povestea sofiei

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

povestea sofiei | Autor: CamiM

Cred ca cel mai frumos dar pe care il puteau capata oamenii este iubirea iar al doilea este memoria ca putem pastra asa clipe minunate care altfel s-ar pierde.
Mai e putin,tare putin si luminita noastra implineste un an, primul anisor din viata . Doamne ce repede trece timpul cand esti fericit… da sunt fericita si nu mi-e teama sa recunosc; am un sot cum nu puteam visa si pe care de multe ori ma gandesc daca il merit, si o fetita minunata a carei poveste cred ca a venit timpul sa o pun pe hartie .
Povestea Sofiei incepe acum vreo 8 ani cand am primit un post de profesoara de limba franceza la o scoala din Bucuresti, in prima pauza aveam sa il cunosc pe sotul meu, si de-atunci cum se spune restul este istorie. In mai putin de un an ne-am casatorit si apoi am plecat impreuna sa ne facem o viata noua intr-un loc nou, interesant ce e drept dar uneori cam prea departe de cei dragi.
Dupa vreo 4 ani de la casatorie ne-am gandit noi ca ar fi vremea sa aducem si in casa noastra rasul cristalin al copiilor asa ca am oprit anticonceptionalele . Dupa vreo trei luni de incercari surpriza: test de sarcina pozitiv, nu-mi venea sa cred, deja se intampla minunea, yupii!! Din pacate insa era numai pentru o clipa, dupa numai cateva saptamani am pierdut sarcina , avort spontan, mers la urgenta, toate sunt acum un blur ascuns bine undeva in suflet si care mai doare si acum cand il vizitez.
Dupa prima luna am inceput sa incercam din nou pentru bebe, putin cu teama sa nu se intample iar dar mergeam inainte. Atunci am descoperit in cautarile mele pe internet Forumul, si mai intai fetele de la aspirante care au un loc special in inima mea, daruirea lor, povestile frumoase cu final fericit uneori m-au impulsionat sa merg inainte sa nu ma dau batuta.
Dupa luni de incercari ajungem la un specialist in inferitilitate, face analiza sotului ..nu e era problema la el si pe mine ma pune ( in asteptarea setului imens de analize pe care trebuia sa il fac) pe clomid, trei luni. Nimic.. nici un rezultat, incepeam sa ma ingrijorez. Colac peste pupaza asigurarea de sanatate ne spune ca nu o sa mai acopere testele de infertilitate asa ca nu ne ramane decat sa asteptam toamna cand urma sa ne schimbam asigurarea.

Si vine sfarsitul lunii august si ma gandeam cu durere cum , cu un an in urma fusese perioada cea mai frumoasa dar si cea mai trista; pierdusem sarcina. Se apropia ziua mea si nu prea aveam chef de nimic voiam doar sa zboare zilele si sa ajungem in octombrie cand aveam asigurarea noua si puteam reincepe analizele. Si bomba imi intarzie rusii,, ma gandesc ar fi prea frumos asa un cadou de ziua mea, nu se poate, pe 4 septembrie la 4 dmineata nu mai am rabdare si ma duc la baie si fac testul.. si astept trei minute care mi s-au parut a fi ani si dupa trei minute apare a doua liniuta, stearsa dar era clar acolo, ma duc si il trezesc pe sot si ii bag testul in fata.. vine bebe!! Doamne sa nu fie iar iluzie doar!!
Astept sa se faca o ora rezonabila si dam fuga la farmacie si mai luam doua teste – pozitive si ele, eram Yaiii!!
Dupa ce ne mai linistim imi aduc aminte ca in doua zile imi expira asigurarea si o sa am pauza o luna.. si eu vreau sa ma vada un medic asa ca incep si dau telefoane nici un medic( ar trebui sa spun asistenta ca doar cu ele m-am conversat la telefon) nu imi crede povestea si in consecinta nu au loc, timp, chef etc. Sunt zdrobita, mi-e frica sa astept inca o luna fara sa merg la doctor, daca patesc ca anul trecut, nu e drept..si intr-o doara dupa ce luasem la rand toti medicii din cartea de la asigurare de la a la z ma gandesc ca mai ramasese w si era un medic cu w si sun si asistenta foarte draguta imi spune sa vin ca imi fac loc chiar in ziua respectiva… am simtit atunci un impuls nebun sa o pup.. noroc ca eram la telefon. Merg la ob . un tip super de treaba si caruia ii voi ramane mereu recunscatoare pentru cat de frumos s-a purtat cu noi. El ma consulta si ma trimite la ecograf si asa la 7 saptamani de sarcina ne-am vazut puiul pentru prima data: un punct care pulsa pe ecran, ce miracol… aveam in mine viata!!
Restul sarcinii a trecut ca un vis, fara greturi , fara dureri, absolut fantastic ma si gandeam mama ce norocoasa sunt. Dar ca orice lucru bun tot norocul asta trebuia sa aiba un sfarsit…

uff s-a facut tare atrziu acum asa ca pastrez restul povestii pentru mai tarziu..

