Romanii din Marea Britanie (12)

Raspunsuri - Pagina 19

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Mirupati spune:

Salutari la toata lumea, dupa o perioada lunga de tacere am lasat azi tot si am zis hai sa scriu fuga, ca tot incerc de citeva saptamini si poc apare ceva si ma iau cu altele. Scuze - sper ca sinteti bine cele pe care le cunosc si salutari membrilor noi !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Witchie spune:

multumesc, ella.

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Partir...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ella_64 spune:

pentru putin, Witchie. Bine te-am regasit, Mirupati.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Letitia1 spune:

1. Cum vi se pare invatamantul public la Englezi?
Cam cat de necesare ar fi scolile private?

2. V-ati facut prieteni Englezi sau va vedeti mai mult cu Romani sau alti emigranti?

3. Cum vi se par copiii Englezilor la capitolul "buna crestere" (pe medie, desigur)? Nu ma intrebati cum definesc eu "buna crestere".
Va cer opinia voastra, cat se poate de subiectiva. Yay or nay.
Daca yay de ce, daca nay de ce.

4. Ati putea afirma ca exista o comunitate Romaneasca coesiva acolo...sau nu prea?

5. Ce va place cel mai mult in Anglia? Dar cel mai putin?
In doua vorbe...

Syracuse, eu sint de 6 ani aici, am venit cu work permit - dependenta de sot- acum sintem cetateni englezi. Copilul avea 9 luni, iar acum e in anul II, deci am trecut prin toate fazele de invatamint englezesc, nurserie, pre-school etc. Cind am ajuns, vreo citeva luni am stat in Londra, iar apoi ne-am cumparat casa la 40 km nord de Londra.

1.Invatamintul public englezesc mi se pare slabut, de aceea ne gindm ca din ciclul 2 sa-mi dau copilul la o scoala privata (10.000 lire /an)
2.Ne-am facut prieteni englezi, dar nu la modul sa socializam cu ei, nu ca ei n-ar fi vrut, ci noi. Aici sintem un grup de vreo 5 familii de romani cu care ne tot vedem, dar drept sa-ti spun, sintem asa ocupati ca nu prea avem timp de vizite. Insa daca vreau sa dau o petrecere, am pe cine sa chem.
3.Copii englezilor (cei de o virsta cu fiu-meu) mi se par extrem de bine crescuti, i-am sarbatorit anul trecut ziua de nastre si am invitat 26 de copii, am crezut ca o sa fie o nebunie cu atitea copii de tinut in friu. S-au comportat supercivilizat, nu am avut nici o treaba.

4.Nu stiu daca exista o comunitate romaneasca coesiva, ca n-am nici o legatura cu ei -lipsa de timp.

5.Cel mai mult imi place faptul ca englezii sint foarte toleranti si intelegatori. Imi displace faptul ca sint prea calmi si inghit uneori prea multe de la sistem fara sa protesteze in nici un fel.
Daca o sa reusiti sa aveti un venit de 100000/an cred ca o sa fie de ajuns. De altfel nici nu cred ca o sa reusiti sa obtineri mai mult, si sotul meu este highly skilled si nu cistiga 200000/an.
Mult succes.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Witchie spune:

Ella, pot sa te pun pe lista mea de ym?

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Partir...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ella_64 spune:

da, desigur.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns motanik spune:

Miru, ce bucurie sa vad randurile tale!
Sper sa mai apari, mi-e dor de fetele veterane pe aici, mai ales ca acum s-a marit gasca ar fi fain sa reveniti!
Pupici si astept mai multe despre purcelusi, ce fac, cum fac, cand fac, da de stire tot si adu si poze!

--------------------

Andra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns belle_vue spune:

Draga Syracuse,

am vazut in trecere unele dintre subiectele legate de "a fi sau a nu fi in America" si e foarte interesant nivelul inalt de resentiment pe care tema il genereaza... Faptul de a te acomoda intr-un loc sau altul pe glob e strict individual si tine de o suma foarte mare de factori. Pentru orice occidental, ideea mutarii dintr-o tara in alta e una dificila, dar, in ultima instanta, analizabila in mod rational. Pentru romani in general, dar mai ales atunci cand e vorba despre America, se pare ca tema e "viscerala". Inca incerc sa inteleg de ce...

Dincolo de asta, incerc sa raspund la intrebarile puse de tine, urandu-ti in acelasi timp succes in luarea unei decizii.

Sotul meu e englez si avem un baietel de 2 ani si 3 luni si asteptam o fetita (C/x programata peste 4 zile daca nu se decide sa iasa la lumina intre timp). Sotul meu mai are un baiat de 10 ani care traieste in Franta cu mama lui. Sotul meu a locuit in Franta o luga perioada, acolo ne-am cunoscut, dar eu n-am suportat Franta asa ca ne-am mutat in Anglia. Nu stiu daca am luat cea mai buna decizie si probabil vom dori sa ne petrecem batranetile mai la Sud, intr-o clima mai blanda, dar deocamdata ne multumim cu... sudul Angliei. El spune ca la 10 minute de plaja (cum e plasata casa noastra) e locul cel mai nordic din UK in care ar locui.

Sud-estul in ansamblu e zona cea mai dezvoltata a UK, mai cosmopolita, cu varietatea cea mai mare de oferte de munca -- si ca atare si cea mai scumpa. Asta explica, pe undeva, de ce mai catre nord relatiile sociale sunt mai traditionale si oamenii mai prietenosi si mai politicosi. Eu zic ca Bournemouth-ul, unde stam noi, are the best of both worlds, fiindca e o conurbatie de 3 orase (Poole-B-Christchurch), cu port, zona turistica, universitate -- dar si o parte mai traditionala si mai comunitara, cu o country life bogata (e o centura de sate si orasele mici care margineste conurbatia). Crime level e unul dintre cele mai mici din UK. Trebuie sa-ti spun ca ideea de country living in Anglia e diferita de alte locuri (Franta, de pilda ), in sensul ca de regula oamenii care au case in sate sunt aia care au avut succes in oras si au destui bani sa-si permita casa cu teren intr-un sat la 10-20-30 de mile distanta de oras. In plus, Bournemouth-ul are un micro-climat special, cu mai multe zile de soare decat oriunde in restul tarii (cresc palmieri, de pilda).

Invatamantul public poate fi foarte bun sau foarte prost -- ori anywhere in-between. Exista ghiduri publicate periodic (de 2 ori pe an, am impresia) de guvern cu rezultatele scolilor. Cele mai bune sunt scolile religioase (adica apartin Church of England si Bis catolice) -- mai multa disciplina, profesori mai devotati, clase cu nr mai mic de elevi. In afara de scolile religioase, de regula, scolile din interiorul oraselor mari sunt mai slabe decat cele de la periferie (periferia fiind gentrified). Scolile publice (inclusiv cele religioase) primesc copiii pe criteriul zonei de locuire, iar cele foarte bune sunt si foarte aglomerate, adica sansele de a intra acolo daca nu locuiesti in "catchment area" sunt minime. Asta e, de altfel, un criteriu esential in cumpararea/inchirierea de locuinte, asa incat pot aparea diferente de 10-20% de pret in (aparent) acelasi cartier... De fapt, strada urmatoare nu mai intra in "catchment area" al nu-s carei scoli renumite... (In unele cezuri e o adevarata isterie, cu oameni care se muta sau macar inchiriaza ceva pt un an de zile, ca sa aiba adresa in catchment area potrivita!...)

Invatamantul primar (5-11 ani) e destul de relaxat, se reiau subiectele la niveluri progresive de dificultate, are caracter aplicativ si experimental destul de pronuntat, copiii nu se plictisesc si nici nu au excesiv de lucru. Invatamantul secundar deja are un grad mare de complexitate si dificultate (destul de brusca schimbarea). Se pune mult accent pe sport, ceea ce e un lucru bun (exista numeroase facilitati in sensul asta, in scoli si publice, finantate de consiliile locale).

Copiii din zonele bune, cu scoli bune sunt manierati si simpatici. Cei din zonele/scolile proaste, dimpotriva. De evitat scolile care au in "catchment area" zone de "council houses" (construite de Consiliul local pt cei cu venituri mici).

