555-OB-GYN
Raspunsuri - Pagina 25
arian spune:
quote:
Originally posted by ioanau
Indraznesc si eu cu o intrebare: daca matusa mea (sora mamei) are un copil care sufera de sindromul Down, exista riscul ca si copilul meu sa se nasca cu aceasta boala? Mentionez ca am 29 ani si nu am copii.
Multumesc foarte mult.
Ioana Ungureanu
Ioana,
Hai sa vedem ce este sindromul Down si cum apare, ca sa intelegi tu singura riscul de a naste un copil cu acest sindrom.
Sindromul Down sau trisomia 21, numit si mongolism datorita aspectului caracteristic al ochilor celor afectati, este o boala genetica. Nu confunda boala congenitala (avuta la nastere) cu boala genetica (defect in structura ansamblului de gene care codifica informatia intregului organism).
Genele sunt un fel de depozit de informatie prezent in fiecare celula. Ele contin codul genetic, ce guverneaza tot ceea ce se petrece in organism, inclusiv forma si functia fiecarei celule, fiecarui organ, fiecarui aparat, fiecarei parti a organismului, si a organismului in intregul lui. Genele sunt grupate, sa spunem asa, in formatii numite cromozomi. Acestia sunt alcatuiti din ADN (acid dezoxiribonucleic).
Orice celula umana contine in mod normal un "bagaj informational" alcatuit din 23 perechi de cromozomi (adica 46 in total). Dintre acestia, 22 perechi sunt cromozomi somatici (adica cromozomi ce contin informatia referitoare la forma si functia generala) si 1 pereche sunt gonozomi (adica stabilesc sexul genetic al individului). Cromozomii somatici sunt notati conventional cu numere intre 1 si 23.
Sindromul Down se caracterizeaza printr-un defect la nivelul perechii 21 de cromozomi. Aceasta, la bolnavi, nu este de fapt o pereche, ci un ansamblu de 3 cromozomi de tip 21, de unde denumirea de "trisomie" (adica 3 cromozomi somatici de acelasi fel). Astfel, bolnavii au 47 de cromozomi in total in loc de 46, cum este normal. Cum se ajunge aici?
Destul de complicat, dar in linii mari, procesul are loc in timpul fecundarii si formarii oului uman. Atat ovocitul feminin, cat si spermatozoidul masculin sunt celule speciale, care contin numai 23 cromozomi in total (numite si celule haploide, spre deosebire de celelalte celule din organism, care sunt diploide = 2x23 cromozomi). Celulele sexuale mentionate contin cate un cromozom din fiecare pereche. Prin unirea (amfimixia) lor in timpul fecundatiei, se obtine celula-ou (zigotul) care are 2x23 cromozomi, adica o pereche din fiecare tip cromozomial.
Defecte in formarea celuleor sexuale sau in amfimixie pot duce la prezenta a trei cromozomi de tip 21. Acelasi efect il pot avea defecte in primele diviziuni ale oului uman. Cauzele acestor defecte sunt practic necunoscute. Varsta inaintata a parintilor pare a fi un factor important in aparitia lor. In timp au fost incriminate si o serie intreaga de medicamente sau substante toxice, dar concluzii clare nu s-au tras niciodata.
Oricum, ceea ce este de retinut este faptul ca problema nu este transmisibila genetic, adica parintii NU sunt bolnavi sau purtatori si transmit boala copiilor. Parintii sint perfect normali genetic, dar factori practic necunoscuti determina aparitia unei erori in formarea oului. O exceptie extrem de rar intalnita o constituie sindromul Down prin translocatie, cand cromozomul 21 suplimentar inlocuieste un alt cromozom, astfel incat bolnavul este purtator al bolii (dar are numai 46 cromozomi in total) si o poate eventual transmite descendentilor (care vor avea un sindrom tipic).
Prin urmare, (ne)sansa ca tu sa ai copii afectati de sindromul Down este minima, chiar daca matusa ta a avut acest ghinion. Fii linistita si nu-ti mai bate capul, te rog! Pentru linistea ta sufleteasca absoluta, te poti prezenta la cabinetul de genetica medicala din localitatea ta si sa ceri efectuarea unui cariotip (analiza ce evidentiaza cromozomii unui individ si poate pune in evidenta o eventuala translocatie). Nu am idee cat costa, dar nu poate fi o avere si s-ar putea sa merite, daca esti intr-adevar stressata de problema pe care ai ridicat-o. Repet, iti recomand aceasta atitudine DOAR pt linistea ta interioara, iar nu pt ca as suspiciona un risc de defect genetic in ceea ce te priveste!
