suferintele unei mame(Japonia)
Raspunsuri - Pagina 12
KSorana spune:
Picasso,tot raul spre bine.Ma bucur pentru voi ca sinteti mai bine.
Mult succes si de acum incolo.
Lemoni spune:
In primul rand ma bucur ca sunteti bine.Am ramas putin surprinsa de felul in care sunt japonezii.Am cunoscut si eu cativa aici si mi -au parut asa de prietenosi ,timizi si tare de treaba dar tu sti ca nu sunt toti la fel ca doar sotul tau e japonez.
va urez numai bine si aveti grija de voi.
nanami spune:
picasso nu mai spui nimic?
sper sa fiti bine si sa va fi revenit putin mai bine
sa auzim numai de bine 
G.K.R
poze noi
Elemer spune:
quote:
Initial creeata de PicassoAm o mare problema si sper sa fiu ajutata cu un sfat,va rooooooog!Baietelul meu are 10 ani si locuieste aici de 5 luni.Pt el Japonia a fost un soc.Am incercat mereu sa i povestesc ,sa l familiarizez cu viitoarea lui casa si cu cei de aici,doar ca poate eu am fost prea blinda,ori el prea sensibil...De 4 luni si jumatate merge la scoala.Am socotit ca fiind intre copii ii va fi mai usor.La inceput a fost incintat dar incet,incet copilul meu s a schimbat.Din puiul mereu vesel,pus pe sotii si joaca ,neobosit,prietenos....ei,bine...Vad un copil matur,prea devreme pt asta nu?De unde la inceput a fost primit bine,putin cite putin l au indepartat.Si ceea ce ma doare ,este ca a invatat numai cuvinte urite ,injuraturi,lucruri pe care un copil nu ar trebui sa le auda,cu atit mai putin sa le spuna
Stimata Doamna
inteleg prin ce trece-ti,un sfat care cred eu ca poate sa-l ajute daca are si simptomul;dor de casa?ar fi bine sa va adresati unui medic homeopat bun,cred ca sunt si acolo si poate va alege bine remediul acre l-ar ajuta.
Bineinteles ca Dvs. trebuie sa hotarati pt. el.
Sanatate.
Elemer
Picasso spune:
Revin la subectul meu dupa ceva timp...Daca nu am mai scris nu inseamna ca viata mea a devenit brusc roza.
Fiind vacanta de vara am avut diferite preocupari si am mers in multe locuri.
Baiatul este mai bine.A mers toata vacanta la piscina scolii,am mers la tot felul de muzee,gradini zoologice,am fost la mare unde a trait prima experienta de camping,dormind pt prima oara in cort,am aprins o groaza de artificii...Acum a inceput scoala...Si se pregateste impreuna cu colegii de clasa pt festivalul Matsuri.Ieri am fost la unul din cele mai mari temple sa vedem cum se pregatesc cei de acolo pt festival,caci templul este aproape de casa si tot auzeam muzica specifica.A fost foarte frumos...
Are acum prieteni cu care se joaca mereu si de la care invata cite ceva si care il invita si la ei acasa[pina acum nimeni nu l-a invitat,chiar daca ei veneau mereu la noi acasa]
A mai intimpinat greutati,de fapt rautati...cea mai urita dintre ele fiind ca el nu are tata bun,ci vitreg-si deci este cu atit mai mult diferit.A venit acasa si nu a vrut sa-mi spuna,dar ca de fiecare data il simt cind are ceva pe suflet.Cind mi-a povestit a inceput sa plinga.Atunci a intrat si sotul meu pe usa...auzindu-l....
Am privit fara sa pot avea nici o reactie cum l-a luat in brate si il tot legana mingiindu-l pe cap...Iar Edi plingea,plingea cu suspine...
Intr-un tirziu s-a linistit.In seara aceea au dormit amindoi strins imbratisati.
La sfirsitul acestei luni va merge intr-o excursie scolara de 4 zile.Imi este inima strinsa la gindul ca va fi departe de mine atita timp si nu stiu cum va minca,cum va dormi,sau daca va putea sa o faca,daca il va supara cineva...daca se va simti rau...Sint intr-o continua framintare si ma tot rog sa treaca cu bine peste acest nou hop.