Nu e nevoie sa apelezi la o scoala privata daca reusesti sa inscrii copiii la scoli publice suficient de bune (criteriile sunt foarte clar definite drept investitii facute in scoala respectiva si promovabilitate la niv urmator; de pilda, sunt scoli secundare cu 98% promovabilitate la universitate si altele cu 30%...). Procesul de inscriere poate fi insa destul de dificil...

Eu nu am prieteni romani in zona (nu stiu despre alti romani in B, iar Londra e destul de departe pt relatii sociale), asa ca ne vedem cu englezi -- sunt simpatici, agreabili si destul de saritori. Grad de sociabilitate mare in regiunea in care locuim noi -- oricine e dispus sa-ti dea un sfat si sa-ti spuna o vorba buna in locurile publice, iar faptul ca ai experienta internationala e in genere vazut ca un plus.

Subscriu la opinia Andrei, ca 100.000 de lire/an/familie iti asigura un nivel de trai decent, incluzand si 1-2 vacante abroad. Asta inseamna insa dublu in dolari.

Parerea mea e, dupa cum vezi, in ansamblu pozitiva -- desi mai am mult de muncit ca sa ajung la un statut de care sa fiu multumita. N-am lucrat inca in Anglia, fiindca am avut o perioada dificila la venirea din Franta, dupa care am ramas insarcinata si a fost o sarcina grea, iar acum o sa am bb mic... Eu am pregatire de social scientist si am lucrat in universitate/cercetare, dar intentionez sa schimb directia, catre human resources, dupa un program postgraduate. Asta va fi incepand de la toamna, sa am pitica macar de 8-9 luni.

Ar mai fi de criticat sistemul de sanatate (NHS), dar iarasi e in buna masura o chestie de zona -- fiindca e impartit pe zone care se auto-administreaza. Daca sti sa-l folosesti insa (ceea ce multi englezi nu stiu) ai parte de servicii peste medie. Daca nu - nu. (Asta e un punct important cand ai copii sau vrei sa faci.)

This being said, pot sa adaug ca niste cunostinte de-ale noastre care sunt ea englezoaica si el american si care au locuit in ambele locuri sunt decisi sa renunte la Anglia pt SUA (Boston), fiindca viata e incomparabil mai ieftina acolo si li se pare ca exista mai multe posibilitati pt copii (au 2 baieti de 7 si 9 ani).




Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns syracuse spune:

Draga belle vue,

Multumesc frumos pentru detaliile furnizate :).
Si domeniul meu este tot social science, un domeniu in genere nelucrativ, pe care insa mi-ar veni greu sa il parasesc in favoarea sectorului corporatist/business, chiar si pentru mai multi bani.

Mi-ai dat si vesti bune dar si vesti mai putin bune...

Una din problemele uriase pe care le am in SUA este groaza de scoli "laxe", pe care le-ati mentionat si voi in Anglia.
Adica soala de tip "toata lumea e geniu, toata lumea primeste calificativul foarte bine", si cu continut "0".
Copii carora li se preda mai degraba cum sa fie "nice" unii cu altii sau cum sa fie "creativi" de unii singuri (desi eu sunt de parere ca din nimic nimic nu iese) - decat care sunt capitalele lumii, cum sa spelluiesti corect sau alt continut de subtanta.

Poate ca fac parte dintr-o categorie restransa de paranoici de tip "old-school" care cred in tot felul de teorii ale conspiratiei. Si poate ca toate nebuniile astea or fi doar in capul meu si al altor catorva nebuni (care insa au publicat plenar pe temele astea).

DAR: din ceea ce am remarcat eu personal in vest, dar mai ales in SUA (si din citite se pare ca si Scandinavii sunt asi la asa ceva) mie mi se pare ca se duce o lupta sustinuta de imbecilizare si dezumanizare a populatiei care mi se pare teribil de periculoasa pe ansamblu.
Cu cat ii scolesc pe copii si tineri sa fie mai apti pentru cerintele economiei si pietelor de munca, adica mai tehnici si mai specializati, cu atat mi se pare ca ii tampesc mai tare pe plan uman si in planul cunostintelor generale. Care cunostinte generale, desi aparent inutile, sunt de fapt cruciale in a da nastere la oameni cu caracter uman, si nu cu caracter de masina.

