suferintele unei mame(Japonia)
Raspunsuri - Pagina 4
roxicuta spune:
Uite ce-ti spune DANDUSH.Incearca si tu sa-ti pui o masca .Trebuie sa iti aperi copilul.Doamne fereste,vrei sa-l vezi prin spital?Iti dai seama ce-i in sufletul lui?Ai grija ca nu-i de glumit cu starea in care se afla baietelul tau.
columbiana spune:
quote:
Originally posted by LORELAI ANCA MORARIU
Diferentele īntre culturile noastre (ro - Europa si Japonia) sunt URIASE! Nu stiu cum primesc japonezii emigrantii... da' din istorie stiu ca sunt un popor care f mult timp a stat "īnchis"... asa ca probabil nu sunt psihic nici acum prea deschisi la cei veniti din alta parte... De ce nu ai īncercat sa emigrezi īntr-o tara care DORESTE si PRIMESTE emigranti cum ar fii Canada sau Australia. Acestea sunt tari prin excelenta formate din emigranti. Atātea culori, rase, limbi, obiceiuri avem īn Canada! Si nimeni nu-i nici foarte distant dar nici obositor de prietenos - a se īntelege: nu ti se baga īn suflet. In general lumea-si vede de treburile ei... este loc pt toti. Legislatia este de asa natura facuta ca protejeaza dreptul fiecaruia. Acum - ce sa zic - daca n-ai prea multi bani nu o sa poti sa-ti iei casa/apartament īn zonele cele mai cele si nu o sa-ti poti permite o gramada de lucruri pe care cei de-acolo pot... Dar - īn linii mari - este o viata decenta pt toata lumea.
este cum spui, daca stai in buricul metropolei, in Montreal, unde localnicii sunt mai deschisi, obisnuiti cu emigrantii, dar daca ajungi intr-un mediu "pur"quebecos, ai surprize negative foarte mari, de genul celor descrise de fata din Japonia, believe-me.
http://community.webshots.com/user/pozemontreal
Picasso spune:
Dragele mele,a trecut ceva timp de cind nu am mai scris aici.Va multumesc pt grija si incurajari.
Viata noastra este un pic mai buna.Puiul are alta profesoara,mai eficienta si mai atenta.Totusi inca nu are prieteni.Ii cheama pe la el,vin se joaca putin si pleaca.El nu este niciodata invitat pe la vreo unul dintre ei si de multe ori cind sint in grup el este respins.
Nu de putine ori a venit cu urme de suturi pe pantaloni...Sau pocnit cu mingea de baschet in fata...S au pur si simplu trintit!
Am adoptat acea fata,,fioroasa,,si am mers la scoala de citeva ori,caci avea 2 copii din clasele mai mari care tot il necajeau.Cind i am luat la intrebari au negat cu desavirsire.Le am spus ca daca se vor mai lua de el vin si le rup urechile.La sedintele cu parintii nu am ce discuta .Se string toate mamicile intr un colt si incep sa birfeasca si sa se laude cu ce si au mai cumparat.Mi se face si sila...
Incerc pe cit posibil sa suplinesc lipsa prietenilor,pictind impreuna,citind,jucind diferite jocuri,plimbindu ne cu bicicleta,iesind la iarba verde...
Si a mai revenit.E mai vesel si a inceput sa manince mai bine.A invatat mult din kanji,si pe zi ce trece ma uimeste cu varietatea de cuvinte noi.Sint sunata periodic de la scoala sa mi comunice cum se descurca,si toti sint foarte uimiti cit de mult se zbate pt a invata.
As fi atit de fericita daca si japonezii astia si ar educa copii putin mai altfel.Sint atit de rautaciosi de mici...
Samurai-lady spune:
Draga Picasso,ma bucur ca baietelul tau e mai bine.Vreau sa-ti dau si eu un sfat.Incearca sa te apropii de mamicile de la sedintza,sa discuti,sa aveti activitati in comun.Cred ca asa si baiatul tau si-ar face mai multi prieteni.
Uite,baiatul meu are doar 3 ani,dar ma lupt ca sa nu fie privit ca un gaikokujinn.Stai sa-ti spun ca si baietzeii de 5 ani ii zic lu fii-miu gaijin si Ken e half(daca te uiti la poze vezi ca e putin european,dar nu atat incat sa iasa in evidenta).Asa,eu cred ca astia mici nu prea stiu ce spun ei,isi imita doar parintii,ce vorbesc ei in casa.E doar un baiat de 5 ani care i-a zis gaijin in parc.Si,io tupeista,m-am dus la mama lui si i-am spus asa frumos ca sa auda doar ea....:))))ca baiatul meu e cetatzean japonez si sa nu-si mai invete copilul asemenea prostii.S-a skuzat si se skuza si acuma cand ne intalnim in orash.Cred ca s-a simtit si ea prost :)
Numai bine va doresc.
Samurai-lady si bb Ken
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Samurai-lady" target="_blank">Pagina personala DC
Web-poze Kenutz
www.desprecopii.com/info.asp?id=486" target="_blank">
Cum a venit pe lume Samurash bebe
ionela roxana spune:
picasso suntem surori de suferinta
; credeam ca numai eu sunt putin paranoica cu diferenta asta si rautatea copiilor de-aici, ptr. ca samuraiul meu imi spune ca eu sunt putin paranoica si nebuna, ca ma isterizez degeaba si ca s-o las mai incet, dar deja colcai de nervi; eu am patit-o rau de tot, dar samuraiul meu n-a zis nik, ba inca a zis sa-mi tin pliscul cas gaijin=straina, aici; a fost faza acum 2 ani cand fata mea a fost impinsa si i-a spart capul de beton si avun 4copci, samuraiul spunand ca eu n-am fost atenta; nu mai zic ca daca ies cu ea afara, intre blocuri, ii striga in spate gaijin, gaijin, dar pana acu am tacut dar atat de tare m-am sictirit pe ei ca nu mai pot tace; al meu samurai imi spune mereu sa o las afara, in fata blocului singura, dar eu nici nu vreau sa discut; si eu tot intr-un oras micut locuiesc sii tare greu, dar mis f. hotarata, ca numai rezist la tacere, deja mustesc; ar fi fff. multe de discutat sii prea tarziu acum, dar alta-data am sa spun mai multe;
in incheiere as vrea sa iti spun GANBATE!!!
.
http://photos.yahoo.com/nlroxana
Picasso spune:
Ma simt mai bine stiind ca nu sint singura.Cu toate ca regret ca si voi va confruntati cu astfel de probleme...Am avut pt Japonia numai cuvinte de lauda ,in ceea ce priveste aspectul si civilizatia,pt ca sincer,chiar nu mi lipsesc gunoaiele din Bucuresti,ciinii vagabonzi,cersetorii,gropile,etc...desi mi e dor cumplit de tara si de cei dragi.Aici am fost fericita ca nu mai sint buzunarita[desii intre noi fie vorba mi s au furat de 2 ori chilotii si sutienele de pe sirma] insa nu m am gindit nici o clipa ca voi intimpina probleme de genul acesta.Baiatul meu este roman,nu half.Mie copii de japonezi imi pareau tare draguti si simpatici.Insa educatia primita este cea daunatoare.Sint invatati de mici sa fie rai.De aceea cred ca au atitea sinucideri in rindul adolescentilor.Era si un serial la tv cu aceasta tema...
Sotul meu se zbate destul ca sa fie bine,desi se joaca mereu cu el nu poate suplini lipsa prietenilor de aceeasi virsta cu el.
Am incercat sa comunic cu acele mame dar cred ca prejudecatile sint destul de puternice.Imi raspund politicos si atit.De multe ori le surprind studiindu ma pe furis.Una chiar imi facea poze cu telefonul de parca eram curiozitate a naturii...
Ce sa va mai spun ,sint destul de dezamagita ...Acum baiatul meu are mai nou si porecla:ketsuago-gropita in barba.Unul i a spus chiar:shine!-nu stiu daca am scris bine,in principiu ii spusese sa moara.
Ma gindesc sa mai fac un bebe,dar ma apuca groaza.Ne dorim toti,dar nu stiu cum va fi dupa aceea.
cipcipcip spune:
Ce ma supar citind ce scrii tu aici Picasso, imi pare bine ca lucrurile s-au mai imbunatatit, dar tare speriati de necunoscut mai sint si japonezii astia.
Ma gindesc ca poate ar trebui sa te infigi mai tare in ei cu prietenia, sa inviti mamicile la tine sub diverse pretexte si sa le dai sarmale si vin
. Ma gindesc ca sint asa speriati de bombe din necunoastere, poate daca le dai ocazia sa constate ca esti om normal si nu capcaun isi mai revin si ei din mirare.
In rest mi s-a parut super Samuray lady care s-a luat de japoneza cu tupeu. Daca nu merge cu binele, ii iei cu tupeu, macar sa le fie frica. Tare mi-e mila de copilasul tau.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
Picasso spune:
Cipcipcip,japonezii nu sint speriati de bombe desi i au lovit 2 destul de puternice...sint doar loviti de un puternic sentiment de inferioritate,amestecat cu invidie ...si in cele din urma cu admiratie.Aceasta din urma nelesind sa se vada.Ex.:imi caut de lucru.Vorbesc fluet engleza,franceza si spaniola.Japoneza in stadiul mediu.Stiu contabilitate,am luat lectii de 1 an despre arta si am lucrat in domeniu,am lucrat in comert mai mult de 10 ani,avind chiar magazinul meu.Nu pot gasi o slujba pt a mi umple timpul[nu neaparat pt bani,monotonia ma omoara]pt ca ,la un hotel imi cer sa vorbesc perfect japoneza si sa scriu,desi poate fac doar curat si pregatesc camerele.Nu este vorba numai de faptul ca nu cunosc japoneza bine,este vorba de reticenta lor de a primi ceva ,,din afara,,.Am lucrat aici si stiu cit de amenintate se simt sefele japoneze de o romanca mai dezghetata,chiar daca aceasta nu tinde sa i ia locul.
Nu stiu daca un japonez ar fi primit la fel in Romania,ceea ce stiu este ca am venit cu inima deschisa impreuna cu puiul meu,deschisa spre mai bine...Nu vreau sa cred ca am gresit,ca mi au fost inselate asteptarile...Cred ca sub raceala aceea arctica exista totusi o inima care bate in pieptul unui japonez...Eu m am casatorit cu un om extraordinar si nu vreau sa cred ca japonezii sint oameni fara sentimente ,asa cum i a numit cineva...
Poate ca si eu daca as fi avut asa parinti as fi la fel.Adica:parintii sa plece de dimineata
si sa nu mi lase nici macar o cana cu ceai.Sa plec nemincat,cu bani de un bento,sa vina seara ...
...dar tot bento cumparat.Caci mama nu gateste.O doare in
.Mama sotului meu nu a fost niciodata la sedinta cu parintii,sau la scoala sa vada cum ii merge...Si totusi este un om bun!Cam rar in Japonica fara o educatie.
El totusi merge la sedintele fiului meu si se implica mult in educatie si invatatura.Asta mai tine si de nevasta,nu?
Ma iertati,m am intins...
Zbiara dezamagirea din mine doar...
Andrada spune:
quote:
Originally posted by Picasso
Nu de putine ori a venit cu urme de suturi pe pantaloni...Sau pocnit cu mingea de baschet in fata...S au pur si simplu trintit!
Am adoptat acea fata,,fioroasa,,si am mers la scoala de citeva ori,caci avea 2 copii din clasele mai mari care tot il necajeau.Cind i am luat la intrebari au negat cu desavirsire.Le am spus ca daca se vor mai lua de el vin si le rup urechile.
M-am tot invirtit in jurul subiectului asta de la prima postare. Dar acu chiar ma bag. De ce accepti mei sa fie batut, injurat si umilit copilul tau?? Are 10 ani si ti-a aratat in vreo 30 de moduri pina acum ca este extrem de trist, abuzat la scoala si de societate, apatic si extrem de singur. Niste tristeti si melancolii probabil ca sint OK pentru o anumita virsta. Dar nu zilnic si nu atit de adinci.
Eu zic ca ar trebui sa faci ceva. Ceva care sa ii schimbe major viata in bine.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Picasso spune:
Andrada,tu chiar crezi ca eu stau cu miinile in sin si nu fac nimic?
Poate ca totusi nu ai citit bine tot ceea ce am scris aici...M as bucura sa mi dai o solutie,ce ai face tu in locul meu?Nu numai baiatul meu vine ,,ciufulit,,de la scoala.Unii se snopesc in bataie si nimeni nu se baga sa i desparta.Nici macar profesorii.Poate pt ei este ceva normal,cica ii caleste si ii pregateste pt viata.Numai ca mie nu mi convine,noi nu am trait in jungla pina acum,iar copilul meu nu a fost batut de nimeni pina acum.Ei spun ca glumesc sau ca se joaca.Am mers la scoala dupa fiecare episod neplacut si am incercat sa discut si cu copii si cu profesoara.Nu este chiar asa de simplu.
Acum baiatul meu este MAI BINE.Cred ca am mentionat asta.A inceput sa manince mincare japoneza la scoala si sa comunice mai bine.Eu ma tot pling de proasta educatie pe care o primesc copii de japonezi de la parinti.
A postat cineva aici,cred ca Dandush ,o chestie socant de adevarata: copii de japonezi sint educati mai mult de scoala decit de parinti.Tot mai multi tineri termina liceul si stau pe circa parintilor,fara sa si ia o slujba.
Iar ceea ce nu suport de nici o culoare sint ijimele[jigniri,rautati] atit de des folosite intre copii.
Eu va multumesc pt sfaturi si pt grija.Va rog sa nu ma criticati.Nu este chiar atit de usor sa traiesti aici.Sau cel putin mie nu imi este usor!Iar daca am indraznit sa va cer parerea nu inseamna ca sint slaba si nu pot lupta pt copilul meu.
Va pup