Am reusit in cele din urma sa-mi umplu timpul cu un part-time job,sa-mi mai usurez mintea de atitea ginduri facute atunci cind sint singura acasa.Sint singura straina printre ei ,insa se poarta destul de dragut cu mine.Am inceput sa fiu mai indiferenta la felul lor de a fi:de a te studia din cap pina in picioare si a te descoase din toate incheieturile.
Am ramas foarte surprinsa sa constat ca multi japonezi nu au auzit nimic de Romania.Inca,2 femei de vreo 35 de ani ,mi au spus senine:trebuie sa fie foarte cald acolo la tine in tara.Eu:nu,este ca in Japonia aproape!Ele:pai,noi stiam ca in Africa este foarte cald
Eu:pai,Romania nu este in Africa,este in Europa.
Si apoi intrebari de tot felul....
Ma multumeste faptul ca nu mai stau acasa[desi sotul insista]insa fiind o femeie activa,simteam cum ma prabusesc in rutina si devin tot mai debusolata.
Imi cer scuze acelora care mi-au scris si nu le-am raspuns si acelora care asteapta cite ceva despre copil.
Acum sint putin amortita,anesteziata...cuprinsa intre grijile zilnice si starile sufletesti care ma incearca atunci cind ma gindesc la parinti...la tata...si la mama[care de curind a fost si ea in spital...eu fiind super disperata caci tata ramasese singur acasa...]
Mi-e greu sa ma impart...sa-mi impart sufletul si gindurile si lacrimile intre 2 lumi care alcatuiesc totusi viata mea...Mi-e greu sa renunt la ceva si mi-e greu sa accept ideea de esec.Pina acum am fost o luptatoare,iar in lupta cu greutatile vietii am iesit invingatoare...pina cind oare?Mi-e teama...si mi-e dor de liniste...mi-e dor sa nu mai framinte nimic sufletul meu deja prea chinuit...
V-am zapacit insa prea mult cu gindurile mele depresive...Ma rog sa mi mai scrieti...orice...imi face bine sa citesc orice rind ...
Am sa va mai scriu curind...
Va multumesc pt toate incurajarile voastre.Am recitit toate mesajele trimise si v-am dat dreptate fiecaruia in parte.Numai ca mie nu imi este asa de usor...
Cu drag...
parpalak spune:
Draga Picasso, am citit toate cele 8 pagini de pina acum si am vazut ca deja ai primit majoritatea sfaturilor pe care ma pregateam sa ti le dau 
. Dar citeva tot mai am... Sfaturi sau observatii..
Unu. Plecarea din tara - ca te casatoresti sau ca emigrezi - e intotdeauna grea - imi pare rau ca n-am apucat sa zic mai devreme.. Oricum, tu pari sa te descurci de minune acum, apropos, felicitari pentru job! In mare parte tine de tine cit lasi sa te afecteze lucrurile care nu sint asa cum le vrei tu sau cum ti-ar place. Recomand cu caldura Cosbuc, in special "Lupta vietii" ("O lupta-i viata, deci te lupta, cu dragoste de ea, cu dor" etc..)
Doi. Neintelegeri sau rautati gratuite sint peste tot, atit in lumea reala cit si in cea virtuala, nu-i obligatoriu sa le lasi sa te afecteze si sa incepi sa te justifici si sa combati . Mai da-i si cu ignote.. Si nu mai pune la suflet, ca tot nu foloseste la nimic..
Trei. Revelionul cu socrii mie mi s-a parut un succes monstru, sincer, nu pricep de ce-ai vrea sa fii in relatii mai apropiate de-atit cu soacra - mi se pare soacra perefecta! Daca tii mortis, trimite-i felicitari peste felicitari cu ce ocazii-ti trece prin cap, dar tot nu prea pricep ce-ai avea de cistigat..
Patru. Dureroasa asa cum e situatia cu parintii tai in tara, fa ce poti pentru ei, dar mai ocupa-te si de tine. Daca tu te imbolnavesti de grija pentru ei, iti garantez ca lor nu le va ajuta si in nici un caz nu asta isi doresc pentru tine. Tie cum ti-ar cadea gindul ca fiul tau se imbolnaveste de griji pentru tine? Mai bine ocupa-te un piculet mai tare de tine. Daca zici ca ai probleme cu calciul si cind iei calciu nu-ti ajuta, de ce nu incerci sa iei mai bine vitamina D (ca la bebei) care ajuta la absorbtia calciului? Si mai bine, din alimente bogate in vitamina D. Si tot n-am priceput de ce ai luat calciu pentru avitaminoza? Nu mai bine luai o multi-vitamina, ceva?
Si la sfirsit dar nu in ultimul rind, multe felicitari pentru progresul lui Edi! Bravo lui de baiat destept si flexibil si adaptabil! Daca nu-s japonezii pe faza am impresia ca tu mai ai putin si revolutionezi sistemul de invatamint la voi in oras! Iar sotul tau trebuie ca e un om extraordinar, sint convinsa ca Edi are stabilitatea emotionala care ii trebuie. Daca mai primeste observatii din alea de la copii, zi-le sa le spuna ca da, o fi tatal lui vitreg, dar e mai bun ca al lor. Sau, in sfirsit, ceva similar.. Zi-le sa le spuna ca-s prost crescuti, in orice caz.. Oricum e mai bun ca tatii lor daca nu-l invata sa fie rau gratuit cu altii..
Cit pe ce sa uit: parcuri de distractii pentru copii n-aveti p-acolo? Fi-miu (3 ani) se transforma in fiara acolo, nu-i mai trebuie nici companie nici nimic, doar sa se dea in toate avioanele si masinutele etc..
Si pentru tine, e foarte important: cind ai ris ultima oara in hohote? Trebuie neaparat sa faci niste exercitii, ori in oglinda (vezi sa nu te vada careva ), ori cauti bancuri pe internet, ori ceva ce functioneaza la tine... Zic ca-i important si merita sa faci un mic efort si sa vezi daca are un efect sau nu..
Sanatate la bebei si mamici.
Poze de cind eram mici si Poze si filme
Picasso spune:
Revin,salutindu-va cu drag.
As dori sa va scriu mai multe despre cum decurge viata mea aici...dar ma gindesc ca v-as plictisi...desi,sincer viata mea aici nu e nici pe departe plictisitoare!Si eu care credeam ca japonezii sint niste oameni stersi,fara culoare si fara nimic de spus...
Parpalak iti multumesc pt cele scrise.M au bucurat si mi-au adus zimbetul pe chip.Intr-adevar,nu am mai ris in hohote sau cu pofta de ceva vreme...iar daca am ris ...apai,a fost ceva risu'-plinsu',pt ca ma pocnea imediat plinsul,din nimic si dintr-un milion de motive.
Parcuri de distractie sint multe,iar noi mergem destul de des.Frecventam tot felul de locuri de relaxare:parcuri,campinguri,piscine,gradini...etc.Este destul de plimbat si relaxat,insa de multe ori devine ciudat,iar eu ma chinui sa gasesc,,buba,,.Asa cum am spus,comunicam destul de bine insa nici o mama nu cred ca poate sti ce este cu adevarat,adinc,in sufletul copilului.Sint parti de suflet care ramin ascunse,pentru ca sint momentan uitate sau pt ca nu vor sa fie readuse la lumina gindului.
De ceva vreme e distrat.A slabit 3 kg si nu ii arde de nimic.Vorbesc cu el si ma aproba in toate,insa nu intelege mai nimic.De multe ori ma scoate din minti,ma oboseste psihic aceasta...nici nu stiu cum sa-i spun!
Ii acord credit si rabdare,pt ca ,pretind ca sint o mama buna si intelegatoare si rabdatoare..........dar de multe ori obosesc!Poate ca este virsta...nici nu stiu ce sa mai zic!
Iti multumesc pentru rinduri si mai astept daca mai doresti sa-mi scrii.Cu drag
Vva multumesc si acelora care cititi aceste rinduri...
carli1617 spune:
Picasso,
un si o pt tine si pt. Edi.
Sunteti puternici si destepti si veti trece peste toate greutatile!
Din cate povestesti tu, relatia cu fiul tau e foarte deschisa, deci ai putea sa-l provoci sa se destainuie si de data asta. El poate nu vrea sa te incarce cu alte suferinte, de aceea nu-ti povesteste ce are pe suflet. Poate gasesti un moment in care sa fiti amandoi relaxati si se pune pe povestit (in parc, la o cofetarie, la un ceai etc).
Fii tare si in continuare! Si Doamne ajuta!
Carli
elara spune:
Ma bag si eu in vorba desi nu am descoperit decat abia azi acest subiect.. si nu am citit decat prima si ultima pagina... 
Dar vazand ca pareciezi fiecare raspuns si ca tzii la dialogul acesta virtual cu noi 
indraznesc si eu sa spun ceva.
quote:
Originally posted by Picasso
Asa cum am spus,comunicam destul de bine insa nici o mama nu cred ca poate sti ce este cu adevarat,adinc,in sufletul copilului.Sint parti de suflet care ramin ascunse,pentru ca sint momentan uitate sau pt ca nu vor sa fie readuse la lumina gindului.
Eu cred ca e normal ca fiecare om sa aiba si o particica in suflet numai ed el stiuta. Cred ca nu e bine sa insisti si nici sa et ingrijorezi.
De ceva vreme e distrat.A slabit 3 kg si nu ii arde de nimic.Vorbesc cu el si ma aproba in toate,insa nu intelege mai nimic.De multe ori ma scoate din minti,ma oboseste psihic aceasta...nici nu stiu cum sa-i spun!
Ii acord credit si rabdare,pt ca ,pretind ca sint o mama buna si intelegatoare si rabdatoare..........dar de multe ori obosesc!Poate ca este virsta...nici nu stiu ce sa mai zic!Iti multumesc pentru rinduri si mai astept daca mai doresti sa-mi scrii.Cu drag
Vva multumesc si acelora care cititi aceste rinduri...
Eu cred e ff posibil sa ai dreptate si sa fie vorba de varsta. E bine ca esti grijulie dar incearca sa nu cautzi in orice problema vezi la el motivul acesta, al mutarii in Ja. Poate e indragostit...
E la pubertate, nu? Poate il framanta diverse alte chestii...Nunta noastra: 29 iulie 2006
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
dcop spune:
Draga Picasso
abia acum am aflat si eu despre problemele tale si indraznesc sa-mi dau cu parerea.
Baiatul se pare ca e pe drumul cel bun, si-a facut citiva amici, din cite am inteles si mamele copiilor si profesorii au inceput sa se obisnuiasca cu prezenta voastra acolo. Ma gindeam, pentru ca tot habar n-au ei despre Romania, poate ca la o lectie de geografie sau de dirigentie - daca fac ei asa ceva - cu acordul profesoarei fireste, te-ai putea duce sa le spui doua vorbe despre tara de unde veniti, despre obiceiurile (numai despre cele frumoase)noastre, sa le arati poze de la craciun sau de la mare si munte. Poate legi cumva obiceiuri de la ei si de la noi care seamana sau au semnificatii asemanatoare.
Ma gindesc ca in felul asta le transmiti un mesaj de genul "da, sintem diferiti ca aspect fizic, dar avem tot 2 miini, tot 2 picioare, poate mai mult suflet, si provenim tot de pe planeta Pamint, si nu pretindem ca sintem mai buni decit voi. Vrem doar sa acceptati faptul ca respiram acelasi aer si respectam aceleasi legi si obiceiuri ca si voi".
Problemele cu soacra ta probabil ca au aparut din cauza geloziei ei - doar baiatul ei te-a preferat pe tine si nu pe ea - normal ca daca n-o suna, sau daca nu-i mai da aceeasi atentie ca inainte sa te cunoasca se datoreaza faptului ca tu nu o placi pe ea si nu ii dai lui voie sa fie apropiat de ea (cel putin asa mi se intimpla mie, asa spune soacra mea). De aceea sfatul meu este ca daca tii mortis sa te iubeasca soacra, sa va duceti impreuna in vizita, sa ii aratati toti trei ce fericiti sinteti impreuna, sa ii arati ce buna gospodina esti, invitati-o pe la voi cu ocazia unei sarbatori specifice japoneze ca sa vada ca baiatul ei nu a pierdut nimic ci ca a cistigat o nevasta care il iubeste pe el si ii respecta traditiile.
sper ca am fost suficient de coerenta, iti urez sa ai taria sa treci peste toate, sint sigura ca poti.
Ai in mine un nou prieten!
mami de dpitigoi