"Marea taina a existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti!..." - Dostoievski
arian spune:
quote:
Originally posted by aurelursu@k.ro
Buna. M-am cam ratacit pe forumul asta. Am mai fost si pe la alte sectiuni, dar nu am gasit un raspuns. M-am casatorit de curand si imi doresc sa devin mamica. Am fost la doctor pentru un control si mi s-a spus ca ovarul drept e foarte mare (4cm). Am intrebat care e cauza, dar medicul mi-a spus ca nu se stie, poate nu e irigat. Eu am fost operata acum trei luni de zile, nu mai am jumatate de tiroida. Nu stiu daca asta e cauza, doctorul zice ca nu. Mi-a spus ca daca raman insarcinata exista posibilitatea ca ovarul sa creasc, urmand operatia si bineinteles avortul. Nu mi-a dat nici un tratament. Sunt foarte speriata si dezorietata. Poate sa ma ajute cineva. Multumesc!Ursulica
Ursulica,
Un ovar de 4cm nu e deloc mare... lungimea normala a ovarului poate ajunge la aceasta dimensiune! Sa nu care cumva sa fie un defect in intelegerea de catre tine a ceea ce ti-a fost spus de doctor! Ca ovarul poate fi marit in situatiile cu drenaj insuficient este adevarat (intamplator doctoratul meu s-a ocupat de vascularizatia anexei uterine, deci inclusiv a ovarului), dar de aici pana la descrierea catastrofica a necesitatii anexectomiei in sarcina si a avortului consecutiv este o distanta de la cer si pana la pamant! Cel care ti-a spus lucrurile astea era ginecolog, sau cumva medicul de familie? Sau vreun medic pensionar? Altfel nu imi pot explica afirmatiile lui...
Eu sper totusi sa fie vorba de o neintelegere din partea ta... Tiroidectomia partiala nu poate fi cauza de crestere in dimensiuni a unui singur ovar, asta este adevarat. Tulburarile de vascularizatie duc la aprita ovarelor micropolichistice, dar acestea isi revin in buna masura pe parcursul unei sarcini... Chiar nu pot intelege ce ti-a spus medicul respectiv de ai putut tu intelege lucrurile pe care le scrii mai sus...
Eu as zice sa obtii si o a doua opinie, evident de la alt medic. Examenul ginecologic completat cu o ecografie si eventual cu o Doppler-ecografie sunt singurele modalitati de a orienta corect diagnosticul... Pana la aceasta a doua opinie, scoate-ti te rog din minte toate chestiunile pe care le-ai prezentat aici si linisteste-te, agitatia chiar nu isi are rostul... Sincer, cred ca ai inteles gresit ceea ce ti s-a spus... Nu ai motive reale pt a fi speriata, crede-ma!!!
"Marea taina a existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti!..." - Dostoievski
arian spune:
quote:
Originally posted by Alcristina
Draga Teo,
Citesc de mai bine de jumatate de ora raspunsurile de pe forum si constat ca ai o rabdare de fier si o inima mare.
De asta te rog sa imi spui si mie ce sunt contractiile, pentru ca nimeni nu m-a lamurit inca.
Sunt insarcinata in 27 de saptamani, am 28 de ani, prima sarcina.
Am inceput sa am dureri (ca la menstruatie) cam in urma cu cateva saptamani. Mai recent, am avut dureri continue timp de trei zile, motiv pentru care m-am dus repede la doctorita mea si ea m-a internat in spital pentru 3 zile, unde am facut perfuzii antispastice, cu gynipral.
Doctorita m-a certat ca aceste contractii sunt din cauza ca am facut efort, am lucrat noptile si am zugravit casa. Totusi, nu am sangerari sau alte manifestari, numai dureri, cand ridic piciorul sau cand ma asez brusc.
Intrebarea mea este de ce eu nu simt acestea ca pe niste contractii efective, adica nu simt ceva care se contracta si apoi se dilata brusc?
As vrea sa mai stiu ce inseamna "col scurtat" si cum shtiu daca am colul deschis? Asta, am inteles, este pericolul cel mai mare la contractiile dureroase. Adica ce manifestari ar trebui sa am pentru ca sa ma duc din nou la doctor?
Acum stau acasa in concediu, nu fac nimic decat mananc si citesc, si, din cand in cand iau NOSPA, pentru ca mai am dureri.
Alta nedumerire a mea este faptul ca mie nu mi s-au dat nici un fel de vitamine pentru perioada sarcinii, in afara de acid folic pana la trei luni. Stiu de la alte gravide ca au luat multe vitamine, iar eu n-am primit nimic. Apoi, faptul ca mie nu mi se spune niciodata nimic, la ecografie, despre placenta de exemplu, doar despre bebe ca e mare si e bine (doamne ajuta!). Nici analize nu mi s-a spus sa fac, in afara de acelea din primele luni de urina si sange. Ar trebui oare sa ma ingrijorez sau sa mai consult un medic? Eu am toata stima pentru doctoritza mea, care este un om deosebit, calm, inteligent, si care are multa rabdare, dar nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva nu suntem ingrijiti cum trebuie.
Multumesc anticipat pentru raspuns si iti doresc ca Dumnezeu sa-ti ajute pentru tot binele pe care il faci pentru noi.
* * Cred ca am mai trimis undeva mesajul, sper sa nu ma repet si sa ma uit unde trebuie dupa rapuns. :)
Cristina,
CUD-urile sau contractiile uterine dureroase sunt normale numai in timpul nasterii la termen. Oricand in afara acesteia anunta un avort (pana in saptamana 28) sau o nastere prematura (din sapt 28 in sus).
Ce sunt CUD-urile? Exact ce spune numele: contractii ale peretelui muscular al uterului gravid, insotite de dureri. De ce nu simti nimic scurtandu-se inauntru? Pt simplul motiv ca uterul se contracta pe un continut al carui volum nu poate fi comprimat prea mult. Deci avem o contractie zisa izometrica, adica in care lungimea fiblrelor muculare ramane aproape nemodificata. In schimb creste tonusul muscular, cu alte cuvinte muschiul uterin se intareste. Aceasta este consecinta, la exterior, a CUD: intarirea uterului pe timpul contractiilor.
Ce este colul scurtat? Uterul are forma unei pungute cu deschiderea orientata in jos, spre vagin. Portiunea cea mai de jos a uterului, care proemina in vagin si care e cea mai ingusta se numeste col uterin. CUD determina tractiuni ale marginii colului catre partea de sus a uterului. Asta are drept urmare ridicarea acestei margini si deci colul apare la examinare mai scurt. De aici denumirea de "col scurtat". De fapt scurtarea si apoi stergerea completa a colului, asociata deschiderii si dilatarii lui, sunt procese fundamentale in actul nasterii, procese de producerea carora sunt responsabile tocmai CUD. CUD care determina modificari ale colului uterin se numesc "CUD eficiente". Ele sunt evident benefice in timpul nasterii la termen, dar sunt absolut necesar a fi combatute inainte de termen.
Ca ai colul scurtat sau deschis nu ai de unde sti tu. Acestea sunt elemente ce se identifica la examenul ginecologic. Eventual deschiderea colului (insotita intotdeauna de scurtare) poate duce la pierderea "dopului gelatinos" ce "sigileaza" intrarea in uter pe parcursul sarcinii. El apare ca o masa gelatinoasa alb-galbuie sau chiar bruna. Cum modificarile de col apar drept consecinta a CUD. acestea trebuie sa reprezinte semnalul de alarma. Daca chiar in conditiile repaosului prelungit la orizontala, a medicatiei tokolitice (inteleg ca ti s-a prescris No-Spa), contractiile dureroase continua sa apara, sau daca peste acestea se suprapune pierdere de sange sau de lichid amniotic (lichid albicios, uneori asemanator laptelui diluat, alteori verzui), trebuie mers de urgenta la spital.
Urmarirea gravidei fara risc se face pana in ultimul trimestru de catre medicul de familie. El este cel ce ar fi trebuit sa te trimita la examene de specialitate (ceea ce inteleg ca a facut in conditiile problemeleor pe care le-ai avut), sa-ti masoare greutatea, inaltimea fundului uterin, circumferinta abdominala la nivelul ombilicului, tensiunea arteriala si pulsul. Tot el trebuia sa-ti dea trimiterile pt repetarea analizelor de urina si eventual secretie vaginala, ca si pt cele de sange acum la intrarea in ultimul trimestru. Ginecologului trebuie sa-i fie puse la dispozitie rezultatele in dinamica lor in momentul prezentarii pt control de specialitate.
Referirile la aspectul si localizarea placentei, ca si la cantitatea de lichid amniotic ar fi necesare in cadrul ecografiilor de sarcina, dar stiu prea bine ca ele sunt facute doar daca apare ceva anormal. Deci poti presupune ca totul este in ordine atata vreme cat nu se pomeneste nimic de ele in rezultatul ecografiilor facute.
Administrarea de vitamine si oligoelemente pe parcursul sarcinii este o chestiune optionala atata vreme cat analizele sunt bune. Cum inteleg ca tu nu ai facut alte analize decat cele de la inceputul sarcinii, este greu de apreciat daca ai fi avut nevoie de suplimente. Oricum, ma indoiesc ca in cursul internarii pt tratarea amenintarii de avort pe care ai avut-o nu ti s-a mai facut macar un set de astfel de analize. Daca din spital nu ti s-a prescris nici un supliment, inseamna ca stai bine. In perioada aceasta a anului o alimentatie corecta poate aduce toate elementele necesare organismului tau.
"Marea taina a existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti!..." - Dostoievski
arian spune:
quote:
Originally posted by Julie
Trebuie sa marturisesc ca m-am hotarat sa scriu dupa o indelunga "dezbatere" cu mine insami - stiu ca sunt aici persoane cu probleme mult mai mari si mai apasatoare decat a mea si stiu cat de limitat este timpul dumneavoastra, domnule doctor... In fine, o sa expun totusi aici problema pe care o am.
De cativa ani buni (dupa nasterea copilului, acum 6 ani si mai bine) ma confrunt aproape luna de luna cu asa-numitul sindrom premenstrual. Care include nu numai disconfort fizic (tensiune extrem de neplacuta in sani, uneori si cu 2 saptamani inainte de ciclu, edeme, migrene etc, incununate, ca sa puna capac, de dismenoree, cand timp de 2-3 zile sunt aproape complet scoasa din "functiune") dar si disconfort psihic, care este uneori foarte greu de indurat (de mine si, cu siguranta, si de catre cei din jur). Mai precis depresie, anxietate si iritabilitate.
Buun... La medic am mers - de fapt la controalele periodice - si, acum trei ani de pilda, mi s-au prescris niste preparate hormonale (asta si in urma unei ecografii la sani). Nu stiu ce combinatie pentru ca in Jap. pacientii nu trebuie sa stie, asta-i politica, pe de o parte, pe de alta, exista medicamente care se fabrica aici si degeaba afli denumirea produsului, daca nu stii sa citesti japoneza de specialitate. Aceste medicamente, pe care le-am luat trei luni, m-au scapat pentru urmatoarele trei-patru de simptomele "fizice", insa in a doua luna dupa ce am inceput sa le iau am constatat ca slabisem vreo 6 kg... fara sa tin vreo dieta (am 1,75 si ajunsesem la 54 de kg). Nu bag mana in foc ca din cauza medicamentelor, dar coincidenta a fost mare totusi.
In fine, la controalele ulterioare nu mi-a mai fost prescris nimic, medicii au trecut in fisa "sindromul premenstrual" si atat. Acum cateva luni, la ultimul control, la insistentele mele si numai dupa ce i-am spus doctorului aproape plangand ca uneori chiar ma simt foarte rau, fizic, dar mai ales psihic (am zis si ca am luat hormoni pentru asta, candva) - si dupa indelungi scarpinari in cap, doctorul mi-a prescris medicamentul "Meilax" (ethyl loflazepate). Cu recomandarea expresa de a nu lua decat cand simt ca explodez. Stiu ca e un sedativ - si am luat o singura data. M-a ametit rau de tot, dar alt efect (antidepresant, vreau sa zic) nu a avut (mai de mult am mai luat cate un Valium, cu asta m-am simtit intr-adevar mai bine, fara efecte secundare care sa interfereze cu activitatile mele din timpul zilei). Asa ca fac in continuare exercitii de vointa - care uneori implica un efort major - si cam atat.
As vrea totusi sa stiu - exista vreun tratament pentru pms, si care ar fi cel mai indicat? Sa ma adresez ginecologului (iar), endocrinologului sau psihiatrului? Nu mai stiu incotro sa o apuc.
Ah, probabil ca e important sa mentionez ca am 33 de ani, pilule contraceptive nu iau (am luat Marvelon inainte de a avea copilul, pentru dismenoree, dupa aceea insa nu), fumez cam 10-12 tigari pe zi, sunt hipotensiva, beau cafea dimineata, am un ulcer duodenal capatat in perioada studentiei... daca au toate astea vreo relevanta... Sport nu practic in mod expres, dar de cate ori am ocazia prefer bicicleta in locul autobuzului...
Multumesc pentru timpul acordat.
Julie
PS Acum cateva momente am cautat in mesajele postate aici raspuns la problema mea - probabil ca in cele din urma am sa merg la un psihiatru.
Numai bine!
Julie,
Problemele descrise de tine nu sunt catusi de putin minore, daca spui ca esti "desfiintata" timp de cateva zile, in fiecare luna.
Dupa cum vad ca tu insati ai constatat, raspunsurile la intrebarile tale se gasesc deja in acest topic, si te-as ruga sa le cauti si sa le aplici. In esenta, pt problemele fizice trebuie sa urmezi un tratament hormonal timp de 10 zile la fiecare ciclu mesntrual, asociat cu un tratament antalgic-antiinflamator in perioadele dureroase. In plus, exact cum ai concluzionat, trebuie sa consulti un psihiatru, el este cel mai in masura a stabili tratamentul cel mai adecvat pentru partea psihica a PMS-ului tau.
"Marea taina a existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti!..." - Dostoievski
arian spune:
quote:
Originally posted by IOANA98
Draga Nimeni,
Incep asa pentru ca alta formula nu am gasit dar cred ca nu te superi pentru ca te simt aproape si apreciez faptul ca faci atat de mult pentru ceilalti .
Sa intru in subiect ( fara documentatia de rigoare , pentru ca nu stiu ce ar trebui sa-ti spun) : verisoara mea are 36 ani , doua operatii de cazariana , si acum este insarcinata cu al 3 lea bebe . A fost la 2 medici diferiti si ambii au speriat-o atat din punctul de vedere al nasterii naturale cat si al cezarienei . La prima nastere i-a murit bebelusul , al 2 lea bebe este un pusti grozav .
Nu stiu ce ar trebui sa-ti mai scriu .Daca poti, intreaba-ma tu, te rog . Poate o mai incurajam !
Multumesc anticipat .
IOANA
Ioana,
Chiar nu pot spune mai nimica bazandu-ma doar pe povestea ta. Singurul lucru clar e ca daca sarcina poate fi dusa la termen, nasterea va trebui terminata prin operatie cezariana. Atata vreme cat nu stiu absolut nimic despre evolutia primelor doua sarcini (si cauzele mortii primului copil), nu stiu absolut nimic despre prezenta sarcina si nu pot deduce care sunt motivele sperieturii acuzate de prietena ta, ce as putea comenta??? Aici nu este vorba de incurajare, ci de decizii bazate pe cunostinte medicale. Daca sarcina de fata reprezinta un pericol major pt viata sau sanatatea prietenei tale, a o incuraja echivaleaza cu o crima.
"Marea taina a existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti!..." - Dostoievski
arian spune:
quote:
Originally posted by bella25
Draga "nimeni", sunt foarte incantata ca am descoperit acest forum si iti multumesc ca ne raspunzi cu atata promtitudine. Eu sunt noua aici ,pe forum si am fost extrem de fericita cand am vazut ca fiecare si-a primit raspunsul la intrebarea emisa. Nu sunt multi oameni ca tine mai ales doctorii. Am si eu cateva intrebari pt.tine despre ceva ce ma nelinisteste. Am facut testul PAP si mi s-a descoperit o infectie microbiana care a fost diagnosticata drept colpita nespecifica.Ca tratament mi s-au prescris ovule Meclozol 2/zi timp de 10 zile. Nu am gasit la farmacia la care am mers acest tip de ovule si mi-au recomandat ovule Flagyl. Mai am 3 zile de tratament si voi merge iar la control.Spune-mi si mie te rog ce este "colpita nespecifica" si daca tratamentul este corespunzator si nu necesita si tratarea partenerului.Si inca o problema:d-na doctor mi-a schimbat pilulele anticonceptionale mi-a dat Marvelon.Pe la jumatatea foliei mi-au aparut o scurgere de culoare maronie care persista si o usoara sangerare. Care este problema? Sa intrerup pilulele? Daca am folosit ovulele pe perioada acestei scurgeri este posibil sa le fi redus efectul?Si o ultima intrebare :este posibil ca de la pilulele anticonceptionale sa-mi amorteasca picioarele?
Iti multumesc anticipat si imi cer mii de scuze pt.cat de mult am scris
Bella25,
1. Colpita nespecifica este termenul ceva mai vechi folosit pt denumirea colpitei (sau vaginitei) cu Gardnerella vaginalis, o bacterie oarecare. Deci nu este nimic altceva decat o infectie banala a vaginului, in general foarte usor tratabila. Inlocuirea Meclozolului cu Flagyl este perfect posibila, noul medicament avand aceleasi efecte in privinta afectiunii in discutie ca si cel prescris. Unii (printre care si eu) insotesc terapia locala (ovule in vagin) cu cea generala (pastile pe gura) reprezentata de Metronidazol (Flagyl) sau Tinidazol (Fasigyn). Tratamentul partenerului nu este o terapie propriu-zisa, el consta in instituirea unor masuri de igiena locala mai stricte (decalotarea penisului, spalatura locala cu apa si sapun, clatire cu apa din abundenta, uscare prin tamponare, recalotare), aplicate zilnic sau de doua ori pe zi.
2. Indiferent de tipul contraceptivului utilizat, aparitia spotting-ului si a break-through-ului sunt posibile in primele 1-3 luni de administrare. NU intrerupe pilula chiar si in conditiile mentionate. Prezenta sangerarii mentionate nu influenteaza eficienta tratamentului local vaginal, care deci trebuie continuat (chiar si pe perioada menstrei).
3. Nu inteleg ce fel de "amorteli de picioare" acuzi. In principiu este imposibil ca un anticonceptional oral sa dea asemenea manifestrari, si oricum este exclus sa le produca in prima luna de administrare.
"Marea taina a existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti!..." - Dostoievski
arian spune:
quote:
Originally posted by Dianne
In primul rand "buna ziua" pentru toata lumea. Sunt un membru proaspat al acestui forum si bineinteles am si eu cateva lucruri care ma nelinistesc. Urmaresc cu interes de cateva saptamani raspunsurile oferite de "nimeni" si in sfarsit mi-am luat inima in dinti sa cer si eu ajutor. Prin urmare, draga "Nimeni" incerc sa-ti spun mai pe scurt care-i problema mea.
In octombrie 2002 m-am dus la medicul meu ginecolog pentru un control de rutina( in momentul acela aveam montat un sterilet), dar si pentru anumite dureri in zona colului. Mi-a spus ca am o rana pe col, ce trebuie cauterizata. Normal ca am mers din nou la medic, mi-a fost scos steriletul si in aceeasi zi rana a si fost cauterizata. Nu stiu daca este important sa adaug ca atat scoaterea steriletului cat si cauterizarea au fost facute in prima zi de ciclu. Au urmat ( doar)controale saptamanale, fara alt tratament pana cand ( se pare) ca totul a fost in regula. Azi am aflat ca acea rana ori n-a fost vindecata, ori a reaparut, cert este ca trebuie intervenit chirurgical pentru rezolvarea problemei. Nu stiu daca am retinut corect cum se numeste procedura ( conizatie???), dar mi s-a spus ca trebuie sa taie ceva din col s.a.m.d. Ce se intampla de fapt? Care este cauza aparitiei acestei rani, pentru ca nu este prima data cand apare? Daca am aceasta rana de un anumit timp ( nici nu stiu de cat) pot face cancer?Imi cer scuze daca intrebarile mele sunt stupide dar la capitolul asta sunt "habarnista"! Cu mii de multumiri astept cu nerabdare parerea ta!
