Sezatoarea canadiana (57)
Raspunsuri - Pagina 30
laurajr spune:
Ira, in nici un caz un handicapat este la fel cu un homo...sunt destule persoane care isi asuma alta identitate sexuala pt a accede in cariera ( vezi mai ales cazul tinerilor actori) pe cand un handicapat asa s-a nascut sau a devenit in urma unui accident nefericit . Sub nici o forma nu se poate pune semnul de egal . Deci generalizarea nu are nici un sens .
Si da, observ ca in ultimul timp e chiar cool sa fii "altfel" sa te evidentiezi ... in ritmul asta , noi vom ajunge o minoritate .
Si nu-mi este rusine sa declar ca nu sunt de acord cu homosexualitatea , dar nici nu-i bat cu pietre, nu urlu dupa ei , cei care fac asta sunt extremisti . Cand se ajunge sa ti se bage pe gat niste chestii, e cam greu sa le dai dreptate si sa le accepti...
Nelia, asa mult imi place cum explici lucrurile,cum prezinti totul amanuntit, cred ca ai fi facut cariera ca profesor .
Ma retrag din subiectul asta pana nu ajungem la ZZ !
Cricor spune:
Mai fetelor, nu va certati din cauza intrebarii copilului. Eu sunt foarte confuza, nu neaparat pentru ca nu stiu ce sa-I spun copilului ci pentru ca sunt foarte constienta ca mintea copilului se poate modela in toate directiile si eu personal nu cred ca atitudinea asta “main stream” cu “be yourself” “you deserve to be happy” desi suna atat de bine, e neaparat calea spre succes. Copiii astia crescuti asa, ar trebui sa fie impacati cu ei si foarte “centrati” sa zic asa, dar personal nu mi se pare ca sunt. Ce povesti aud de la colegii mei (extrem de liberali in gandire) despre copiii lor, cate probleme si cat de nesiguri sunt si cum nu-mi par deloc ca stiu ce vor, isi iau ani si ani dupa liceu sa se “regaseasca” si ce sa vezi, nu se regasesc deloc ci mai degraba sfarsesc in tot felul de relatii dubioase care le distrug si mai mult increderea in ei.
In fine, de fapt eu nu vreau sa-I prezint copilului homosexualitatea ca pe o optiune, ci ca pe o exceptie care exista, si mai ales nu vreau sa fiu “politically correct” cu copilul meu. Nu mi se pare firesc ca un copil are doua mame, doi tati si chiar 2 mame si un tata, sau doar o mama si asa mai departe. Toate astea ar trebui sa fie exceptii si ma deranjeaza ca sunt tratate ca si regula din ce in ce mai mult. Doar pentru ca exista nu le face neaparat acceptabile. Multe lucruri ‘exista’ si nu le acceptam cu acceasi usurinta. Mie activismul asta fara oprire mi se pare un fel de manipulare ca mintii copiilor. Iar toleranta asta generala fara discernamant izvorata din nepasare si nu din intelegere mi se pare foarte periculoasa.
Va pup, maine plecam la mare, cand ma intorc va scriu impresii. Am citit atea review-uri de mi s-a acrit (cred ca si sefului) si toti ontarienii sunt ofuscati ca europencele sunt topless si mai si fumeaza, si ei sunt atat de puri si sensibili. A, si ce sa vezi, camerista nici nu stie engleza ...
