Romanii din Marea Britanie (12)
Raspunsuri - Pagina 20
syracuse spune:
Lilanda,
Teama mea se refera cu precadere la sistemul de invatamant 1-12, nu la universitati.
In privinta asta, literatura cea mai recenta pe care am citit-o in snesul asta este cartea "Affluenza" a lui Oliver James (britanic). Tocmai a aparut in UK, in SUA nici nu cred ca se gaseste inca.
Acolo vorbeste intr-un un capitol intreg despre sistemul de invatamant danez care, dupa ce spune el, este foarte lax si pune accentul in primul rand pe "social skills" si cooperare, si mai putin pe continut.
Desigur, Danezii au un sistem social foarte bine pus la punct, insa potrivit acestui autor, (cu care tind sa fiu de acord), ei au obtinut acest lucru cu pretul unor scoli care submineaza individualitatea copilului si care scolesc nu atat pentru acumularea cunostintelor ci pentru invatarea "cooperarii".
Desi Danemarca si SUA/UK se afla la poluri opse in ceea ce priveste sistemul socio-economic, se pare ca stilul asta de invatamant lax si care devalorizeaza acumularea de cunostinte generale, s-a impanzit peste tot in vest, mai ales in tarile foarte tehnologizate.
Sau ma rog, cum le numesc majoritatea, avansate.
lilanda spune:
quote:
Originally posted by syracuse
Lilanda,
Teama mea se refera cu precadere la sistemul de invatamant 1-12, nu la universitati.
Desigur, Danezii au un sistem social foarte bine pus la punct, insa potrivit acestui autor, (cu care tind sa fiu de acord), ei au obtinut acest lucru cu pretul unor scoli care submineaza individualitatea copilului si care scolesc nu atat pentru acumularea cunostintelor ci pentru invatarea "cooperarii".
Obiectiv vorbind, s-ar putea sa aiba dreptate dl James :-))..insa numai partial, fiindca sistemul de invatamint danez e putin diferit de Europa. Invatamintul obligatoriu este pina in clasa a-9-a...dupa care incep specializarile, unde se invata serios si la obiect. Despre subminarea indvidualitatii, imi permit sa-l contrazic, si asta categoric, pe acelasi autor, fiindca aici se pune foarte mare accent pe "idee proprie" si pe argumentarea ei. Acum vreo doi ani s-a facut un studiu international, pe grupe de elevi de scoala primara+gimnaziala...si daca danezii au ocupat locuri modeste la cunostinte generale/teoretice, ei bine la capitolul argumentare, au fost printre primii clasati; au stiut sa-si expuna cu succes ideile proprii si sa si le argumenteze..ceea ce nu e lucru putin!! In plus, stiind si ce-i aia cooperare, pot lucra bine si benefic in echipa...ma gindeam ca poate tocmai asta o fi reteta de succes pentru economia daneza
Pe de alta parte, au si multe minusuri in educatie, recunosc; nu stiu sa scrie corect daneza - insa este si foarte greu, nu sint interesati de teorie fara practica, ceea ce are avantaje si dezavantaje, artele sint lasate in seama celor pasionati, desi numarul celor din urma devine din ce in ce mai mare...
Garantat insa, nu e vorba de imbecilizare si cu atit mai mult de dezumanizare.Dimpotriva, as zice...:-)
No', deja abuzez de spatiul generos al UK pe acest forum :-), desi discutia despre diferitele sisteme de invatamint mi se pare tare interesanta, cu atit mai mult cu cit asistam la un paradox: tarile est-europene cu intelectuali care stiu teoretic de toate, dar cu industrii la pamint, cu niscai licariri culturale/artistice pe ici pe colo, dar nu durabile si consistente vs tari cu sisteme educationale laxe, dar cu industrii puternice, cu societati tolerabile si viata culturala benefica!! Ar fi interesant de dezbatut un atare subiect, dar ma tem ca iar iese cu razbel America vs Europa ori Romania vs restu' lumii!!
Oricum, syracuse..mult succes in cautarea sistemului de invatamint, cit de cit, ideal pentru voi!!
...si scuze de off topiccc ...pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet
ella_64 spune:
Syracuse,
Sistemul de invatamant din Romania este in transformare la ora actuala. Stiu asta pentru ca acesta este profesia mea in tara si am avut timp suficient sa studiez acest lucru.
Profesorii sunt depasiti de problemele vietii de zi cu zi. Nu spun ca nu isi fac datoria, dar nu asa cum era atunci cand eram noi mici.
Si mai este o problema foarte grava, dupa parerea mea si anume programa analitica a fiecarui an de invatamant. Aici ma poate sustine sau combate Motanik, dar eu am vazut, cel putin in domeniul meu, o programa analitica sau curriculum cum i se spune acuma, extrem de incarcata si care nu da posibilitatea copiilor sa aprofundeze ceea ce au invatat.
Am prietene profesoare de liceu si scoala generala si toate mi-au spus acelasi lucru: nu au timp sa lucreze cu copii la clasa, nu au timp nici macar sa acopere materia. Manualele de specialitatea mea pe care le-am vazut la fiul meu erau mult prea pline de amanunte care nu cred ca isi au locul intr-un manual de scoala generala. Totul are la baza partea materiala si nu neaparat necesitatile de cunoastere ale copiilor.
Copiii sunt deja suprasaturati si cand ajung in invatamantul superior sunt refractari la efort intelectual. In acelasi timp, din cauza lipsei de timp si uneori a modului superficial de invatare, nu au cunostintele necesare.
Concluzia este ca daca vrei sa ai un copil cu o educatie solida in Ro este necesar sa recurgi uneori la sistemul de meditatii. Asta daca nu ai timpul sau inclinatia sa iti ajuti singur copilul.
Eu am vazut la copilul meu in clasa a saptea: erau lucruri pe care profesoara nu avea timp sa le predea la clasa dar care se legau de materia ce venea in continuare. Daca nu ar fi invatat acasa foarte serios, nu ar fi facut fata.
In final, depinde si de copil si de parinti cum privesc educatia si acumularea de cunostinta de toate felurile. Daca pana la 14-15 ani nu reusesti sa ii dai niste notiuni de baza de cultura generala, dupa aceea este mult mai greu pentru ca intervine perioada de adolescenta in care, in general nici un parinte aproape ca nu isi mai recunoaste copilul. Schimbarile sunt rapide, profunde si din cauza aceasta naucitoare. Dar voi mai aveti pana sa ajungeti acolo.
Ceea ce vreau eu sa spun este ca peste tot in lume sistemul de invatamant pare sa nu mai corespunda in totalitate dorintelor parintilor, in SUA dar si in Romania.
Chiar si aici in Anglia sistemul de invatamant este in plina transformare. Se vorbeste despre introducerea sistemului de bacalaureat international, daca nu ma insel. Unele colegii chiar au adoptat aceasta forma (bacalaureatul) care pare sa fie destul de diferita de examenele de A level pe care le au ei in forma de pregatire pentru Univarsitate.
zirina spune:
Dragelor,
Revin si eu la taclale, pentru ca la noi incepe sa se concretizeze, incet-incet, planul cu relocarea in UK (Scotia). Deja sotul aferent este acolo la munca din 8 ianuarie, iar noi plecam vineri acum (adica peste trei zile 
) in ceea ce firma numeste "vizita de recunoastere". Sper sa fie totul ok si sa ne placa orasul si oamenii(deja cele spuse de voi despre cei din N mi-au ridicat moralul), astfel incat sa nu ne razgandim.
Dar sunt foarte, foarte interesata de subiectul pe care-l dezbateti acum. Cum e cu trecerea la bacalaureat international? Intreb pentru ca baietelul nostru este aici in Ro la o scoala membra a IBO (International Baccalaureate Organization) si sunt foarte, foarte multumita. In consecinta am cautat ceva similar in Aberdeen si nu am gasit decat la International School of Aberdeen, unde doar liceul este acreditat IBO, nu si scoala primara si gimnaziul. Asa ca, daca se poate, as avea nevoie de mai multe amanunte despre eventuala acreditare IBO a scolilor din UK - daca ati putea sa-mi dati ceva linkuri, ar fi grozav!
ella_64 spune:
Zirina,
Uite aici un link pentru IBO in UK
http://www.ibo.org/school/search/index.cfm?programmes=MYP&country=GB®ion=&find_schools=Find
Eu abia in toamna asta i-am auzit vorbind despre forma aceasta de invatamant. Dupa cum vezi scolile sunt in jurul Londrei. Daca faci cautarea dupa Diploma Programme, adica liceu ai sa gasesti mai multe. Cele care aveau Middle Programme aveau si scoala primara.
Drum bun si bun venit in UK .
zirina spune:
Multumesc mult, ella, pentru urari!
Primul lucru pe care l-am facut cand am inceput sa discutam despre mutarea in Scotia a fost sa caut pe site-ul IBO. Scoala unde suntem noi scum este acreditata IBO - Primary Year Programme (e singura din Ro) si, asa cum am spus, sunt foarte multumita de modul de predare cat si de rezultatele copilului (a participat la olimpiadele de mate cot la cot cu copiii din reteaua de stat si, in conditiile in care eu nu stau de capul lui sa face suplimentar, s-a clasat onorabil si anul trecut si anul acesta asa ca nu e spoiala ce fac ei acolo si, in plus merg pe programa IBO care-i dezvolta "multilateral" ).
Din pacate, singura scoala din Aberdeen acreditata de IBO are doar Diploma Programme - adica varianta pentru liceu. Speram ca poate s-a demarat ceva pe plan national pentru acreditare IBO la toate scolile, dar nu-i nimic ... vedem noi ce-om face.
Cum ma intorc, postez noutati! Acum fug la cumparaturi!
Luna1 spune:
Intru si eu in discutie putin avand un baiat in anul 1 (are 5ani si 7 luni) in septembrie incepe anul doi.
Personal a fost un soc pentru mine cand mi s-a spus ca la 4 ani si jumatate copilul meu va merge la scoala in reception class (clasa pregatitoare) apoi la 5 ani la scoala. Datorita anului si zilei nasterii lui a fost cel mai mic din clasa fiind nascut in iulie. Il mai tineam o luna in burta si acum era in clasa pregatitoare. In fine ce doream sa spun este ca initial am fost socata de sistemul de invatamant. Venind dintr-un sistem care iti baga carte in cap cu lopata pe metoda "nu ma intereseaza ce te pasioneaza, ia si invata papagaliceste pt examene ca maine oricum nu iti mai aduci aminte nimic daca nu te-a pasioant materia" (asa era pe timpul meu, poate lucrurile stau altfel azi) am considerat ca pe metoda "hai sa invatam in joaca si intr-un mod distractiv" nu se face carte. Poate ca am avut noi parte de scoli bune (fiul meu e la a doua scoala ca ne-am mutat in alta zona) insa fiul meu citeste deja, scrie si face adunari si scaderi pana la 30. Mie una mi se pare extraordinar, avand copii de o varsta in Romania care abia recunosc literele. In plus petrecand 6 ore zilnic la scoala a invatat sa se imbrace si sa se dezbrace singur de cand a inceput scoala (binentels ca l-am invatat noi acasa insa l-a ajutat mult practica la scoala) pentru orele de sport, mananca singur s.a.m.d. Nu vreau sa critic Roamania insa toti prietenii lui de acasa inca sunt ajutati de mame sa se inchida la nasturi si sunt alergati cu lingurita sa manance.
Deci pe plan mental si mobil mi se pare (poatee doar parerea mea) ca a acumulat mai mult aici decat in ar fi facut-o in tara mama. Binneteles ca implicarea parintelui e dorita enorm, noi citim in fiecare seara, avem caiete speciale recomandate de scoala pe care exersam, etc.
Personal am invatat sa incerc sa dau o sansa sistemului inainte sa cred ca numai realitatea mea e cea buna.
Acum incerc sa-i dau o sansa NHS-ului insa tare ma tem ca asta nu mai are nici o sansa.
Cam atat referitor la sistemul de scolarizare. Poate imi voi schimba parerea in timp insa momentan sunt multumita.
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
Alina 
14 sapt +Cosmin 30 iulie 2001
ella_64 spune:
Ceea ce m-a uimit in mod foarte placut la scoala din Anglia fata de cea din Romania a fost felul in care a fost tratat fiul meu de catre adultii din scoala, profesorii si personalul scolii. Si cred ca aici este secretul independentei de care amintesti tu Luna1.
Primul contact l-a avut cu scoala engleza la varsta de 11 ani atunci cand a intrat in anul 7 in scoala din Cambridge. Si ceea ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca era tratat ca un adult , sau aproape, spre deosebire de scoala romaneasca unde era tratat ca un pusti cu ceva mai multa minte decat cei de clasa a patra.
Noi in invatamantul romanesc ii tratam prea mult timp ca pe niste copii fara minte, ceea ce ii face dependenti de profesori si de modul lor de a gandi. Asta cred ca este una din marile diferente intre cele doua sisteme de invatamant.
In momentul in care a revenit in sistemul romanesc, fiul nostru a sesizat imediat diferenta dintre cele doua sisteme si a optat pentru cel englez, indiferent de unele atitudini xenofobe cu care se intalneste aici.
Eu dupa ce am facut cunostinta cu cele doua sisteme am ajuns la concluzia ca cel mai bun sistem este acela in care copilul invata cu placere si are rezultate bune la scoala asa fel incat sa isi poata face un viitor cat mai bun.
Cat despre NHS, am avut de curand o noua experienta dezamagitoare si inclin sa cred ca intr-adevar nu mai are nici o sansa 
.
belle_vue spune:
Syracuse,
de acord cu tine in privinta punerii accentului pe anii 1-12 de scoala -- la universitate e oricum in mai mare masura raspunderea "invatacelului", cu conditia sa aiba baza pe care sa poata construi...
As zice totusi ca in UK scolile sunt si nu sunt laxe, in sensul ca aia primara ar putea fi catalogata asa intrucat se merge pe acumulari progresive. Dar am vazut niste culegeri de probleme pentru teste si nu rezulta ca ar invata prea putin... Sunt o gramada de teste prin care trec copiii: evaluare la intrarea la scoala, la 5 ani(!), apoi la 7, 11, 14 si 16 ani, ceea ce face scolile mai putin laxe decat pot parea... Uite un link despre testele astea:
http://www.talkeasy.co.uk/parent/inform/ks.html
In plus, de la 11 ani in sus (secondary school) ritmul e destul de alert si materia destul de multa, incat, asa cum spuneam, trecerea e chiar cam brusca si masiva de la un stil de scolarizare la altul.
Sunt de acord ca nu se regaseste suficient invatamant "clasic" in scolile de astazi, dar nu cred ca e suficient nici in Romania. Iar in cele din urma, la drept vorbind, un elev/student care face scoala in SUA, UK si inca o serie de alte state occidentale (nu prea multe!) e mult mai bine pozitionat pt orice ar vrea sa faca in continuare. Mai ales cu parinti care au constiinta ca e nevoie sa-i suplimenteze cunostintele cu farama de cunoastere a "lumilor umane" care il va ajuta sa discearna mai bine in balciul desertaciunilor care e realitatea inconjuratoare.
In ceea ce priveste Franta, ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost ca e mult mai socialista decat a fost Romania vreodata. In sensul ca in Romania nu credea nimeni in sistem pe vremea socialismului, in Franta insa sistemul ii face pe oameni sa se bazeze pe el in cea mai mare parte. Asta incepe cu scolile, desigur, continua cu sistemul de asigurari sociale si taxe peste taxe si se incheie cu o atmosfera sociala in care, in general, nu se vede nimic dincolo de granite. Exagerez putin, cu buna stiinta, dar realitatea e ca oamenii sunt educati in sensul dependentei de sistem, pe cand in UK educatia tinde cel putin (chiar daca nu reuseste intru totul) sa-i faca pe oameni independenti, imaginativi, cu spirit de initiativa.
Scoala merge pe sanctiuni negative: copiii sunt sanctionati pt ce nu stiu, nu incurajati si laudati pt ceea ce fac bine. Activitatile fizice si in general activitatile extra-curiculare sunt ceva cu totul secundar si ca atare prost organizate la nivelul comunitatii (diferenta e majora cand e vorba de Anglia, unde sunt play-group-uri si centre de tot felul care se adreseaza copiilor incepand de la cele mai mici varste [8-10 luni]).
Franta e in general foarte non-child-friendly, putine si urate locurile de joaca pt copii, leaganele lipsesc fiindca sunt considerate periculoase si primariile n-au chef de procese si nici sa plateasca prea mult la asigurari. Atitudinea parintilor fata de copii lor e una marcata de destul de multa indiferenta si de comunicare de tip old-style ("copilul sa faca ce spun eu si sa nu comenteze").
Pe mine cred ca asta m-a speriat cel mai tare: ideea de a-mi educa pruncii in sistem frantuzesc. Fiindca sigur ca familia ramane cruciala, dar nici nu poti sa-ti cresti copii intr-o opozitie totala fata de ceea ce e in jur fara riscul de a-i izola si sminti...
In plus, daca vorbim de rasism si xenofobie -- Franta iese in fata de la mare distanta. Se pare ca asta e o caracteristica mai ales a sudului, iar noi am fost in sud, deci ne-am lovit de ea. Cum zice sotul meu, "daca n-ai 5 generatii in cimitirul local, ramai un strain si esti tratat ca atare". Gradul de sociabilitate e mult redus in comparatie cu Anglia, oamenii nu prea ies din grupurile lor, se intalnesc acasa la unii sau altii si mult mai putin in oras, in locuri publice, ceea ce contribuie la dificultatea integrarii strainilor. De altfel, comunitatile de straini in Franta (englezi, germani etc. -- nu vorbesc de arabi) tind sa se separe de comunitatea franceza. Englezii au zone in care cumpara proprietati si nu prea ies din ele etc., etc. Mediul rural e subdezvoltat cultural si intelectual, oarecum cam ca in Romania, desi evident ca serviciile si drumurile sunt ceva mai bune.
Asta e deja ceva mai anecdotic, dar mancarea era o problema. In sensul ca daca nu vrei sa mananci la orele la care mananca francezii (aproximativ 11:30 - 1:30 si seara 7-9:30) -- ghinion! In restul timpului cam toate restaurantele sunt inchise sau nu servesc mancare, dar majoritatea sunt chiar inchise -- fiindca sistemul de taxe nu le permite 1-2 angajati in plus pe perioadele cu clienti putini... Si majoritatea magazinelor - alimentare sau nu - sunt inchise la ore forte ciudate (in afara de supermarketurile mari, de tip Walmart, aflate le marginea oraselor si niste non-stopuri destul de pricajite prin orase). In Anglia, gasesti cate ceva deschis cam tot timpul, ceea ce seamana mai bine cu Romania...
Calitatea, accesibilitatea si operativitatea sistemului de sanatate e plusul major al Frantei, dar fiindca investitiile in sanatate sunt realmente foarte mari riscul de faliment e anuntat de cativa ani buni... Probabil ca asta nu se va intampla, dar vor introduce o serie de restrictii in viitorul apropiat.
Sistemul de stat in ansamblu e omogenizant, asa cum a fost de la Ludovic al XIV-lea incoace -- iar comunitatile si particularitatile locale sunt descurajate (ca a trecut epoca in care erau efectiv supuse represiunii). Se manifesta un rasism mascat la cam toate nivelurile -- nu degeaba au arderi de masini si manifestari de violenta in comunitatile arabe aproape in fiecare an.
Cat am stat in Franta ne-am facut in mod frecvent vacante si week-end-uri in Spania (era la 3 ore de mers cu masina). Senzatia pe care o aveam de fiecare data la trecerea granitei era ca intram intr-o lume normala, relaxata, child-friendly pana la exagerare -- Mediterana aia ideala pe care o stiam din Grecia (unde am stat un an cu mai multa vreme in urma) si unde viata e privita cu ochi buni. Din pacate, posibilitatile efective de a ne stabili in Spania nu erau in momentul respectiv prea grozave, asa ca Anglia parea sa fie o alegere mai buna. Acum nu mai sunt chiar asa de sigura, dar daca asta am ales, imi asum optiunea si incerc sa scot tot ce se poate din ea.
Ti-am scris un capitol abuzand de spatiu, dar sper ca n-o sa se supere nimeni. Cel tarziu peste 3 zile o sa am un nou bebe, asa ca n-o sa mai am vreme de povesti...
Cu drag!
Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)
Those who can't laugh at themselves leave the job to others
ella_64 spune:
Nastere usoara Belle_vue !