Eu sunt o sustinatoare infocata a disciplinelor liberal-umaniste (istorie, geografie, literatura, gramatica, limbi straine) care, cel putin in Statele Unite, sunt devalorizate, fara fonduri, si una peste alta privite ca pe o pierdere de vreme, fiindca nu aduc bani imediati si multi in mana.

In conditiile prezentate de tine, poate ca cunostintele voastre ar avea dreptate sa ia in considerare Bostonul in favoarea Londrei - desi m-ar mira ca Bostonul sa fie mult mai accesibil la pret ca Londra.
Noi insa locuim in Georgia, un stat de tot plansul, fie vorba intre noi, cu scolile publice cele mai proaste din toata magaoaia asta de tara. Iar daca e sa ne gandim la o mutare pe distanta lunga, decat sa ma mut in Boston mai degraba m-as muta peste ocean, inapoi in Europa, fiindca as fi mai aproape de familia mea si mai in elementul meu European (pe Americani inca nu ii inteleg 100% ca fiinte umane ).

Cat despre scoli private, nici macar nu sunt convinsa ca astea ar fi mai bune decat cele publice din zonele de aici asa-zis "bune" (desi am vazut cam ce fel de familii locuiesc in acele zone desemnate drept "bune" pe aici). Mai mult decat atat, daca ar fi sa ii facem baietelului nostru un fratior sau surioara (ceea ce imi doresc tare mult), nu ne-am mai permite scoli private.

Oferta din Bruxelle a fost foarte atragatoate pentru mine fiindca cred ca as fi fost OK cu a imi inscrie copilul(sau copiii, pe viitor) in sistemul de invatamant public Belgian, intr-o zona buna.
Mie mi se pare ca Europa continentala / non-anglofona, este inca mai putin atinsa de nebunia asta cu "facutul banilor prin tehnologie" si ca atare cred ca are inca un sistem de invatamant mai "old school".
Dar nu sunt sigura nici de asta.

Nu mai stiu nici ce se petrece in Romania la ora actuala, desi daca as gasi o scoala in vest care sa imi garanteze ca ar face macar 50% din ce au facut profesorii cu noi in scoala 1-8, mi-as inscrie copilul acolo cu mare incredere.

Imi zici si mie un pic de Franta? Ce nu a mers acolo?
Franta este unul din locurile in care mi-as dori mult sa locuiesc dar nu cred ca ar fi posibil din cauza ca nu stiu ce si-ar putea gasi sotul acolo de lucru.

Multa sanatate tie si bebeului! Mai ai un pic si o vezi! :)

Multumesc tuturor care mi-au raspuns,

syracuse





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lilanda spune:

quote:
Originally posted by syracuse
DAR: din ceea ce am remarcat eu personal in vest, dar mai ales in SUA (si din citite se pare ca si Scandinavii sunt asi la asa ceva) mie mi se pare ca se duce o lupta sustinuta de imbecilizare si dezumanizare a populatiei care mi se pare teribil de periculoasa pe ansamblu.
Cu cat ii scolesc pe copii si tineri sa fie mai apti pentru cerintele economiei si pietelor de munca, adica mai tehnici si mai specializati, cu atat mi se pare ca ii tampesc mai tare pe plan uman si in planul cunostintelor generale. Care cunostinte generale, desi aparent inutile, sunt de fapt cruciale in a da nastere la oameni cu caracter uman, si nu cu caracter de masina.



Noh...imi bagai si io nasu', ca tocmai imi amintii ce primavara am prins la Londra saptamina trecuta, cind am dat de mesaju' asta...
syracuse, n-ai niste literatura pe net, in sensul in care zici de Scandinavia?? Te intreb, cu real interes, pentru ca, din ce stiu io, in mediul universitar danez, situatia e taman pe dos. Pina si in domenii cum ar fi ingineria si mecatronica, se pune accent pe abordari filosofice, etnografice, antropologice, profund umaniste. Dar poate n-o fi vorba de Danemarca :-)) Iti multumesc in avans pentru informatii

pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet

Mergi la inceput