Sezatoarea canadiana (57)
Raspunsuri - Pagina 29
CataD spune:
Laura a vazut-o pe o prietena gravida, acum imi spune ca are si ea un bebe in burtica :)Inca nu a intrebat cum a ajuns bebele acolo si nici pe unde o sa iasa (trebuie sa nasca in curand prietena mea, atunci cred ca vine intrebarea asta).
Despre tatuaje: a vazut asta vara pe cineva tatuat mai mult, si a zis ca vrea si ea sa fie asa desenata. Cred ca a tinut minte ca a inceput sa se deseneze cu cariocile pe fata de spal la ea pana nu mai pot
E cam mica sa-i explic ce si cum e cu tatuajele.
Despre cercei deja a inceput sa intrebe cine poarta, dar sporadic. Stie doar ca fetitele au cercei si baietii nu (inca nu a vazut unul cu cercei)
Ehei, e fun pana la urma sa-i vezi cum se preocupa ei de lucrurile asta si la ce-i duce mintea. Eu de obicei o intreb inaite "dar tu cum crezi ca e" sa vad ce-i trece prin cap, cateodata rad singura . Cred c-ar trebui sa fac un jurnal cu perlele ei.
kim spune:
Pupici multi de la noi, am intrat sa va mai dau vesti despre bebelina Alicia care merge in 4 labe, in picioare de manuta sau pe langa mobila, spune papa baba mama apa, bate din palme, face bye bye...
Si sa va fac atente ca ne puteti vota si pe noi la concursul 2006 in imagini, suntem la pagina 18.
As mai vrea sa va intreb, cele care suteti in masura sa-mi raspundeti, mi se termina concediul parental de 1 an si as vrea sa mai stau cu fata acasa inca 6 luni inainte de a o da la garderie, ce modalitati stiti ca exista (financiar ma refer, somaj se poate?).
Multumim si toate cele bune 
KIM & printesa ALICIA (29 martie 2006)
photos
Ktrinel spune:
kim, ai o fatuca tare scumpica, iar mamica arata...ff bine. dragutzele foc! spune=mi cum e Alicia la varsta asta? de ce te gandesti ca mai vrei sa stai cu ea inca 6 luni? ma rog, inteleg in parte de ce....ca eu as sta primii 18 ani , dar crezi ca v/i-ar fi greu de la 1 an la day care? fetita mea nu are nici 3 luni acum, dar sunt curioasa sa aflu mai multe si ..mai ales , din timp. eu nu as vrea sa renunt la serviciu. iar sotul lucreaza de acasa, deci ar putea si el sa se ocupe, dar nu 100%. consideri ca e prea devreme la 1 an sa o dai la gradinita?
eu nu stiu ce modalitati ar fi ca sa mai ramai acasa si sa mai iei si niste bani, in afara de alocatie. eu acum iau pe luna, tot cat luam si cand mergeam la munca..nu stiu nici daca se poate somaj dupa maternitate...
arturicii spune:
Si noi suntem in concurs... :-)))))
Randul 2, dreapta.
http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=2006%20in%20imagini&page=3
Daca credeti ca meritam, poate ne dati votul vostru
laurajr spune:
Bravo mamici cu copii in concurs, toti sunt asa frumosi ca eu as vreau sa-i votez pe toti !
In legatura cu discutia cu copiii cu intrebari incomode, eu incerc Ioanei sa-i explic lucrurile pe intelesul ei, cand vine vorba de povestea de printul care s-a casatorit cu ...printul .
Eu una nu sunt de acord cu homosexualitatea si nici n-am de gand sa-i zic ca e ceva normal ca mie nu mi se pare asa, dar nici nu-i voi spune ca sunt deviatii ale naturii .
Ii voi explica pe cat se poate in ce consta aceasta inclinatie si i-as spune ca n-as fi tare fericita daca ea ar fi asa ...la urma urmei nu cred ca o mama cu cun copil homo declara ca e mandra ca al ei copil este homosexual...ci se impaca cu situatia si-l accepta,ca sa nu-l piarda .
Poate unele dintre voi va ganditi cand cititti asta ca am ramas la conceptiile dinRo ...poate, dar e deranjant ca in ultimii ani se impune majoritatii sa accepte minoritatea...in ritmul asta in 10 ani si pedofilii vor fi considerati persoane normale , ca adulterul deja a devenit sport acceptat olimpic .
Eu chiar vorbeam cu colegii la serv despre asta ( adik ei canadienii discutau si eu ascultam, ca stiu ca e bine sa stai pe tusa la astfel de discutii 
) si unul din ei, american stabilit aici in Canada nu considera deloc normal si ceilalti ii dadeau dreptate . Nici nu ziceau sa aruncam cu pietre in homosexuali ci pur si simplu isi exprimau propria opinie . Daca nici pe asta nu avem voie sa o spunem, cenzura comunistilor inseamna ca a dat pui monstruosi peste ocean.
kim spune:
I-am votat de ieri pe Arturici! niste scumpi si foarte fotogenici.
Laurajr, poti sa-i votezi pe toti care iti plac, ideea e ca nu poti vota o poza de 2 ori.
Pt cine nu ne-a votat suntem la pag. 18, multumim!
Ktrinel, eu vreau sa mai stau cu ea un pic, e singura perioada pe care pot s-o i-o acord cu totul ei, n-as vrea s-o expun inca, sa faca toate bolile de la garderie, oricum primeste vaccinuri, iar de socializat are vreme mai incolo, eu de mers la lucru idem, cam astea ar fi considerentele mele. Oricum aveam de gand sa o dau la garderie din toamna abia, in ideea ca venea mama din tara, insa din nefericire am pierdut-o pe mama asta-vara. Iar pt 2-3 luni cat as lucra pana la vacanta scolara nu prea merita sa-mi expun fata. Daca poate cineva sa ma sfatuiasca altfel, sa nu ezite.
KIM & printesa ALICIA (29 martie 2006)
photos
CarmenB spune:
Laurajr exact asta era si ideea mea, ca nu sunt de acord ca tatuajele, piercingul sau homosexualitatea sunt lucruri normale si asta vreau eu sa-l fac pe copil sa inteleaga ca nu-i normal asa ceva chiar daca vede pe strada. Mie mi se pare chiar exagerata propaganda la homosexuali prin toate locurile publice unde au acces si copii. Ma duc de ex. la CLSC si e plin de afise cu homosexuali...hai ca acum nu stie el sa citeasca, dar cand o sa citeasca singur ce o sa creada ?
Si nu mi se pare deloc ca ai ramas cu conceptiile invechite...ca si eu gandesc la fel.
nelia spune:
Totusi, o singura remarca am de facut. Nu se pot pune tatuajele, piercingul si homosexualitatea pe acelasi plan, nu? Primele doua tin de port, de moda, curent si pina la coada de gust, poti fi de acord sau nu. Dar homosexualitatea... e umana! Ne place sa nu, o intelegem sau nu, sintem de acord sau nu, asta e deja alta discutie, pe alt fond. Dar ea in sine exista si a existat dintotdeauna, nu sint in nici un caz eu in masura sa discut aici normalitatea ei. Nu e nici moda, nu e nici curent, nu e nimic din categoria primelor doua situatii. E un mod de viata, un mod de a simti... Numai simplul fapt ca eu ma aflu de partea cealalta a barierei (lucru pentru care nu am absolut nici un merit, natura a facut tot), nu-mi da nici putere si nici drept de a judeca ce se afla in partea opusa. Nici macar nu sint sigur ca e opusa si ca exista vreun normal absolut in vreuna dintre cele doua parti. Stiu, sint si situatii in care persoana e dincolo de bariera din motive exterioare ei (anturaj, experiente placute sau neplacute, slabiciune), despre astea se poate discuta, cataloga, diferentia... Dar nu reprezinta nici macar 10% din ceea ce poate numi, de-a lungul timpurilor si pina astazi, homosexualitate. Ce facem cu restul de 90%!?! Barbati, femei, copii... care duc o viata mai mult decit normala, dar la care natura a incurcat pur si simplu ingredientele si a pus un spirit de femeie intr-un trup de barbat si invers. Daca el sau ea, cei in cauza nu inteleg ce s-a intimplat de simt altfel decit ar fi normal (normal insemnind aici corespondenta dintre suflet si trup)... cum as putea sa inteleg eu, care sint un spirit de femeie intr-un corp de femeie si atit! Asta le voi explica fetelor mele cind va veni timpul, cind vor dori sa stie. Trebuie sa-i ajutam sa se descopere singuri pe ei insisi, din toate punctele de vedere, ori asta nu se poate face fara o minte deschisa (un spirit si un trup la fel). Eu mi-am pus intrebarea mie, la rindul meu, acum ani buni de zile... si de curind, gindindu-ma la fetele mele: in ce caz as fi mai fericita, mai multumita de ele si de viata lor - sa fie homosexual si sa se poarte ca si cum nu ar fi, ducind in circa toata tristetea, frustrarea si tragedia unei asemenea existente sau sa fie ce este si sa se poarte ca si cum este ce este. Si am gasit de mult raspunsul: le doresc sa descopere cine sint, pe toate planurile, cit mai devreme si sa duca viata pe care ar trebui si doresc sa o duca, nu cea pe care trebuie si e dorit de dus.