Dianne,
Personal nu sunt de acord cu atitudinea "grabita" a celui care te-a tratat, dar bineinteles ca opinia mea nu este litera de lege si, mai mult, este de presupus ca cel care A VAZUT leziunea stie mai bine ce are de facut. Din pacate reaparitia leziunii cervicale (ranii pe col) dupa cauterizarea acesteia dovedeste faptul ca opinia mea este intemeiata. Este perfect adevarat ca firul steriletului poate determina o inflamatie e canalului cervical (prin care trece), care poate evolua spre o eroziune cervicala. Dar nu este singura cauza posibila a aparitiei acestor leziuni, iar deseori cauzele sunt multiple. In cazul tau se pare ca asa au stat lucrurile, si suspicionez o cervico-vaginita cronica (inflamatie a vaginului si colului determinata de varii microorganisme) care a coexistat la un moment dat cu dispozitivul intrauterin. Ma mira faptul ca nu ti-a fost administrat nici un tratament local dupa cauterizare, ca si faptul ca nu mentionezi nimic de teste de laborator, cum ar fi un test Babes-Papanicolaou sau macar un examen citobacteriologic al secretiei vaginale. De asemenea, poate ar fi fost indicata o colposcopie, eventual insotita de test Schiller si biopsie tintita. In fine, daca descrierea evenimentelor nu este incompleta din cauza ta, atitudinea abordata mi se pare cam superficiala si "zmucita".
Evolutia naturala a unei eroziuni cervicale netratate poate fi spre aparitia leucoplaziei si finalmente a cancerului cervical. Oricum, se pareciaza ca in medie trece un interval de 7 ani pt transformarea unei leziuni benigne in leucoplazie si alt 5 ani pt transformarea acesteia in cancer. Oricum, morala este ca, indiscutabil, leziunea respectiva trebuie determinata sa dispara.
"Marea taina a existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti!..." - Dostoievski
arian spune:
quote:
Initial creeata de amiut
voi trece direct la subiect..am inteles ca timpul este foarte pretios.
Anul trecut in septembrie au aparut niste usturimi si arsuri in zona genitala care dupa 4-5 zile au trecut. Dupa inca doua saptamini arsurile au reaparut asa ca am mers la medic.Am facut un examen bacteriologic care a iesit normal (trichomonas,candida,neisseria,gardnerelia,herpes simplex,alte bacterii,alte virusuri-absente), dupa care am facut o analiza a singelui pentru clamydia si rezultatul a iesit echivoc,medicul ginecolog spunind ca nu e nevoie de un tratament...singurul tratament care mi s-a aplicat a fost 10 zile de doxiciclina si diclofenac pentru o anexita de care nu stiam si care mi-a fost depistata in urma controlului ginecologic. Dupa cele 10 zile de tratament situatia a ramas aproximativ aceeasi ...insa raspunsul medicului a fost ca mai mult de atit nu are ce sa-mi dea...asa ca mi-a recomandat diclofenac si daca ma simt mai rau de asa sa mai vin la un consult.
Au trecut citeva luni...usturimile si arsurile apareau cu o frecventa de cam 2 ori pe luna asa ca in cele din urma m-am hotarit sa schimb doctorul. Am facut un nou examen bacteriologic insa pina la obtinerea rezultatelor mi s-a aplicat un diagnostic-colpita micotica si un tratament cu lomexim in doza unica (fara a i se aplica vreun tratament partenerului - pe motiv ca ciuperca nu prea sta pe penisul barbatului). Dupa utilizarea ovulului trei zile mi-a fost bine...in sensul ca arsurile au trecut...a ramas doar o mica mincarime. Dupa cele trei zile de bine simptomele au reaparut si am mers din nou la medic. Intre timp au venit si rezultatele la analize si testul a iesit bun...nici o prezenta de ciuperca sau orice altceva. In ciuda acestui diagnostic mi sa- mai dat o reteta cu diflucan in doza unica atit mie cit si partenerului,doctorul spunind ca e vorba de o reinfectare insa eu nu am avut contact sexual neprotejat.
Am luat aceste pastile, insa de data aceasta nu au avut nici un efect...senzatia de usturime si arsura a ramas...o zi este foarte intensa...apoi 2,3 zile isi reduce din intensitate,2-3 zile dispare dupa care reapare mereu.
Ceea ce vreau de la dv. este sa-mi dati un sfat ...ce sa mai fac in continuare, la ce fel de doctor sa mai merg daca un medic ginecolog nu-mi poate rezolva problema.