Corina
nelia spune:
Da, e foarte bine sa ne oprim aici, pentru ca nu are rost sa continuam un subiect in care vorbim de pe margine. Dar cum el a pornit de la faptul ca nu stim ce sa le spunem copiilor, eu cred ca trebuie sa le spunem, treptat, adevarul. Si sa-i invatam nu numai sa inteleaga, ci si sa respecte. Pentru ca de aici porneste totul: de la lipsa de respect. Nu sa accepte si nici sa tolereze, pentru ca deja cind pronuntam aceste cuvinte sintem pe o cale gresita. A fi accepta sau a tolera ceva sau pe cineva, inseamna din start ca tu esti pe niste pozitii mai bune si mai corecte, de unde iti da mina sa accepti sau sa respingi. Pentru mine e jignitor acest cuvint: toleranta. Prefer sa fiu tratata asa cum sint perceputa, sa stiu cu ce lupt daca vreau sa schimb ceva, decit sa fiu... tolerata. Dar respectul, acesta este altceva. Imaginati-va o scena la un loc de munca. Un designer foart bun si apreciat, care a incintat ani de zile cu talentul lui pe toti colegii si pe toti cei care au intrat in contact cu el, talent datorita caruia toti au avut numai de cistigat (firma, colegii, patronii), un om dintr-o bucata, un suflet sensibil care vibreaza la tot ce e arta, dar si suferinta umana, un prieten si un om adevarat. Cum se intimpla de obicei cu astfel de oameni, ei sint buni sa ajute si sa consoleze pe cei din jur, dar putini sint cei care se duc la ei si ii intreaba: bine, dar tu, tu cum esti? care e viata ta? Se presupune din start ca daca are resurse pentru altii, la el in curte trebuie da fie daca nu perfect, macar fara probleme. Si, intr-o zi ca oricare alta, pica bomba: e homosexual! Pe nimeni nu intereseaza cine a fost atit de josnic incit sa faca cunoscut aces lucru, care ar trebui sa fie secret daca atitia ani nu s-a stiut... si care au fost mijloacele prin care l-a aflat, de s-a spus tocmai atunci si nici macar de ce e atit de rau sa fii homosexual la un loc de munca. Ca doar asta tine de pat, nu de profesie si toti din firma erau casatoriti si cu copii, deci nu era vreun pericol... Ah, sau poate tocmai de aceea, ca toti nu erau ca el! Si in loc sa surprinda vestea, sa fie stirea zilei sau zilelor care au urmat, sa se discute pina la epuizare si apoi totul sa se aseze si sa intre in normal... a inceput declinul. Pentru ca acelasi om care era atit de adevarat pina acum o ora, un minut, o secunda si care iti facea dimineata buna numai pentru ca ti-a zimbit, ti-a spus o vorba de duh sau de incurajare sau ti-a strins mina intr-un salut prietenesc si calduros... simplul fapt ca e homosexual l-a transformat intr-un jeg, intr-un om de nimic, fara nici o valoare. Nimeni, dar absolut nimeni nu mai era de partea lui, nici macar voturi neutre sau abtineri. Toti erau impotriva, toti erau atit de curati incit puteau sa ridice orice piatra de jos si sa o arunce fara nici o mustrare de constiinta. Aruncau piatra si... se duceau acasa, minteau si inselau neveste, inselau zilnic asteptarile prietenilor si ii dezamageau, certau copiii fara nici un motiv, desi nu erau in stare sa se joace nici macar un minut cu ei, minteau ca sa faca bani si multe alte nimicuri din astea, care adunate fac viata murdara... Ei, da, dar nu atit de murdara ca atunci cind esti pe invers, nu?
Alt loc de munca, peste citiva ani. Alt designer (oare de ce toti or fi artisti!?!), alt om recunoscut ca fiind un om dintr-o bucata. Si nu numai ca om, ci si ca barbat. Arataaa... of, viata mea... perfect e un cuvint modest! Coleg nou, impresii vechi... dar si noi. Intinde mina, se prezinta, eu la fel, ne asezam si incepem sa lucram. Printre picaturi, mai vorbim despre noi, ca sa ne cunoastem mai bine. La un moment dat, el spune: apropo, sint homosexual. Si? Vrei un premiu? Nu, am vrut doar sa stii, ca sa nu avem probleme. Si mie imi place sa ma f.. in picioare... e in regula? A zimbit, a dat afirmativ din cap si... asa a inceput una din cele mai frumoase prietenii.
Acestia sint cei doi prieteni ai mei si de aceea m-am aprins. Deci, copiii trebuie invatati inainte de toate ca exista diferente, de tot felul si ca aceste diferente, date sau alese, trebuie cel putin respectate, daca nu intelese. Mai ramine intrebarea: cum pot sa respect ceva ce nu inteleg... dar asta e deja alt subiect.
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
Ira spune:
Copii, am si eu o intrebare ca sunt intr-o mare dilema :
Voi dac-ar fi sa aveti 1 singur copil, deci 3 persoane intr-o familie,
ce-ati alege (constransi fiind de buget) ?
condo cu 2 dormitoare in Montreal, pe insula adica,
sau casa in banlieux ?
Dac-ati avea si argumente ar fi f cool.
Cand o sa fiu si io bogata, peste 1000 de ani, n-o sa va mai intreb, ca o sa stiu
,
O sa-mi iau o mare casa in Outremont.
Ira spune:
Corina, bafta la mareeeeeeee !!! Sa va distrati bine !
Fetili cu copiii frumosi, o sa incerc sa va votez si eu ! Va tin pumnii.