Dar da, sint de acord ca se face prea mult caz din homosexualitate. Ei cer sa nu fie discriminati, dar tot ei o fac singuri, cu minuta lor. Se inchid singuri intr-un cerc (stiu e o forma de aparare, dar se apara intr-un razboi la care participa de buna-voie), cerind cu tam-tam tot felul de chestii pe care oricum le fac. Eu sint femeie si imi plac barbatii (ma rog, acum barbatul, ca poate citeste ), dar cu toate acestea nu strig in gura mare ca asta sint sau cum o fac si cind si in ce pozitii, nu? Nu-mi fac site, nu ies la parada pe rue Sainte-Catherine, nu-mi deschid bar special ca sa ma dau mare cu orientarea mea sexuala, nu ma bat in piept cu viata mea intima. Multi imi vor spune ca ei procedeaza asa pentru ca sint marginalizati, descriminati... Da si nu! Mai mult nu. Pentru ca iau parte zilnic la ceea ce li se intimpla si persevereaza in lupta lor de a se afirma. Ca si feministele: adica ele au cerut drepturi egale si tot ele se plinga ca le este greu si ca barbatii le fac viata amara, prin prezenta sau prin... lipsa lor.
Nu am scris asta ca sa fie un subiect de comentarii, in nici un caz. Pentru ca nu e nimic de spus. Nu contrazic pe nimeni, fiecare are dreptul sa simta, sa creada si sa scrie ce vrea, e doar parerea mea, adevarul meu pe care il vor sti si fetele mele, daca vor vrea sa stie si nu-l voi descoperi singure inainte de a le spune eu. Si cum adevarul e relativ, lista de discutii ar putea ramine mult si bine deschisa, de aceea o inchid de pe acum.
Hai, ca pina la coada, nici nu stiu de m-am aprins asa, cred ca din lipsa de ocupatie. Si pentru ca, am doi prieteni homosexuali, in tara, doi oameni deosebiti, suflete de artisti, dar din pacate nu pot experimenta mai nimic cu trupul actual din ceea ce ating cu sufletul. Nu mai e o drama pentru ei, stiu de mult cine sint si traiesc ca atare, dar nici o fericire nu poate sa fie sa te scoli zilnic, in fiecare dimineata cu dorinta de a face pipi de jos si sa faci totusi din picioare, nu!?!
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
Ira spune:
E ca si cand am afirma ca detesstam handicapatii, e cam acelasi lucru.... la urma urmei un homo este o persoana cu gene diferite de cele ale noastre...care nu alege sa fie asa.
Homosexualitatea nu este o optiune, ci este un dat. Si oricat ne-am da singuri cu parul in cap, daca copilului nostru ii e dat sa fie pe invers, va fi... indiferent de vointa noastra si de educatia pe care i-o vom da.
Oricum, sunt destule descrieri in amanuntime in tratatele de medicina, sunt destule studii de specialitate...pt cine vrea cu adevarat sa fie in tema.
Ira spune:
Nelia, si eu am un prieten homo...care ia antidepresive pt. ca nu se accepta si nu se iubeste ca persoana diferita de ceilalti...desi parintii lui il incurajeaza si-l sustin si se lupta cu lumea intreaga pt. el.
La asta duc prejudecatile si lipsa de informatie a societatii din sec. 21... inca mai miroase a natzi prin unele colturi de lume.