Amiut,
Nu stiu pe ce baza s-a mers pe ideea existentei unei candidoze vaginale, pt care ti-au fost aplicate atat tratamentul in unica doza local cu Lomexin600, cat si cel tot in doza unica dar general cu Diflucan. Probabil aspectul secretiei vaginale si descrierea simptomatologiei tale (caracteristice pt candidoza vaginala) au stat la baza deciziilor terapeutice mentionate. Eu unul ma indoiesc ca este vorba de o candidoza, din moment ce repetate examene ale secretiei vaginale au infirmat acest diagnostic. Din moment ce inteleg ca nici alti germeni patogeni nu au fost identificati in vagin, inclin sa cred ca ar fi vorba fie de o reactie alergica locala, fie de manifestri de origine psihica.
Incearca sa stabilesti o relatie intre diferite evenimente legate de vagin si aparitia "arsurilor" mentionate. Daca apar dupa contact, cum spui ca te protejezi (presupun ca utilizand prezervative), ar putea fi vorba de o alergie la cauciucul natural din care acestea sunt fabricate. Daca apar dupa efectuarea toaletei intravaginale, s-ar putea ca eventualele geluri intime pe care le utilizezi sa fie de vina. In fine, circumstante de aparitie a unor reactii alergice locale vaginale pot fi mult mai multe, si nu le pot eu imagina si descrie pe toate. Ideea este ca daca poti stabili o relatie intre contactul vaginului cu ceva (orice) si aparitia senzatiilor neplacute, este foarte probabil sa fie vorba de o intoleranta a ta la substanta in cauza. Remediul este evident, zic eu.
Daca nu exista astfel de relatii, dar usturimile vaginale apar in conditii de stress emotional (fie pozitiv, fie negativ), e posibil sa suferi de o "vaginita psihica", caz in care numai un psihiatru poate da de cap situatiei existente.
Eu unul te-as sfatui pana una-alta sa folosesti ca remediu temporar spalaturile vaginale cu solutie de Tantum Rosa. Cu alte cuvinte, in momentul in care simti ca senzatia de arsura incepe sa se instaleze, fa un dus vaginal utilizand solutia mentionata si in mod cert usturimile vor inceta. Tantum Rosa se prepara dizolvand continutul unui pliculet in 0,5l apa caldut/calda (NU rece!); toata cantitatea de solutie obtinuta trebuie trecuta profund prin vagin in cadrul unei spalaturi vaginale.
"Marea taina a existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti!..." - Dostoievski
desprecopii spune:
Atentie - cine trimite mesaje private medicilor Desprecopii.com - risca suspendarea de pe forum!
Toate comunicatiile se desfasoara pe forum!
va multumesc pentru intelegere,
desprecopii.com
Pentru parinti... despre copii!
arian spune:
quote:
Initial creeata de Dorsilia
D-le dr. problema mea e urmatoarea:in octombrie la un examen ginec. aveam leptothrix, am facut tratament cu logest (ovule si pastile). La control luna asta, la alt medic, se pare ca nu mai aveam nimic. Dar ideea e ca simt intepaturi in ambele parti la nivelul ovarelor, am o scurgere alba groasa, nemirositoare,ciclul mi-a intarziat, sunt intr-a 39 zi deja, si in plus nu mai simt nevoia de a face sex deloc, din cauza unei senzatii de jena fizica.Ecografia vaginala nu a aratat nimic,medicul spunea doar ca vede ca s-a produs ovulatia si ca se secreta mult progesteron. De unde se vede ce se secreta la o ecografie transvaginala?Nu a luat in seama nici cand i-am spus de intepaturile din zona ovarelor nici de secretia alba, groasa si abundenta,in acel moment spunea ca dpdv. ginec. nu am nimic. Ideea e ca normal nu avea cum sa vada acea scurgere pt. ca m-am spalat in exterior inainte de a merge la medic, iar in interior zicea ca nu a gasit semnele unei scurgeri.Testul papanicolau indica flora de gradul I, bacili Döderlein redusi cantitativ.Mi-a dat ovule BETADINE si 10 pastile de DUPHASTON/ 5 zile. Ma dor sanii, s-au marit, sunt tari si mameloanele rosii.Vreau sa stiu: e cazul sa ma alarmez si sa caut un al 3-lea medic?Mie mi se pare ca am destule simptome ciudate:intarzierea ciclului, jena, scurgerea, durerea de sani, intepaturile din zona ovarelor. Ce sa fac? Va rog din tot sufletul sa imi raspundeti. Multumesc Teo
L
Dorsilia,
In mod evident incurci (macar) putintel lucrurile. Este perfect posibil ca in octombrie sa fi avut Leptothrix in secretia vaginala, dar tratamentul indicat nu a fost sub nici o forma cel cu Logest. Si asta pentru simplul motiv ca Logest-ul este un contraceptiv. Ca memoria ti-a jucat o festa in cazul de fata este dovedit de afirmatia ta cum ca ai utilizat pastile si ovule de Logest, aspect absolut imposibil, dat fiind faptul ca Logest-ul se prezinta exclusiv sub forma de drajeuri.
Este posibil sa fi fost tratata in paralel cu Logest pt un eventual ovar chistic, dar aceasta nu are nici o legatura cu Leptothrix-ul in discutie. Poate Metronidazol (sau Flagyl) comprimate orale si vaginale iti suna cunoscut???
Oricum ar fi, se pare ca de Lepto ai reusit sa scapi (aspect ce nu constituie o mare surpriza). Sa continuam discutia pe tema starii vaginului tau, apoi ne vom referi la ovare, ovulatie si menstruatie, OK?
Inclin sa cred ca medicul care te-a vazut are dreptate: nu este nimic patologic in aspectul secretiei tale vaginale. De ce? Datorita rezultatului testului Pap, care pare a fi, din spusele tale, perfect: tipul I citologic reflecta normalitatea absoluta (pentru asta chiar meriti felicitari, fara urma de gluma!), iar prezenta bacililor Doederlein (nu am umlaut) confirma o data in plus eubioza perfecta vaginala (adica existenta florei microbiene normale pt un vagin curat). In astfel de conditii, secretia vaginala nu poate avea un aspect patologic!
Daca totusi secretia este semnificativ mai abundenta decat de obicei, trebuie sa ne gandim la un dezechilibru hormonal instalat de curand (de curand, pt ca altfel si flora vaginala ar trebui sa fie modificata). Iar asta merge mana in mana cu afirmatia ta cum ca ai o intarziere apreciabila a aparitiei menstruatiei.
Secretia vaginala groasa, abundenta, fara miros neplacut, cu un continut microbiologic perfect este caracteristica hipersecretiei progesteronice. Angorjarea (umflarea) sanilor poate fi de asemenea rezultatul unei secretii progesteronice exagerate fie cantitativ, fie temporal. Diminuarea sau absenta libidoului (dorintei de a avea contact) se poate datora si ea aceluiasi aspect. In fine, dar nu ca importanta, ci tocmai pt a fi retinut, intarzierea aparitiei menstruatiei poate fi datorata aceleiasi cauze.
Ai intrucatva dreptate, la ecografie, fie ea transcutana sau intravaginala, nu se poate VEDEA secretia de progesteron. Dar daca ecografia in mod B este insotita de Doppler-ultrasonografie color se poate pune pune in evidenta gradul de vascularizatie al corpului galben (structura ovariana responsabila de secretia progesteronului). Cu cat vascularizatia este mai intensa, cu atat activitatea secretorie a corpului galben este mai intensa. Probabil aceasta a fost modalitatea de apreciere a secretiei progesteronice de catre ginecologul tau.
Nu spui CAND a fost efectuata ecografia in cauza. Daca ea este foarte recenta (in ultimele 3-5 zile), ea vine, in special prin prisma afirmatiilor mediclului care a efectuat-o, drept o dovada paraclinica incontestabila a diagnosticului care se prefigureaza de la sine din cele expuse mai sus: CORP GALBEN PERSISTENT.
Cu alte cuvinte, se pare ca in cazul tau, corpul galben format in urma ultimei ovulatii nu a involuat (in absenta sarcinii) dupa 10-11 zile de existenta, ci dimpotriva isi continua activitatea secretorie. Prelungirea secretiei progesteronice este aparent responsabila de toate tulburarile pe care le acuzi. Mai multe detalii referitoare la formarea si evolutia normala a corpului galben poti gasi intr-unul din raspunsurile din topicul "555-OB-GYN".
Tratamentul cu Duphaston 2cp/zi este (sau ar trebui sa fie) eficient in conditiile date. Eu obisnuiesc sa administrez medicamentul 10 zile consecutiv, nu doar 5. In mod normal, la 3-5 zile dupa intreruperea medicatiei ar trebui sa apara menstruatia.
Nu inteleg rostul tratamentului local cu ovule de Betadine, in conditiile rezultatului examenului microscopic al secretiei vaginale pe care l-ai prezentat. Poate cu scop profilactic, pt ca dezechilibrul hormonal de moment sa nu determine un dezechilibru al florei vaginale... Dar insasi administrarea de Betadine pe un vagin eubiotic determina astfel de dezechilibre. Imi exprim deci retinerea cu privire la aceasta parte a tratamentului indicat. Impresia mea este ca el ti-a fost prescris urmare a insistentelor tale referitor la secretia abundenta pe care o acuzi (mai pe sleau, ca sa scape omul de gura ta - LOL).
Deci relaxeaza-te, daca mesajul tau este corect, situatia nu este nicidecum disperata si se va rezolva in curand - urmeaza tratamentul!
Comentariile de mai sus au in exclusivitate scop informativ si educativ. Ele nu sunt menite si nu pot inlocui examinarea directa de catre personalul medical calificat. De asemenea, ele nu reprezinta sub nici o forma o modalitate de initiere a unei relatii medic-pacient cu finalitate materiala.