Rudele, prietenii cunosc povestea voastra?
Raspunsuri - Pagina 3
iliuta spune:
Si eu m-am saturat. In fiecare an cand mergem acasa in concediu incep toti cu intrebarile: Da' voi cat mai aveti de gand sa va distrati? Aveti aproape 30 de ani....Ce va lipseste?.....Cum sa le spun ca mi-au scos ovarele.....Ar rade....lumea e rea....Ar zice ca nu-s in stare.....Soacra-mea a zis de multe ori ca-s insarcinata si m-am trezit ca ma felicita lumea si-mi dorea gemeni.........Oricum nu intelege ce problema am.......
"Prietenia este mana care-ti sterge lacrima atunci cand viata te doare......"
Mihaela
danita spune:
Doamne Victoria cum recunosc .....stilul si viata mea ... de dinainte !
nu exista zii in care sa nu intalnesc "un binevoitor" care sa imi puna intrebari de genu' . suntem chiar o natzie de ne vorba aceea "dabika grija" de altii ???
va doresc numai bine !
D
quote:
Originally posted by Victoriaquote:
Originally posted by vali_delide
La noi e nasol cand mergem la parintii mei si vine si fratele meu cu bb...sau ma intalnesc cu vreo vecina care-si plimba copilul/nepotul si incepe cu"da' voi n-aveti de gand?"
Altfel, aici,in Bucuresti stiu toti povestea, prietenii si rudele...iar de ceilalti mu-mi pasa!
Cel mai rau e cand imi vizitez vreo prietena cu bb si ma joc cu el, il tin in brate...si cand ajung acasa...
Da' ca sa-mi revin, mi-am mai luat o matza!
Valentina
poze
Sa-l ajutam pe Alexandru!
Noi am ajuns la 3 caini si 3 matze..
Si raspundem, de 6 ani, la aceleasi vesnice intrebari/sfaturi de la aceleasi persoane ( care au evident, copil/copii):
- da' voi cand aveti de gand?
- da de ce nu adopti, draga, ca e tot aia?
- la ce va trebuie casa asa mare daca nu aveti copii?
- nu te stresa, ca de aia nu vine, ca te stresezi
- fiecaruia ii da D-zeu cum vrea ( in sensul ca ea are ca merita, eu nu ca ..nu)
V
“In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.” – Gabriel Liiceanu
BeBelusca
Roxali spune:
Gura lumii sloboda...a mea soacra ma batea la cap sa nu fac
, ca ea a crescut 3 + 2 nepotii si imi tot zicea ca.i tare greu( singuri nu cresc e clar), cu rudele lui nici o problema ...cu ai mei da...dupa ce ne-am facut un rost am facut bb1, acu ne chinuim la bb2.
Ali
26octombrie spune:
pe mine m-a trimis cineva la acest subiect. si m-a bulversat rau...
nu sunt in situatia voastra. pana acum un an si ceva n-am vrut copil. daca ar fi venit, accidental, n-as fi stiut ce sa fac cu el(imi ziceam io, atunci, convinsa!).. Apoi am zis ca trebuie sa ma hotarasc, am (aveam) 36 de ani, ori il fac acum ori zic pas. si l-am facut. si, da, in pofida celor crezute cu convingere de mine, mi-a zdruncinat viata si toate lucrurile stiute din temelii. si n-a contat ca nu-mi placeau copiii, situatia s-a schimbat total.
de ce introducerea asta? si ce caut aici?
am mai avut persoane in anturajul meu, si inainte, care nu puteau avea copii. nu mi se parea un capat de tara, daca nu-mi placeau copiii mi-era imposibil sa empatizez; in ochii mei, atunci, un catel era mult mai dezirabil. de cand am nascut m-am confruntat cu o singura situatie din aceasta, la niste buni prieteni. nu stiu cat de grava e, incearca doar de un an, acum au inceput sa faca un teanc de analize si vor sa incerce o procedura relativ simpla, mi s-a spus, o fertilizeaza pe ea, la ovulatie, mecanic (s-ar putea sa explic aberant, dar nu stiu mai bine). deja situatia s-a schimbat si la mine, am inceput sa simt ca trebuie sa doara acolo, ca defectul era in ochiul meu pana acum, ca nu e chiar asa un nimic faptul ca nu poti si ca toata viata iti poate fi o rana..
acum, chiar ieri, vorbeam cu cineva care e in aceeasi situatie, nu se intampla. si... Doamne, am spus numai tampenii!!! ca daca nu te mai indarjesti poate, cine stie, ca poate veni oricand, ca..
da, toate lucrurile astea le-am spus din tot sufletul, altfel as fi tacut, insa tot ca oistea in gard trebuie sa fi fost, cum am citit si aici, mai sus.. ma simt tare rushinata, cu atat mai mult cu cat m-am trezit din zilele mele de monstruletz si acum empatizez si ma doare sufletul de nedreptatea asta ce arde rau!
cum sa fac? cum sa arat ca imi pasa, cu adevarat?! chiar daca nimeni nu poate fi de ajutor in rezolvarea problemei, am inteles acum ca vorbele celor din jur pot sa raneasca sau sa mangaie! eu, care intotdeauna am simtit exact ce trebuie spus intr-un moment sau altul, aici sunt pierduta, nu stiu ce, nu stiu cum...
si inca ceva: pana nu de mult imi spuneam ca, daca n-as putea sa am copii, n-as putea nici sa adopt, caci cum sa iubesc un copil care nu e al meu?! Doamne, cata prostie incapea si-n mine...
acum STIU ca ceea ce mi-a spus odata o prietena, ce n-a putut sa nasca si a adoptat, e f adevarat: "draga mea, asculta ce-ti spun eu; stii cat tii minte ca ai adoptat un copil? o saptamana. dupa aia e al tau si numai al tau, uiti complet!" si da, sunt convinsa ca asa-i
si mai am o problema. acum am un copil. care, si daca suna a truism nu conteaza, da!, e cel mai frumos lucru ce mi s-a intamplat. si imi tot vine sa vorbesc despre ea. cu prietenii de care vorbeam mai sus nu e nici o problema, din contra, vin intr-una, special pentru a o vedea, sunt absolut topiti, in fiecare luna isi amintesc aniversarea..
dar ce ma fac in fata celor carora le face rau? am inteles, o las mai moale, dar uneori ma fura gura si fac o gafa. ce sa fac? ei trebuie sa stie ca nu o fac cu rautate, nu?!
va doresc tuturor o armata de burtici, va doresc sa iesiti din acest purgatoriu si ...sa dati viata
si fiti ingaduitoare cu noi, cei uneori talambi..
Luana si 
Hora - 14 Mai 2006
www.geocities.com/mamici_de_mai_iunie2006/povesti.html#Hora " target="_blank">poveste
io tot cresc
„Femeia vede unde barbatul abia zareste” Proverb romanesc
anais74 spune:
Am citit povestile voastre, care m-au impresionat profund.
Ideea e ca si eu sint in aceeasi situatie. Incerc de aproape 2 ani.
Si tot asa, lumea intreaba. Isi bate capul.
Prietena mea cea mai buna a ramas si in fiecare zi imi povesteste de evolutia sarcinii, de ce simte etc.
Chiar am stat si m-am gandit: niciodata in viata mea nu am intrebat pe cineva cand se casatoreste, cand face copii, cand slabeste, cand se ingrasa. Nu am simtit nevoia, curiozitatea!!!! Nu inseamna ca sint o egoista, sau ca nu imi pasa. Pur si simplu ma gandesc ca intotdeauna trebuie sa fie explicatie (uneori dureroasa).
Dar asta nu m-a scutit pe mine de situatia in care a trebuit sa raspund la toate aceste intrebari.
Va imbratisez si va doresc la toate implinirea visurilor. Si pot spune ca va inteleg!!!
http://tt.lilypie.com/vdnep2.png
flori76 spune:
Sunt in aceeasi situatie cu voi si sunt efectiv satula pana-n gat de atotstiutori si curiosi.Ce ma doare cel mai tare este faptul ca tocmai cei care stiu ca avem probleme,tocmai aceia insista cu impertinenta pe intrebarea "la voi nimic,inca?" Imi vine sa-i strang de gat pe toti!Sa ma lase in pace,in durerea mea,ca n-am nevoie nici de intrebari,nici de compatimiri,de nimic.Numai cine trece prin asta stie inseamna,restul nu pot decat sa banuiasca.
Luana intreba mai sus ce sa faca,cum sa se poarte cu astfel de persoane.Personal,prefer sa fie evitata discutia asta.Chiar nu-mi face nici o placere,prefer tacerea,pentru ca nu ma ajuta cu nimic discutiile pe aceasta tema.
Flori
Noi
Victoria spune:
quote:
Originally posted by 26octombrie
acum, chiar ieri, vorbeam cu cineva care e in aceeasi situatie, nu se intampla. si... Doamne, am spus numai tampenii!!! ca daca nu te mai indarjesti poate, cine stie, ca poate veni oricand, ca..
da, toate lucrurile astea le-am spus din tot sufletul, altfel as fi tacut, insa tot ca oistea in gard trebuie sa fi fost, cum am citit si aici, mai sus.. ma simt tare rushinata, cu atat mai mult cu cat m-am trezit din zilele mele de monstruletz si acum empatizez si ma doare sufletul de nedreptatea asta ce arde rau!
Luana
eu sunt convinsa ca tu ai cele mai bune intentii si cele mai curate ganduri, ne te amara.Nu te simti rushinata!!!! Iti spun eu ca nu ai de ce!!!!Eu vorbeam de situatii in care femei care stiu cum e sa nu ai copil, sau stiu de cand te chinui, iti rasucesc cutitul in rana...Nu de oameni cu care stai de vorba prima oara si, de buna credinta, iti povestesc de copii.Eu cred ca tu esti mai mult decat empatica, nu de tine e vorba..
V
“In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.” – Gabriel Liiceanu
LARA76 spune:
Buna!!!! Noi ne straduim de vreo 2 ani. La inceput mi-am anuntat prietenele ca vrem si noi un bebe si am patit la fel ca voi: intrebari chinuitoare din partea tuturor. Dupa care am stat de vorba cu sotul si am gasit raspunsul potrivit (pt noi). Am decis ca ori de cate ori ne intreaba cineva, sa spunem ca nu mai vrem copil deocamdata, ca mai asteptam si noi, sa ne mai distram putin, ca mai avem timp, ca ne-am razgandit ca daca n-a fost sa fie atunci cand am vrut, acum deja ne-am schimbat perspectiva asupra vietii.Avem parte de niste critici sau de atitudini dezaprobatoare, dar important este ca nu ne mai provoaca durere, nu mai trebuie sa le vedem mila, nu mai auzim intrebari incomode care sa ne rascoleasca si sa ne dea peste cap. Dupa ce persoanele curioase isi exprima dezaprobarea si ne fac teorie , ne lasa in pace si nu ne mai intreaba.Si suntem linistiti asa.
Singura problema este ca nu mai avem cu cine sa impartasim tristetile si durerea si nu mai este nimeni care sa ne bata pe umar atunci cand avem nevoie si sa ne spuna "O sa fie bine!" Dar ne avem unul pe altul si parca taina asta ne leaga si mai mult. E un secret pe care il impartasim doar noi. Cateodata ne prabusim psihic amandoi, dar gasim resurse unul in celalat si ne revenim. Si o tinem tot asa pana cand DD ne va trimite si noua un 
Va pup pe toate si va tin pumnii.
Victoria spune:
M-am intalnit zilele trecute cu o cunostintza cu care nu ma vazusem de vreo 2 ani...Ii zic ca intamplator am niste poze la mine, si ea: " cu copii, sau tot cu pisici?"
V
“In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.” – Gabriel Liiceanu
flori76 spune:
Victoria...fara comentarii
Astazi mi-am sunat prietena si nu era acasa.Imi raspunde mama ei,stam de vorba ca doua femei civilizate,insa intr-un final a reusit sa ma scoata din sarite.Bineinteles ca a abordat subiectul "cu pricina",insa nu oricum,ci "un bebe nu inca?nu vrea sa vina,asa-i?"
Tocmai ce spuneam zilele trecute,persoane care stiu ca este o problema,dar carora le place sa puna sare pe rana.Offffffffff.....
Flori
Noi