Cricor spune:
Am uitat sa zic, am votat si eu copiilasii si pe arturici si pe Alicia. Sa va traisca, sunt toti 3 atat de scumpi...
Mie nu-mi merge aplicatia la serviciu, eu cred ca-i un semn sa plec acasa sa-mi fac mesajul. Da' sefu crede ca nu 
.
Corina
Ktrinel spune:
eu am ales casa in banlieux, dar sunt convinsa ca nici in cealalta varianta nu as fi fost dezamagita...la bani tot acolo as fi iesit, dar parca e mai comod la casa.
Ira, eu am observat ca treaba asta cu casele/proprietatile e o chestiune de alegere pur personala... nu te poti lua dupa unul sau altul, e bine sa faci ce te taie capul si , mai ales, sa nu dai socoteala nimanui , sa stai sa te explici, sa convingi ca de ce e mai bine la tine si mai prost la ei... evident ca merita un sondaj inainte care iti poate scoate la iveala intrebari si situatii nebanuite.dar in final , tre sa fii tare si alegerea sa o faci tu.
acu' depinde ce intelegi si prin banlieux si prin oras. decat o casa veche in care tre sa mai bagi banutzi , mai bine un condo nou. ...dar si ...decat un condo cu fee-uri si taxe , mai bine bagi banii in casa ta...
eu am cautat casa in care sa nu bag nimic sau condo nou cu o pozitie care sa imi convina, sa nu ma simt totusi iar la ca blocul romanesc, adica prea la strada..am avut norocul sa gasesc prima varianta.
cea mai proasta optiune mi s=a parut insa cu condo=ul in banlieux!
eu imi inchipui ca voi sunteti niste citadini, niste boemi care s-ar cam plictisi la casa...poate gresesc.
dupa mine , suna ca in reclama : alegerea va apartine !
Ira spune:
Nelia, nu toti artistii sunt homo, chestia e ca cei ce sunt artisti si sunt si homo ajung sa fie cunoscuti si pentru asta tocmai pt ca sunt faimosi. Alexandru cel mare nu e artist, da' e famous, btw. :
http://www.famousandgay.com/
Dati click pe fiecare litera ca sa vedeti cate celebritati sunt gay.
Si sa mai bagam din zvastici in posete, ca dupa aceea ne intrebam de ce in Canada sunt atatia handicapati peste tot, fac sport, sunt integrati in joburi, societate, scoli, in cotidian...si la noi in superromania
...ori mor de inima rea ori se ascund de frica si de rusine si dezvolta complexe si depresii autodistructive, numai pt. ca noi, cei perfecti, sa avem o societate uscata si curata.
Am un elev la vioara care nu are degetele de la mana dreapta, pai in Ro ar fi avut vreunul ca el curajul sa ia lectii de vioara ? Ha!
Homosexualii sunt o minoritate, si avand acest complex, simt nevoia afirmarii prin parazi, discursuri, explicatii, justificari uneori necerute.
Nu am pus semnul egal intre homo si handicapat, am facut doar o analogie. Pentru ca ambii termeni fac referinta la a fi diferit de asa zisa normalitate, care-o fi si aia. Si pt. ca ambii termeni sunt genetici, si nu dobanditi. Adica un straight nu devine homo practicand sexul anal si nici invers, homosexualitatea nu are legatura cu sexul practicat, ci cu genetica.
Ira spune:
Ktrinel, merci, chestia e ca noi cautam cea mai buna solutie, sfaturi si indrumari, in contextul in care nu prea avem bani, Sibin e inca student si lucreaza la timp partial ca administrative assistant 3-4 ore/zi la o companie, adica frectie la picior de lemn.
Mai vrem sfaturi, svp. ca invatam din experientele tuturor !
nelia spune:
Dar de ce vreti neaparat proprietate? Acum, adica, in conditiile astea, fara bani... te intreb, pentru ca oricit mi-ar placea, eu nu as avea curaj sa ma bag fara bani la o asemenea corvoada, e un stres pe care nu ma vad ducindu-l. Si de aceea chiria mi se pare o solutie comoda pentru psihicul nostru incercat. Puteti sta cu chirie inca vreo doi ani sa zicem (care e clar mai mica decit o rata la casa sau apartament si nu mai platesti nici taxe sau alte chestii), intre timp terminati si cu scolile si poate aveti avea amindoi servicii mai bune si la timp plin si incercati si sa adunati niste bani pentru un avans la casa cit mai mare, ca sa imprumutati cit mai putin de la banca.
E una din solutii, bineinteles! Cea mai comoda...
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA