suferintele unei mame(Japonia)

rodicaosoian spune:

E cumplit sa ti privesti copilul trist...tu,care atunci cind s a nascut ai jurat ca i vei aduce soarele de pe cer sa i lumineze viata,ai jurat sa l vezi zimbind in fiecare clipa si sa i oferi tot ceea ce va visa...Nu i usor atunci cind te lovesti de ziduri numite OAMENI,de incultura si de rasism.Ma doare si ma arde cumplit dezamagirea pe care am suferit o.
Draga Picasso,stiu ca ceea ce iti voi spune nu iti va cadea bine la inimioara ta trista,dar totusi nu ma abtin
ti-am urmarit de la inceput subiectul tau,la fiecare postare a ta am plans ,ma doare ingrojitor sufletul pentru baiatul tau.
Daca este adevara ce ai scris mai sus(am copiat)atunci cred eu(o parere personala) ii sa te intorci in tara.cum a zis si inca o fata aici,chiar daca o iei de la 0 ,merita sa vezi un zambet care vine din suflet pe fata copilului tau.Si eu sant mamica si am rog la D-zeu sa nu se intample asa ceva vreodata,stiu,imi imaginez cum te doare sufletul,vorbele mele acum sant ca si cum intorc un cutit in rana ,dar iti spun sincer ca nu ii va fi bine copilasului tau acolo,nici acum si nici mai tarziu
tu ai vrea ca ,copilasul tau sa aiba aceea educatie stupida a japonezilor?daca el tarieste acolo,cand va fi mare cum va fi?
apoi sa nu mai vb de scoala
nu iti mai lasa copilul umilit si jignit,tu zici ca intelegi tristetea lui,dar poate nu sti chiar tot ce simnte el in sufletel
Eu locuiesc aici de 6 ani,nu am auzit sa imi zica nimeni o vb urata,sau sa jigneasca cineva pe copilul meu,si el merge la gradinita si este tratat mai bine ca un american,pt ca eu intotdeauna sant acolo si bat din gura cand nu imi convine ceva.la noi este diferit aici ca sant foarte multi staini ,darrrrrrr si aici este racism.
imi pare rau ca te-am suparat dar pur si simpl nu am mai putut cand am vazut ca ai zis ca a venit copilul cu urme de pantofi pe pantaloni si iau dat cu mingea in fata,aia nu sant intregi la minte,
te pup si iti doresc putere si sa iti dea Bunul D-zeu o idee cum sa iesi din aceasta situatie

Picasso spune:

Dragele mele,va multumesc pt parerile voastre.Poate ca pe cele care m ati indemnat sa plec de aici,va voi dezamagi.Nu am vrut sa dau prea multe detalii despre viata mea pt simplu fapt ca unele persoane se distreaza pe seama celor ca mine.
In 30 de ani nu am renuntat niciodata de a lupta pt idealurile mele.Nu mi a fost rusine niciodata si nici teama de necunoscut.Relatia cu fiul meu a fost una speciala si asa va ramine.Nu pot renunta la ceea ce am facut pina acum.Nu e usor sa tragi linie si sa spui:de miine renunt!.Cind avea 1 an am mincat o bataie crunta de la tatal sau,bataie care a rupt in mine nu numai coastele ci si dragostea pt omul cu care mi am dorit un copil.
De la acea bataie viata mea a capatat o noua insemnatate.Nu am facut compromisuri de genul acelora la care se gindeste toata lumea cind aude de o mama singura.Sint mindra ca am putut oferi copilului meu tot ceea ce si a dorit fara sa am mustrari de constiinta.Asa cum am mai spus,singurul lucru care i a lipsit a fost un tata.Dupa multi ani a reusit sa se apropie si sa si doreasca un tata.Cum credeti ca as putea sa i zdruncin increderea si dragostea?Cum credeti ca ma va privi dupa ce il voi smulge de linga cel care i a devenit tata,dupa atita asteptare?Nu mai este atit de mic sa poata uita...si nu vreau sa uite un om care a facut orice sa l apropie si sa l faca fiul sau?
Atunci cind iei o decizie in viata si esti la o rascruce de drumuri,trebuie sa faci in asa fel[vorba romanului]sa impaci si capra si varza.Daca va fi vreodata sa fiu pusa sa aleg,nu exista termeni de comparatie:de cind te nasti cele mai importante persoane sint parintii,apoi fratii.Cresti si vine in viata ta persoana cu nume de iubit/a.La un moment dat ii pui pe toti in balanta,gindindu te ,pe care il iubesti mai mult?Nu prea poti cintari...dar atunci cind ai un copil stii ca inima ta va fi pe vecie a lui,ca l vei iubi sincer si neconditionat...Atunci cind esti pus sa alegi stii ca inima ta are culoare de obrajor de copil,si ca ride cu aceleasi sunete casi el,ca plinge cind il doare burtica,sau e fericita atunci cind copilul a reusit ceva...
Nu iau decizii gresite in ceea cel priveste pe puiul meu,credeti ma...
Cind avea 2 ani jumate ma plimbam cu el de minuta pe drumul spre piata.Gatisem ceva acasa...aveam bani doar de o piine...Mergeam spre brutarie,dar linga ea era o gogoserie.Mi a aratat cu degetelul spre tavile pline cu gogosi pudrate.A fost atit de sfisietor acel sentiment incit am inceput sa pling,sa pling in hohote... Dar m am indreptat spre gogoserie hotarita si i am luat puiului o gogoasa.M am asezat pe bordura privindu l cum musca cu pofta di gogoasa,umplindu se de zahar.Vazindu ma ca pling,s a oprit din mincat si mi a intins mirat gogoasa:vei si tu?...Am inceput sa rid,vazundu i fatuca nevinovata...dar in sufletu meu era furtuna...Si atunci,Dumnezeu a facut o minune!S a apropiat de mine un domn caruia nu i am dat atentie.Si a dres vocea ca batrineii pe vremuri cind nu vroiau sa fie nepoliticosi...Nu l am bagat in seama...Atunci,vazind ca e ignorat mi a spus:stiu ca nu se cuvine fara se ne cunoastem sa vin asa linga dumneata dar cred ca ai un necaz si as vrea sa te ajut.
Atunci puiul a pozat prima data intr o revista pt copii.Cu banii luati am reusit sa supravietuim pina am gasit o munca decenta.
De aceea va spun ca nu iau decizii gresite.Pt el niciodata nu am sa consider ca am facut de ajuns.Viata lui aici este mult mai buna,nu numai din punct de vedere material.Doar ca nu de la inceput.VREAU CU TOATE PUTERILE SA CRED INTR UN VIITOR BUN.
Nu stiu cite dintre voi sinteti mame singure in Ro...Probabil multe...Si copii romani stiu sa jigneasca atit de dureros atunci cind alt copil nu are tata...Eu stiu mai bine...Pina la virsta de 9 ani copilul a crescut in RO.Este un copil bun,putin matur pt virsta lui,dar asta este totusi un avantaj ca poate face cit de cit diferenta intre viata de aici si cea de acolo.

Andrada,nu mai este apatic si trist totusi.A fost in primele luni,acum s a mai obisnuit si i este mai bine.Daca acea stare de apatie continua ma alarmam desigur .A fost si perioada de iarna cind el nu putea iesi afara la joaca decit putin...
Adda,iti multumesc pt cuvintele frumoase
Rodicaosoian-iti inteleg punctul de vedere dar te rog din suflet citeste ce am scris mai sus.Poate vei intelege...
Ksorana-multumesc...Este o usurare ca cineva care nu te cunoaste decit din ceea ce scrii, sa ti acorde credit si speranta.
Tuturor celor care imi scrie ti,va rog din suflet nu ma descurajati.
Nu vreau sa plec de aici.Vreau sa fie bine!Va rog sa ma sprijiniti psihic si sufleteste,chiar daca imi imartasiti si pareri contrare,nu ma deranjaza!Eu v am explicat in mare citeva lucruri...

rodicaosoian spune:

Draga Picasso,imi imaginez ca nu ti-a fost usor sa-l cresti singura ,si ma bucur ca acum ai ocazia sa iti faci o viata si un viitor mai bun pentru tine si copilasul tau.Pe mine nu ma dezamagesti ca imi spui ca nu te intorci inapoi in tara,nu a fost scopul meu acesta,ce am scris a fost parerea mea personala,poate eu asa as fi facut ,sau poate nu.Tu esti cea care esti acolo si tu esti ceea ce vei decide,noi de aici de pe forum doar presupunem.
eu iti sant alaturi si ma rog la D-zeu pt voi.Va doresc puetere sa mergeti inainte pe drumul ales
sa aveti grija de voi si mai asteptam vesti,poate cu timpul se va schimba totul in bine si atunci iti dai seama ca a meritata aceasta lupta grea

devylla spune:

Picasso nu am vrut sa ma implic in subiect pentru ca nu am copil si poate nici experienta necesara pentru un sfat.
Insa iti admir puterea de a lupta pentru copilul tau.Stiu ca nu ti-a fost usor sa ii oferi dragoste pentru doi parinti la un loc.Si acum daca a capatat dragoste ,incredere,in noul tata....daca ai renunta si ai pleca...i s-ar clatina tot universul.Stiu cum e sa cresti fara tata...si de acum o sa intre intr-o perioada cand o sa simta nevoia unui tata.De aceea,eu zic ca nu mai dureaza forte mult pana se v-a acomoda aici complet(cat de poate de complet)intr-adevar e greu pentru un adult sa se acomodeze....si cu toate ca micutii se acomodeaza intr-un ritm mai rapid...sunt unii copilasi care fac pasi mici dar siguri.Eu zic sa ai incredere ca intr-un an de zile...vei zambi cand vei reciti aceste randuri.Stiu ca nu e usor sa-ti vezi puiul marginalizat...dar hai sa iti povestesc ceva...eram de varsta fiului tau...cand invatatorul m-a gasit cu paduchi(un lucru absolut normal in scoala in care invatam d.p.d.v sanitar)...m-a scos in fatza clasei...a trimis doua colege dupa mama...nu-ti pot spune ce a fost in sufletul meu...sa ma uit la colegii mei sa ii vad cum isi dau coate si ce zambete parsive imi arunca.Ma abtineam cu greu sa nu pufnesc in plans.Si a venit mama...cand am vazut-o a fost ca o salvare...stiam ca acum v-a fi bine.Mama cand m-a vazut in ultimul hal...a reuit sa isi pastreze calmul ceva vreme...pana cand invatatorul nu stiu ce cuvinte i-a adresat...ei...erau in clasa un birou si un scaun cam vechi cei drept...a pun mana pe scaun(mama)...care mai avea putin si se dezmembra si a zis:'Asta e scaun de profesor?'...cu o voce stridenta...au avut o discutie aprinsa legata de mine...pe care aveam mai tarziu sa o inteleg...i-a spus profesorului ca asa m-a marginalizat de restul colegilor...care imi spuneau :Pleaca paduchioas-o...l-a umilit pe profesor...s-a luat de metodele lui pedagogicce....in fine...profesorul avea ceva personal cu mine,,,se cunostea cu mama si tata de mai multi ani...asta e alta poveste la mijloc.Dar am trecut peste perioada aceea...am scapat si de paduchi...Vroim sa zic defapt...ca baiatul tau se descurca de minune...o sa fie bine!Sunt sigura...iar daca locuiesti intr-un oras mic...nu-i bai...o sa se acomodeze si cei din oras cu voi...nici eu nu stau intr-un oras mare...si inca semai sperie babele de mine pe strada.Sunt japonezii ceva mai conservatori si dureaza putin sa se acomodeze cu noul.Insa nu e imposibil.
Inca o data,te admir...esti o persoana puternica!
Multa bafta

japonia prin ochii unui amator

---

www.tickercentral.com/view/65wn/1" target="_blank">sabina

Dandush spune:

Picasso, stiu ca situatia inca nu e cum ar trebui , dar cel putin se indreapta intr-o directie cat de cat luminata. Ma bucur si sper sa vii cu vesti bune de acum incolo.

Usor nu este; noi, care suntem adulti si putem sa infruntam si rautatile si glumele de prost gust si tot nu ne-am acomodat in cateva luni, nicidecum un copil care se simte fara aparare in fata altor 10,sau daca nu cumva mai multi.
Faptul ca baiatul tau vine acasa "hartuit", dar nu este el cel care provoaca scandalul( daca pot sa-i spun asa), denota ca e bine crescut si are mai mult decat cei 7 ani de-acasa. Doar prin asta se poate simti invingator si mai presus. Prea pacat ca aici nu se prea practica bunul simt si bunatatea... (nu ma refer doar la zambete fatarnice si sumimasenuri la tot coltul).
Nu stiu cum as putea sa te incurajez, sau ce sfat sa-ti dau. Cred ca nu stai pasiva si doar astepti sa fie bine. Ti-as vinde eu putina rabdare daca as avea, dar mi-am cam epuizat-o.


Sper sa nu ma insel, dar cred ca totul va fi ok. Fruntea sus si baga-te in ei de cate ori ai ocazia , ca si-asa gaijinii sunt luati drept al dracului si afurisiti.
O si o imbratisare calda de la mine.

D.K.

kristinutza spune:

nu stiu ce m-a atras de la inceput de subiectul asta. pe mine, care sunt o persoana cam conservatoare, prudenta, speriata de tot ce e nou. eu nu m-as muta nici in jud ilfov de teama ca as fi un pic mai departe de parinti, de prieteni, de locurile cunoscute etc.

vreau sa-ti spun ca te admir fff mult pt puterea si vointa de care ai dat dovada pana acum. cred ca, daca ai reusit sa treci prin atatea greutati, vei trece si de asta. sau, mai bine spus, iti vei ajuta copilul sa treaca.

nu te supara pe cele care au spus ca ar fi mai bine sa te intorci! pana la urma, ai cerut un sfat, iar fiecare ti-a spus ce a crezut ca e mai bine. nu cred ca a vrut cineva sa-ti faca rau. de ex. eu, in locul tau, cu siguranta ma intorceam acasa. nu as fi avut puterea sa ma lupt atata. insa asta as fi facut eu. tu esti hotarata sa-ti petreci viata acolo, alaturi de copilul tau.

va doresc sa aveti forta de a rezista, iar apoi, incet-incet, sa va gasiti fericirea.

cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze

nanami spune:

poate ma bag si eu unde nu-mi fierbe oala , dar parerea mea este ca tre sa fii tare , chiar daca simti cateodata ca nu mai poti. nu-i asa . esti mama si tre sa poti. Domnul te vede si-ti va da toata puterea. fetelor, pt. noi este ffff.. greu pana ne obisnuim , si asta nu inseamna ca atunci cand dam cu fundul de greu fugim acasa . si daca te intorci in tara ce se va intampla ??? copilul iar o ia de la 0. si eu am copil si -mi faceam probleme ca daca va fi tratat doar ca pe un strain ... el se va obisnui si nu tre sa te bagi sub fusta femeilor care habar n-au nici cum le chiama. lasa-le in pace din contra baga-te in ele si spurcale ca la usa cortului de tigani. nu ai nimic de pierdut ,,, si chiar daca te imprietenesti cu ele , e doar la suprafata ca pe la spate tot te pupa unde nu ai vrea (cred) intr-adevar japonezii sunt o natie fffffff spurcata , dar nu tre sa-i bagi in seama sau sa-ti coada intre picioare si sa pleci. fa si tu cum fac si eu. " scot sabia si tai si in stanga si in dreapta" si eu m-am gandit sa-mi iau copilul si sa plec,,, dar nu-i chiar asa de usor. noi ne-am ales tara asta ochii astia de orez si.......
totul va fi bine. fii tare si nu te pierde in fata nimanui , ca ei sunt niste fiinte f. slabe. de fapt sotul tau ce zice??? te pup si toate cele bune.

mamica de terorist

Dandush spune:

offtopic*

stiu ca nu-i de ras, dar ai fost tare comica Nanami.....

D.K.

nanami spune:

offtopic*
merci dandush...

mamica de terorist

AB spune:

Picasso nu intotdeauna calea dreapta e cea mai simpla. Eu nu ti-am sugerat sa te intorci in.ro sau sa schimbi neaparat Japonia. Am sugerat si cautarea unui oras mai mare in care un strain e o raritate nu un unicat.

De ce zic asta.
'
.... motivul a fost editat......


In fine pentru voi trei.


re-editai greselile de exprimare

---

ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (22.07.2003),(19.06.2005)