suferintele unei mame(Japonia)

giul spune:

este bine sa ai bani si tot ceea ce cu bani poti cumpara,dar este si mai bine sa fii atent ca nu cumva sa pierzi ceea ce cu toti banii din lume nu poti cumpara.g .h lorimer.

Picasso spune:

Draga giul,regret ca te dezamagesc dar nu am venit in aceasta tara pt bani si pt situatia insinuata de tine.Viata noastra in Romania nu a fost deloc rea.Am mentionat ca ,pina la aceasta virsta copilului meu nu i a lipsit nimic,si nimic ma refer la tot ceea ce si doreste o mama pt copilul ei.De ce oare toata lumea are impresia ca cele care se casatoresc in afara tarii o fac pt bani?De ce nu poate fi din dragoste cu -adevarat?Nu FOAMEA DE BANI m a facut sa vin aici ,la capatul pamintului,lasind tot ce am avut mai drag ,si asta doar ca sa mi fac nefericit copilul...Cred ca ai o parere f proasta despre tot ceea ce am scris...Poate ca mie si copilului meu ne era doar foame de liniste,de tandrete si de un om pe care sa ne putem baza indiferent de ceea ce ne ofera viata.Ce sa facem daca l am gasit tocmai aici? In rindurile mele am aratat ce simt in legatura cu ruperea de cei dragi.Nu ne a fost usor,dar ma bucur ca s au gasit persoane care sa ma inteleaga si sa ma incurajeze.Intr-adevar sotul meu cistiga ceva bani,dar nivelul de trai in Japonia este f ridicat.De la 18 ani am muncit pe brinci.Poate ca esti o persoana careia viata i a oferit tot,insa nu arunca vorbele la voia intimplarii.Nu ajuta cu nimic!
Nu cred ca par o mama denaturata,careia sa nu i pese de ceea ce se intimpla cu coplilul ei.Viata lui aici este mai buna din mai multe puncte de vedere.Nu cred ca vrei sa ti detaliez ceea ce a trait in Romania in ultimii 2 ani...
Si...sa stii ca nu pot cumpara cu banii amintiti de tine ceea ce mi doresc:tatal meu mai are atit de putine zile de trait incit as da si hainele de pe mine sa l pot face bine,sau macar sa l mai stiu in viata...
Poate ca m au durut vorbele tale,dar mi am spus in sinea mea ca sint si oameni care gindesc asemenea tie.Nu ma supar.Nu am de ce.Viata mea,mai bine decit mine nu o cunoaste nimeni,evident!
Zimbesc printre lacrimile dezamagirii gindindu ma in acelasi timp cite persoane ,citind cele scrise de mine nu au spus:ce naiba se tot vaita asta atit,cind trebuia sa si vada de viata ei in Romania?Cine a pus o sa se duca acolo sa mai chinuie si copilul?
Mi e dor de familia mea de acolo,dar in rest nu prea regret multe din ceea ce am lasat.Am avut tot ce mi trebuie,materialiceste vorbind,insa...atit...Viata mea a fost destul de grea.Nu ma pling de crucea ce mi a fost data.
Baiatul meu atunci cind este fericit,ca oricare copil cred,are luminite in ochi,iar pe chip ii straluceste bucuria.I a fost greu o perioada...si poate ii va mai fi!Nu asta imi doresc evident,dar pt o schimbare atit de radicala,trebuiau sa fie si repercursiuni.Daca nu s ar fi acomodat in nici un chip as fi plecat.Dar am SPERANTA!
Inchei acum,as vrea sa scriu mai multe,si fetelor care mi au scris in aceste zile...Dar ...ma opresc deocamdata aici.

Dandush spune:

Picasso.....multe de la mine si un weekend placut!

D.K.

giul spune:

imi pare rau ca ai inteles altceva .iti scrie o mama de 44 ani care a nascut si crescut 3 copii si care intr-o perioada nu au avut de paine.nu trebuie sa intelegi decat pe de o parte ca starea pe care o traiesti acum te poate costa prea mult in viitor -nu e vorba de bani ,si de asemeni fiul tau pentru care iti arde inima acum ,dupa ce se va obisnui cu toate sa nu aprecieze deloc sacrificiul tau .si ar trebui sa-l intrebi si pe el ,sa-i arati ca ai nevoie de ajutorul lui se va simti important ca mama are nevoie de el.imi cer scuze in mod deosebit ,nu am vrut sub nici-o forma sa te supar daca nu e cale de intoarcere trebuie sa mergi inainte .ai grija de tine

Picasso spune:

Draga giul,sincer ,nu cred ca am inteles altceva.Desi nu am o facultate,pretind totusi ca sint o persoana citita.Ce sens a avut citatul tau in situatia descrisa de mine?A fost totusi o aluzie,din moment ce ai scris un citat despre bani.Poate ca nu l am ,,rumegat,, eu cum trebuie dar in esenta tot despre bani era vorba.
In ceea ce l priveste pe fiul meu,nu cred ca nu v a aprecia.Eu cred ca tine foarte mult si de educatia data,de ceea ce ai reusit sa strecori in inima si in mintea copilului de a lungul anilor.Nu stiu daca vreodata soarta ne va face sa ne intersectam drumurile,dar eu iti spun ca ai fi mirata de acest copil.Stiu ce vreau de la viata si stiu ceea ce pot.Ceea ce imi este peste puteri ma face sa mi indrept privirea spre cer:stiu ca EL nu ma dezamageste niciodata.
In ceea ce priveste faptul ca trebuie sa ma consult si cu el,sa i cer parerea,crede-ma am mintea dezvoltata mai mult decit crezi,sau mai mult decit imi acorzi tu credit!Copilul meu ARE O personalitate puternica si este invatat de mic sa si spuna parerea...Nu este rasfatat,nici tupeist-nici timid,nici plingacios...doar situatia in sine l-a depasit.Esti sigura ca ai citit tot ceea ce am scris de la inceput?
Sa ma ierti dar ai 3 copii...As fi asteptat altfel de sfaturi de la o mama cu experienta
Cale de intoarcere exista:undeva in Romania exista o casuta in care ne asteapta 2 suflete dragi,LA CARE M AS INTOARCE IN ORICE CLIPA DACA NU AS STI CA FIULUI MEU II ESTE MULT MAI BINE AICI.
Nu trebuie sa ti ceri scuze.Ti ai spus punctul de vedere si ti multumesc!
Dandush-si pt tine!

Pt toate cele care mi ati scris!Am sa mai continui miine sa va mai scriu caci mai am de povestit!Dar este destul de tirziu...

AB spune:

Picasso eu tot nu pricep de ce vreti sa traiti intr-o comunitate mica. Tu pentru sotul tau ai venit din .ro. Ok. El pentru fiul tau se poate muta intr-un oras mai mare cu o comunitate mai deschisa spre nou... E ultima oara cand te mai pisez la cap, dar mi se pare ca esti putin inflexibila si vezi in extreme cand solutia poate fi la mijloc.

---

ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (22.07.2003),(19.06.2005)

Dandush spune:

AB, sunt sigura ca ai dreptate, dar sa stii ca in Japonia oriunde mergi poti sa ai surprize de genul asta. Nu este chiar atat de usor sa te muti , nu stiu daca intelegi, dar nu-i ca in Europa ....in plus baietelul lui Picasso incepe sa se obisnuiasca ; incet, dar inca cu putina rabdare si autoritate din partea mamei lui si eventual a cadrelor didactice va fi ok.

D.K.

Picasso spune:

Draga AB,chiar crezi ca o mutare ar fi rezolvarea problemelor mele?
Nu sint deloc inflexibila,cel mai bun exemplu este venirea aici dupa 30 de ani in Romania...Si de ce crezi ca ar trebui sa se sacrifice si sotul?Nu este de ajuns ca am facut o noi?Pai ,in scurt timp cred ca o luam toti razna...
e usor sa spui :muta-te,va fi mai bine!
Nu sint refractara la idei de genul asta.Eu ma gindesc totusi la echilibrul emotional pe care trebuie sa l pastrez cu orice pret.
Si ,cine imi poate garanta ca intr un oras mare ne va fi mai bine?Aici cel putin si a facut cunostinte,a invatat locurile,ii place noua profesoara...Eu am incercat tot acest timp sa iesim cit mai des in cele mai aglomerate locuri,pt a se obisnui japonezii cu fetele noastre.Toata iarna am stat week-end-urile pe pirtia de sky,iar acum frecventam toate parcurile si locurile pt camping.Mergem in marile magazine de 2 ori pe saptamina incercind sa fim vazuti si sa comunicam.
Imi sugerezi ca ar fi o solutie buna.De ce?Pt ca am scris odata ca in acest oras oamenii sint mai traditionalisti si nu prea accepta pe cei din afara?Peste tot este cam la fel...Nu cred ca va exista japonez sa spuna cu toata inima unui strain:,,bine-ai venit!,,
Am primit mesaje si din Franta si din USA de la fete ce se plingeau de acelasi tratamente...Oriunde m as muta va fi cred la fel...Si sincera sa fiu,nu vreau sa fac experimente pe copilul meu,acum cind a inceput sa si revina...
Regret ca ai trecut prin experiente dureroase,respingeri...Nu i este nimanui usor...De aceea iti spun ca o noua schimbare ar fi groaznica pt fiul meu.am lua o de la capat:iar ar sta inchis in camera in fata televizorului,spunindu mi ca nu cunoaste pe nimeni si ca i este greu.
Crede ma,nu sint inflexibila...imi este f greu si incerc sa ma zbat sa fie bine pt toti...Sint zile cind nici nu pot minca sau daca maninc dau tot afara[si ca o gluma:tot nu slabesc,insa arat ca o fantoma]...
Nanami,Devylla,giul,AB,cristinutza,Dandush de la mine...Mai continui,dar pe pui il doare iar maseaua,caci de 4 zile tot mergem la dentist,si trbuie sa l pregatesc si de culcare...

ionela roxana spune:

Draga AB a locui intr-un oras mai mare inseamna a dispune de ceva banuti; traiul este muuult mai ridicat decat ca la tara, incepand de la locuinta(si de-pinde daca ai sanse sa o gasesti asa usor) si pana la mancare, si mai de-pinde si distanta de acasa pana la firma sotului, pe care trebui sa o parcurga in fiecare zi, dim. si seara, adica insemnand ore intregi de condus din partea sotului( sotul meu in fiecare dim. merge cate 2 ore cu masina, si nu-i distanta decat de 1 si 30min., si asta iese mai ieftim fiindca o ia pe n scurtaturi; deci 2ore dim., 2 ore seara, totalul fiind de 4ore, asta in cel mai fericit caz, uneori sau de cele mai multe ori, pot fi chiar si 5-6ore conduse zilnic, asta numai pana la firma, nemai-punand la socoteala si delegatiile); a te muta in alt oras hai sa zicem ca-i floare la ureche, dar a-ti gasi un alt loc de munca mai aproape de casa, este ffff. greu, mai ales acum, cand si la ei ca peste tot este c-am criza de asa ceva; sotului meu i-am sugerat de n-shpe mii de ori sa se mute mai aproape cu serv., ca sa vina mai repede acasa, sa ma mai ajute si pe mine cu cucuietele, ca ar avea unde, ca slava domnului firme sunt mai aproape, dar o data plecat de la locul avut totul scade ffff. drastic, post-bani;
ma bag in seama, ptr. ca tocmai la noi este subiectul fierbinte, subiectul zilei, cu mii de nervi si mii de ganduri, ptr. ca eu doresc sa-mi apar copilele de tot cei mai rau dar nu prea sunt inteleasa; tocmai acum sunt in rafuiala cu jap. sis fff. pornita pe ei; de mii de ori m-am gandit sa ma intorc acasa, dar sa-ti spun sincera imi este teama, ca din groapa pic in put; nu m-am gandit nicicum ca vreo-data am sa vad cum copilul meu este palmuit in parc de alt tanc(ma refer la cea mare); si mai tare ma enerveaza cand vad cum reactioneaza sotul, spunandu-mi sa tac din plisc ca-s straina, si ca daca mai continui asa am sa ma trezesc ca mi-o omoara!!!; ei dar acu` am sa reactionez cum cred eu ca-i mai bine; o penalizez si pe-a mea dar vai de pelea lor va fi!

picasso sanatate puiului

.
http://photos.yahoo.com/nlroxana

AB spune:

Fetelor uffff stiu ca un oras mai mare e mai costisitor si ca un mutat e un sacrificiu enorm adesea. Pe propria piele. Stiu ca niciunde pe Terra o natie relativ uniforma nu accepta prea usor "strainul" .

Pur si simplu mi-am zis ca acolo unde vezi trei ursi panda, nu faci atata caz de al treilea... daca-i doar unu, creeaza senzatie.
Adica eu nu-s convinsa ca are multe sanse de reusita, incercarea unui singur om: Picasso, de a schimba o comunitate. Este extrem de optimista perspectiva asta Picasso, nu te supara. Si daca acum sunt asa problemele, ce faceti la adolescenta?

Multa bafta si curaj!

---

ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (22.07.2003),(19.06.2005)