Cami & Sofia
poze Sofia
filme Sofia

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=24150fb1164e749e8d7bae&skin_id=0&&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">clip cirese 8 Martie

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

mariana tache spune:

Cami, asteptam finalul cu interes

Edit: m-am uitat la pozele Sofiei; e dulce rau! Iti vine s-o mananci ca pe-o cireasa!

Mariana, Stefan (20.04.04), Simon (30.08.05)
poze cu noi: 1 , 2 si 3
Nasterea lui Stefan
Nasterea lui Simon

Sanatate Maxima!!!

papadie spune:

Chiar asa...unde-i partea a doua ca vezi ca deja vine lumea la livada sa pape ciresele:))))
Sofic

Papadie, mama Mielului turbat si-a delikatului Pescarush

CamiM spune:

Multumesc frumos pentru cuvintele frumoase Mariana si Papadie, si multumesc frumos si tuturor celor care si-au rapit din timp sa citeasca povestea noastra.
Scuze pentru intarziere acum vin si pun si partea a doua a povestii noastre:

Cami & Sofia
poze Sofia
filme Sofia

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=24150fb1164e749e8d7bae&skin_id=0&&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">clip cirese 8 Martie

CamiM spune:

continuare:

Dupa saptamana 32 am facut testul pentru diabet de sarcina: trecem cu brio si de asta, intre timp il tot bateam la cap pe doctor dar eu cand mai fac eco? Mai vreau poze cu pui mic din burtik, si tot asa ca intr-un final ca sa scape de gura mea imi zice uite iti dau trimitere pentru saptamana 37 sa vedem cum e bebe la eco si non stress test, zis si facut mergem noi la eco si acolo surpriza: galushca mea nu se intorsese, statea tot cu capul in sus asa ca imi zic medicii ca acu e musai sa fac cezariana ca e primul copil si e riscant si asa e procedura standard si uite asa ajungem sa planificam cu doctorul operatia de care imi era frica de cand am aflat ca sunt si il batusem la cap pe doctor sa imi promita ( ce minte e femeie nebuna.. cum sa imi poata promite asa ceva!!) ca nu ajung la cezariana ca mie mi-e frica de operatie, ca nu am fost internata nici o ora in viata mea inainte, ca nu am pe nimeni sa ma ajute dupa, ca suntem singuri aici eu si sosu’ fara rude si asa mai departe. Ne zice el ce date va plac 4 sau 5 mai? Eu zic 5 suna mai bine( nu stiu de ce… ) bine zice 5 mai sa fie, dupa cateva ore ne suna asistenta ca nu se poate pe 5 ca sunt deja cateva cezariene programate in ziua respectiva daca nu vreau pe 8 .. ba da cum nu, mai am asa cateva zile in care se poate intampla o minune… sa se intoarca si sa scap fara operatie.
Si vine si ziua de 8 mai … ne trezim noi de dimineata, mai verificam o data bagajul de spital, fac un dus si ma ia soata de manuta sa mergem la spital sa nastem.. eu nu vreau cu masina ca vreau sa ma plimb.. la ora 7 dimineata.. poti sa te pui cu femeia nebuna? Nu ! Asa ca luam frumos papornita la umar( sotu’ ca eu eram cu bagaj la bord deja.. ) si pornim spre spital , vreme superba de primavara spre vara cu liliac inflorit si bujori o nebunie si atunci in clipele alea dupa tot tremuratul din zilele de dinainte ma gandesc ca totul o sa fie bine ca e o zi prea frumoasa sa se intample ceva rau asa ca prind curaj si ii zic sotului hai sa luam metroul sa ajungem mai repede .. avem intalnire cu cineva foarte important azi si nu se face sa intarziem
Ajungem apoi la spital, ne fac formele de internare ne cazeaza in camera si asteptam, incep sa se perinde: asistente, anestezisti, doctorul sa ne povesteasca despre ce va urma, eu mai cer o ecografie sa fiu eu sigura ca nu s-a rasucit galusca – ei se conformeaza amuzati de indaratnicia femei gravide, dupa asta ne pregatesc de operatie: pe sotz il gatesc frumos in costum de hartie de sus si pana jos. De… totul trebuia sa fie steril in sala de operatie ma duc si pe mine in sala vor sa-mi puna sonda eu zic lasa inainte vreau anestezia ca am citit eu pe internet ca doare.. ei rad si imi fac pe plac dupa asta incepe forfota in sala , vine doctorul imi pun paravanul in fata, il aduc pe sotz sa ma tina de manuta si dupa cateva minute aud un tipat glorios si doctorul ne arata o mogaldeata mica si roz, lumina si frumusete si dragoste in acelasi timp si noua ni se umezesc ochii si vreau sa o iau in brate dar nu pot si mi-e si frica si e asa de mica si frumoasa…doamne ce am putut noi crea.. Aveam mai tarziu sa aflu ca nu era chiar atat de mica la 3,725 kg dar pentru noi era si este inca un pui mic si gingas.
Dupa asta totul devine putin blur: o iau asistentele pe ea sa o imbrace si il trimit pe sot sa o vada mai bine sa imi spuna daca e ok, pe mine ma mai tin putin la peticit.. si dupa o jumatate de ora care mi s-a parut o vesnicie ajung si eu la reanimare unde ma asteptau cele doua mari iubiri ale mele; acum aveam doua !!
Imi tin in cele din urma puiul mic in brate, are toate degetele, si are o claie de par, si e frumoasa, atat de frumoasa si doarme linistita in bratele mele si deodata deschide ochii mari si atunci .. pentru a doua oara m-am indragostit de ea iremediabil.Apoi stau si ma gandesc ca am ales pana la urma bine numele: arata a Sofia Alexandra.
In primele zile a fost destul de greu ca nu ma puteam misca dar taticul si-a intrat in rol foarte serios si el a fost cel care o schimba pe galushca, el mi-o dadea in barte la alaptat, el ma sprijinea sa ma plimb pe hol, el a dormit langa noi pe un fotoliu de spital. Dupa trei zile am plecat acasa: eram gata sa incepem o viata noua, viata in trei.
De aici urmeaza o alta poveste : viata noastra in trei cu momente mai putin placute( tipete de bebel la trei noaptea si mastita cu febra mare pentru mine, trante in ultima vreme de cand ucenicim in arta mersului) dar cel mai ades cu momente frumoase pline de zambete si priviri luminoase, povestea unei mari iubiri implinite.
In doua zile minunea noastra implineste un anisor, primul anisor: la multi ani draga mamei.. sa cresti mare!!
In incheiere as mai vrea doar sa adaug ca povestea noastra nu are nimic remarcabil sau senzational, e doar povestea noastra cu final fericit si sper ca asa sa fie povestile tuturor celor care asteapta si spera la un suflet mic care sa le lumineze vietile si ca vreau sa multumesc tuturor celor care au rabdarea sa o citeasca.

Cami & Sofia
poze Sofia
filme Sofia

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=24150fb1164e749e8d7bae&skin_id=0&&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">clip cirese 8 Martie

HelleneC spune:

Fiecare nastere are ceva extraordinar, pentru ca e vorba de a aduce pe lume o viata, indiferent cum, prin nastere normala sau cezariana, asa ca si povestea ta e una speciala!
La multi ani pentru Sofia, maine inteleg ca o sarbatoriti, si sa va fie sanatoasa, ca frumoasa eeeeee! Ne-ai cam tinut pe cuie cu parte a doua!

Mami de www.babiesonline.com/babies/g/gabrielacapraru/" target="_blank">"Gabriela" (12.04.2007)si "www.babiesonline.com/babies/g/GeorgeC" target="_blank">George" (6.09.2002)

CamiM spune:

Helene multumesc din suflet atat pentru incurajari cat si pentru urarile frumoase adresate Sofiei.
Cand vin de la mamici de pui asa frumosi cum am vazut ca ai si tu si Mariana, de Papadie nu mai zic ca pe ale ei fete frumoase le stiu de mult, ma umflu in pene mai ceva ca paunii!!
Inca o data imi cer scuze pentru intarzierea cu care am terminat de spus povestea noastra, sa fiu sincera nu m-am stresat ca nu credeam sa intereseze pe cineva mai ales ca nu am un talent deosebit la scris dar am vrut sa o postez pentru Sofia ca asa i-am promis..

Cami & Sofia
poze Sofia
filme Sofia

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=24150fb1164e749e8d7bae&skin_id=0&&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">clip cirese 8 Martie

papadie spune:

SOFICU

Cami...un an minunat, nu?:)
La multi ani si petrecere frumoasa

Papadie, mama Mielului turbat si-a delikatului Pescarush

camelia.t spune:

Superba poveste !!!
Chiar azi cautam prima mea postare de la odisee.Se pare ca, apropiindu-se aniversarea anisorului, devenim nostalgice.
Sa-ti traiasca galuscuta si sa va bucurati impreuna cu ea de o viata frumoasa!

**********************************************************
Adela si piticii Fineas (28 oct 2001) si Andrei (24 mai 2006)

corinadana spune:

Sa va traiasca Sofia, aseara tarziu v am citit si eu povestea. Si: LA MULTI ANI micuta Sofia!!!! (sper ca nu gresesc dar asa citeam in poveste).

Va doresc sa creasca mare, sanatoasa si sa va aduca bucurii multe!

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca