suferintele unei mame(Japonia)
Raspunsuri - Pagina 3
Picasso spune:
Nshiro,multumesc pt sfaturi.N as vrea sa crezica sint o mama slaba,care nu lupta pt copil din rusine sau teama.Pina la virsta de 9 ani am crescut acest copil singura,parintii mei neavind posibilitati materiale,iar tatal meu suferind de leucemie,cred ca ti imaginezi ca mi au fost doar un pretios sprijin moral si psihic.Dar,puiului meu nu i a lipsit nimic,ABSOLUT nimic.Probabil ca doar persoana cu nume de TATA a fost ceea ce i a lipsit.Doar ca o mama gindeste ca nimic nu i prea mult si prea bun pt copilul ei.Baiatul meu nu este nici timid dar nici tupeist,cum se spune.Este foarte prietenos si lipicios,darnic si bun ca o piine calda.Stiu ca fiecare cioara isi lauda puiul dar daca ne vom cunoaste vreodata ai sa vezi ca nu exagerez.Poate ca de aceea are probleme,copii japonezi fiind educati foarte dur.Daca lucrezi in scoala poate ca stii...Eu insa nu mi pot explica ce educatie este aceasta,fara caldura si mingiiere...Nu mai sint timpurile samurailor totusi....Ieri,a venit acasa zgiriat pe fata.Obrajorul sau bucalat avea 3 dungi groase si adinci.De ce?Ijime...
Are copii in clasa care din anumite pricini nu l sufera,il injura...Eu nu mi am educat copilul sa fie violent dar vad ca aici razbeste cine i mai tare la bataie,nu la carte.Faza dura este ca profesorul sta si priveste de pe margine cum se snopesc,exact ca la k1.Este si el introdus o data la o saptamina cred ,in ore de genul:pictura,sculptura
,etc...Dar mereu este admonestat:Tu nu stii!Tu esti abunai!Tu n ai voie!Credeam ca scoala este tocmai pt a invata...Dar,nu i nimic!Acest an scolar s a sfirsit,anul viitor voi fi cea mai insistenta persoana pe care au cunoscut o,si cea mai urusai!Probabil ca m au vazut mai iasashi...Ca am o fata de om bun
,dar si cind se supara taurul din mine......Sigur pe viitor voi mai avea nevoie de tine,Nshiro si ti multumesc pt bunatate si pt ajutor.Si voua cei care ne doriti binele,la fel!
nshiro spune:
Picasso sunt convinsa ca faci ce e mai bine pentru puiul tau si incerci sa-l cresti cat mai frumos, asa cum orice mama se straduieste s-o faca . Da, ai dreptate, din aprilie incepe un nou an scolar si nu poate stii poate nu, sistemul e ca an de an sa se schimbe clasele, atat elevii cat si invatatorii/ profesorii, tocmai pentru a evita conflictele aparute pe parcurs dar si a incuraja copiii sa intre in contact cu cat mai multe persoane, sa fie mai deschisi, sa invete sa comunice. Asa ca din aprilie puiul tau va avea alti colegi si alt invatator. Incearca sa mergi la scoala si sa vorbesti cu noul invatator, sa-i explici exact ce vrei si sa apelezi la sprijinul lui pentru a-l ajuta pe baietel sa se integreze. Acum la inceput toti copii dat fiind faptul ca nu se cunosc intre ei vor fi mai retrasi si probabil baietelul iar va avea de suferit ca nu-l baga nimeni in seama... saracutul imi imaginez ce e in sufletul lui, singur, fara prieteni, fara abilitatea de a comunica din cauza limbii... Oricum sa stii ca nu toti copii sunt rai, ci exact ca si in Romania in fiecare clasa sunt cate 2, 3 "rai" care fac si desfac... si ceilalti copii japonezi le stiu de frica... profesorii din pacate nu pot sa faca prea mare lucru, nici de certat mai aprig nu pot din cauza ca le e teama sa nu faca parintii reclamatie! Sunt obligati sa-i treaca clasa indiferent de orice, 9 ani de scoala fiind obligatorii, neexistand notiunile de exmatriculare sau repetentie. Sunt unele specimene care intr-un an vin de doua ori la scoala si atunci doar ca sa faca tampenii si totusi profesorii sunt obligati sa-i treaca clasa...
Explica-i baietelului ca trebuie sa-i evite pe cei care ii vorbesc urat, sa incerce sa-si faca un prieten si atat iar tu mergi si vorbeste periodic cu noul invatator si tine-te de el sa-i ofere baietelului toata atentia necesara si sa-l ajute sa se integreze. Mult succes!
rocsana si bebe maria
Picasso spune:
Nshiro,mi ai dat intr adevar informatii pretioase.Nu stiam mhlte din cele spuse de tine.Cit despre copii ,ai mare dreptate ,este o fata in clasa care ii necajeste si ii injura pe toti,iar profesorul vede si tace.Joi l a impins pe baiatul meu atit de tare ca l a trintit intr o balta.A venit acasa plingind si plin de noroi.I am tot urmarit parintii pe la sedintele scolare,dar nu vin niciodata.Am vrut sa discut eu cu ei daca profesorul nu zice nimic,dar nu am avut ocazia pina acum.Imi amintesc de vremurile lui Ceausescu,cind prof. erau nevoiti sa treaca clasa toti copii.Pai asa nu i mai stimuleaza cu nimic sa invete,stiind ca au 9 ani asigurati!Si asa sint bulversata de diferenta dintre ce se invata in scolile lor si ce in ale noastre.Nepoata mea,tot clasa a 4 a,are deja 2 ani de franceza,nu mai vorbesc de celelalte materii....Ma simt putin dezamagita...Inchei pina nu ma ia si depresia.Multumiri cu
de rigoare
nshiro spune:
Draga Picasso sa nu te astepti in nici un caz sa fie stimulat sa invete in vreun fel aici la scoala. Profesorii nu insista prea mult... ei isi fac datoria si e treaba copilului daca e interesat sau nu... Si temele (in rarele cazuri in care se dau) sunt subtirele rau... Majoritatea elevilor aici merg la juku (scoala particulara) unde invata suplimentar... Termina orele la 5, ajung acasa, mananca, pleaca la juku unde efectiv adorm cu capul pe banca de obositi ce sunt si se intorc acasa pe la 9, 10 seara... Cat despre limbi straine sa nu te astepti, nu se studiaza decat engleza si aia incepand cu clasa a 7-a, cand deja e prea tarziu.... Asa ca totul depinde de tine ca parinte cum iti modelezi si stimulezi copilul. Aici in scoala va prinde niste notiuni de cultura generala, mult mai vagi decat le-ar fi prins in Romania, va avea o multime de activitati, mult mai multe decat ar fi avut in Romania, plus competitii sportive, si va invata de asemenea reguli de conduita in societatea japoneza cum sa se integreze si sa functioneze intr-un sistem. Cam atat... interesul pentru carte si studiul individual tu va trebui sa i le stimulezi...
rocsana si bebe maria
mika12 spune:
Cele mai multe lucruri pe care le stiu eu despre sistemul japonez (dur si ciudat pt europeni!) vin din romanele (autobiografice) ale lui Amélie Nothomb, care s-a nascut la Kobé. Pe langa sfaturile minunate ale celorlalte fete de pe forum, imi permit sa iti recomand cu mult entuziasm lectura experientelor nipone ale acestei scriitoare. Sunt sigura ca vei putea gasi in cartile ei multe lucruri pe care numai tu, fiind acolo, le poti intelege, si care te vor ajuta sa depasesti acest moment critic.Unul dintre romanele ei, "Stupeur et tremblements", a fost tradus si in japoneza.
redi spune:
Buna , la toate !
Pentru Picasso :
Intr-adevar ai primit ceva sfaturi foarte bune .Pot doar sa te incurajez si sa-ti spun ca trebuie numaidecat sa discuti cu baiatul tau despre asta . Nu e o chestie ce se intampla numai in Japonia ci in toate tarile putem da peste oameni de genul asta ,depinde de norocul fiecaruia.Eu am exact aceeasi problema si sufar pentru copilul meu ,in fiecare zi .Nascut in Franta dar degeaba este privit tot ca un strain ,ba chiar e numit si BIZAR .Nu stiu sa-ti dau vreun sfat ,dar stiu ca trebuie sa faci tot ce poti sa schimbi situatia pentru ca baiatul tau v-a ramane marcat si se v-a schimba din ce in ce mai mult.Posibil ca in adancul sufletului lui sa urasca deja Japonia .Imi pare rau ca ajungem in astfel de situatii cand de fapt ne doream sa fie cu totul altfel pentru copii .
Mai repet si eu ca trebuie sa vorbesti cat poti de mult cu baiatul tau ,sa-ti spuna tot ce simte si poate asa vei gasi si solutia mai potrivita .Iti doresc sa reusesti ,stiu ca inima ta sufera enorm .
Picasso spune:
Revin dupa o pauza cerindu va scuze celor care mi ati scris si celor care ati urmarit acest subiect pt faptul ca nu am mai scris nimic despre noi.Stresul acumulat si suferinta mea m au lasat oarecum neputincioasa.A trebuit sa stau in spital 2 zile pt diferite analize ,care mai de care mai chinuitoare,internindu ma bou si venind acasa vaca.Aveam dureri groaznice de stomac si neputind ingurgita nimic din cauza starii de voma permanente,am mers la spital.Nu pot povesti prin ce am trecut,ar insemna sa scriu pina miine.Cert este ca acum mi a trecut,dar mi e frica sa beau si apa.Mi s a interzis cu desavirsire SUSHI.Auziti oameni buni,stau in JAPONIA si nu pot minca sushi.Stai cu degetele n miere si sa nu te lingi pe ele!
Puiul meu este putin mai linistit,fiind in vacanta.Invatam impreuna zilnic si nu i se mai pare atit de greu.Imi spune mereu ca:ce bine era sa fii tu profesoara mea!
Constat cu stupoare ca nu numai in Japonia se intimpla asa,ci si in Europa,mai exact in Franta.Iti multumesc pt bunatatea de a mi impartasi experienta avuta si regret ca si puiul tau infrunta aceleasi probleme.Sper sa va fie bine !
Ieri am chemat 2 baieti acasa sa se joace impreuna.Eu nu prea am fost incintata de cum s au purtat,dar baiatul meu a fost fericit.La prinz au mincat impreuna supica romaneasca si cei 2 nu incetau sa se mai minuneze ce buna este.Incerc sa trec prin ceata in cre am intrat si sa mi gasesc drumul.E foarte greu printre straini,dar NU MOR CAII CIND VOR CIINI,nu i asa???
Nadia1976 spune:
Picasso, imi pare tare rau ca puiul tau trece prin asa ceva, si tu cu el; parerea mea e ca ai putea incerca sa intri in cercuri de latino-americani; stiu ca sunt ffff multi in Japonia, am locuit si eu acolo un an si era plin de sud-americani, peruani si, mai ales, brazilieni; sa stii ca sunt fff prietenosi; eu am locuit in Oizumi Machi, in Gunma Ken si am lucrat in Sanyo, din 30+ de femei, eram singura romanca, era o peruanca, o columbianca, vreo 2 japoneze si restul erau brazilience; desi nu vb. portugheza, eu vb. cu ele spaniola, ele cu mine portugheza; dar sa stii ca de cate ori m-au vazut suparata, s-au interesat ce am, au fost langa mine, au incercat sa ma ajute, cum au putut, mi-au dat retete de mancare, sunt f sociabile si prietenoase, si sunt convinsa ca si copiii lor la fel; in afara de asta, cat de bine vb. puiul tau japoneza? Ca asta poate fi o problema, copiii de la scoala l-au indepartat si ptr. ca nu pot comunica.
Winners don't quit; quitters don't win.
Don't give me an attitude; I already have one!
Picasso spune:
Draga mea Nadia,nu i usor ceea ce mi spui.In orasul in care locuiesc nu am auzit decit de o familie de brazilieni.Si eu am lucrat in Shizuoka si stiu cum sint,acolo fiind una dintre cele mai puternice comunitati de brazilieni si peruani.Sa mi fie cu iertare dar nu cred ca ar fi o solutie.La urma urmei colegii de clasa tot japonezi sint si tot intre ei sta.Daca si ar face prieteni tot gaijini,cred ca ar fi dispretuit de japonezi.Si asa il numesc tot timpul ,,henna ,,adica ciudat,pt este atit de diferit de ei,avind par blondut si ochi mari si verzi.Ma gindesc si iar ma gindesc si iar ma gindesc....O sa dau in damblageala de atitea ginduri
Dandush spune:
Picasso, cred ca usor nu-ti este ; copiii mei (Slava Domnului) nu se confrunta cu probleme de genul asta. Fata este in clasa a doua si baiatul in grupa mare la hoikuen si nu am auzit niciodata sa se ia cineva de ei, DAR am o prietena care e venita din Nagoya (noi traim in Nagano ken)si e 100% japoneza, la fel si copiii ei, dar au probleme atat la scoala cat si in comunitatea de la bloc. Gaseste uneori scris pe cutia postala "Yoso no hito iranai!! Kaere!"(Nu vrem oameni din afara! Plecati de unde ati venit), si-i este foarte greu. Cred ca prea multe nu poti face, decat sa il sustii pe baietelul tau si sa-i dai putere(daca mai ai de unde). Eu sunt mai dura de fire si chiar cand piciul cel mic a avut probleme la gradinita ---nu pe motive rasiste---- mi-am pus "masca" de nervoasa pe fatza si m-am infatisat in fata lor. Sa stii ca ceilalti copii si-au dat seama ca eram pornita impotriva lor si se comporta chiar frumos cu Kein de atunci.
. Nu stiu daca ai rezolva ceva discutind cu invatatoarea, dar nu tolera .
Iti doresc multa putere si tarie! Cred ca stii ca de asta avem nevoie in primul rand aici.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/dana_japan2002/album?.dir=/8cd4