))

---

beshter spune:

Mie mi se pare ca dimpotriva. Si salut si eu aparitia ta si sper in eterna reintoarcere:)

Asteptam sa vad cine sare la zar cu von Trier. Si mie imi place. Chiar mult. Idioterne, Breaking the Waves dar si Dogville (mai putin sequelul). Ce cojones trebuie sa ai ca sa faci un astfel de sfarsit. Cred ca atunci am inteles cu adevarat ce inseamna catharsis.

Si pentru Danny Boyle am un soft spot. Atat de soft incat pana si Sunshine mi s-a parut un pic mai mult decat un SF tampitel - cum l-a catalogat toata lumea.

P.S. Propunere: hai sa ne lasam copiii doua ore cu ai mei socri - ei au gria sa nu-mi scada nivelul cultural si sa merem la film. Ne duce barbatu-meu cu masina. Vorbesc serios!


You cannot both dance and not pay the piper.

iileana spune:

Mihaela, , e o propunere extrem de tentanta, daca as gasi sa cumpar, de undeva, ceva timp.... Poate daca trag chiulul de la job ...


Profit insa de faptul ca fiu-miu a mai crescut, asa ca mai strecuram, printre "Spirit", "Cars" si "Wall-E", si cite ceva ce conteaza cu adevarat. Am avut, pina acum, un succes fulminant:) cu Cele patru zile ale orasului Napoli si, desigur, cu Cei sapte samurai ai lui Kuroshawa. Privesc cu incredere viitorul :), acum ma tenteaza sa-i pun Dodes'ka-den :)))....


:(.
Mihaela, ce faceai prin toamna lui 2004?


Edit: am, asaaa, un feeling, ca "la zar" ar mai fi asteptat Almodovar :)

---

avmaria spune:

Si eu sant o neconditionata a lui Lars von Trier, Breaking the waves l-am vazut de vreo 3 ori minim. Tot in categoria revazut de X ori, ar mai fi la mine "Head-on" de Fatih Akin (neamt de origine turca) - ultima mea "revelatie" europeana, bine, ca dateaza si ea de vreo cativa ani, nici eu n-am mai fost aproape deloc la cinema de cand am devenit mama, dar ultima data cand am vazut tot un film de-al lui, "De cealalta parte" cred ca ar fi traducerea. Tin minte ca am avut un joker - o iesire la cinema adica - si a trebuit sa aleg intre filmul lui Akin, ultimul al lui Ken Loach "It's a free world" (ca tot ati adus vorba de cinematografia britanica ...) , si "My Blueberry Nights", de Wong KAr Wai. 3 realizatori pe care-i "caut", dar n-am ezitat asa mult pana la urma.

PS : A propos de Tarkowski, ati vazut Solaris versiunea moderna?