suferintele unei mame(Japonia)
Raspunsuri - Pagina 13
Picasso spune:
Va salut cu drag!
Ma bucur ca mi ati scris ceea ce ginditi...
Imi pare rau[pt a cita oara????]ca nu pot scrie mai des.De multe ori cind am timp pt mine vreau sa intru pe net ,insa calculatorul se pare ca nu are aceleasi ginduri ca si mine
,...pt ca o ia razna si nu reusesc!
Azi am avut noroc,sper insa sa pot trimite mesajul si sa nu-mi apara faza cu internetul nu functioneaza[care apropo,e in japoneza-deci cu atit mai mult ma scoate din minti!]
Carli1617 iti multumesc.Nu este nevoie de iesiri speciale in oras pt a-mi povesti ceea ce are pe suflet.De la bun inceput am acordat si acord fiului meu,timp special,in care sa fim amindoi,sa facem diferite lucruri,sa mergem la cumparaturi,sa mincam in oras amindoi...Deci,nu este problema lipsei de comunicari din cauza lipsei timpului acordat lui.
Elara ,si tie iti multumesc pt vorbe.Nu,tind sa cred ca nu este la pubertate.Implineste 11 ani in ianuarie 2007,eu cred ca este prea devreme pt asta.In plus,o mama ar vedea schimbarile corpului,vocii...L-am invatat de mic sa-mi puna intrebari despre ceea ce-l framinta si pina acum a facut-o cu succes,de aceea sint nedumerita.De indragostit
...stiu eu ce sa zic!?????
El mai degraba:
....etc.
Draga dcop,ma bucur ca mi-ai scris parerile tale[asta nu inseamna ca nu ma bucur pt toate mesajele primite]...
Sa-ti raspund :atunci cind a fost primit in scoala au desenat pe talba steagul Romaniei si au scris ,,BINE AI VENIT,,.Apoi copii din clasa au invatat :buna ziua,multumesc,ce mai faci...
Nu mai spun ca afost primit pe muzica celor de la O-ZONE[populari aici in Japonia].Cu timpul,grijile si supararea din suflet ce-o aveam atunci,chiar nu m-au putut lasa sa gindesc si altceva.
Cred ca nici o mama nu poate gindi si altceva atunci cind copilului nu-i este bine.
Pt mine,starea psihica a baiatului meu a fost intotdeauna primordiala.
Mi s-a reprosat de multe ori ca sint prea ,,closca,,...prea il protejez...insa nimeni nu stie prin cite a trecut acest copil,nimeni nu intelege ca la 2 ani acest copil si a vazut tatal strangulindu-si mama.Este cumplit stiu,multi spun ca nu este posibil sa-si aminteasca asa mic...si eu m-am rugat de atitea ori sa nu-si fi amintit nici o fractiune de secunda...insa de atitia ani filmul se deruleaza inca in mintea lui,oricit m-am chinuit sa-l sterg...
Purta la git o cruciulita impletita,de la o minastire,pe care o are de 2 ani.Aici la scoala i s-a interzis sa o poarte[cica e accesoriu]desi eu am insistat,spunind ca este vorba de religie.Fetitele aici nu au voie cu cercei pina la 18 ani.Ele nu au gauri in urechi,chiar se mirau cum putem noi sa facem unui bebelus asa ceva.
In ceea ce priveste ,,OBICEIURILE,,...nici o sansa!Nimic nu se poate impleti...Este o lume total diferita...60 la suta budisti,20 la suta alte religii[care mai de care mai ciudate!],20 la suta atei!Nu au frica de sfinti,de templu...E o lume ciudata,complicata...poate pt acei ce nu o inteleg si nu o pot accepta
Cit despre socrii,nu tin neaparat sa ma iubeasca Doamne-Fereste!Nu vreau sa ma iubeasca,e normal sa fie reticenti in ceea ce ma priveste!
Vestea buna este ca ne-au cautat duminica trecuta.Orezul este tocmai bun de secerat acum in Japonia.In alte orase poate mai devreme,insa aici de multe ori ma apuca disperarea ca sint cu mai putin de 5 grade decit in alte orase!
Asa ca L-au chemat pe sotul meu sa ii ajute.Nu mi-a spus nimic,doar ca trebiue sa plece pina la parinti acasa.Eu si Edi eram deja imbracati.Pina la urma a trebuit sa ne ia!Am muncit 2 zile la secerat[cu masina,bineinteles,nu cu secera ca pe vremuri] si apoi la intins snopii de orez la uscat.Eram terminati...La sfirsit,soacra si socrul[care nu au putut face nimic pt ca sint f. bolnavi]ne-au multumit de mii de ori.Masina pleca si ei incca se ploconeau ,parca mi-era si mila.Ne-au dat un pachet pt Edi cu piesici,struguri,porumb,vinete...si niste bani!
2 zile cit am muncit, soacra ne-a trimis inghetata,sucuri,sushi,si tot felul de sandwichi-uri[cumparate,ce-i drept,pt ca saraca are un fel de boala a oaselor,i s-au strimbat oasele,si nu mai poate face nimic.
Eu nu vreau sa mai locuiesc cu soacra niciodata.Nu vreau sa ne vizitam des si nici ei nu vor asta.Cred ca datorita faptului ca sotul meu s-a impus de la inceput si nu a renuntat .Am locuit o data 7 ani si cred ca am acordat prea mult timp din viata mea unei soacre ca sa mai pot face asta a doua oara,chiar daca soacra o merita.Consider ca am si eu viata mea de care trebuie sa ma bucur fara sa ma slugaresc ssi fara sa mai fiu ,,cea mai urita dintre paminteni,,
Nu apropierea socrilor ma framinta...Ci felul in care sint...reci,fara sa le pese...iar daca le pasa e atit de ascuns in inima lor incit nu ai sa stii niciodata.
Sint poate prea pragmatica uneori insa viata de aici ma face sa fiu asa.
Sigur voi reveni cu noutati ,caci puiul e in tabara 4 zile si eu sint deja turbata.De 3 zile nu stiu nimic caci nu pot lua legatura cu el.Nu avem voie ,cica,dar eu am innebunit de grija!
Asa caa voi reveni cu alte nebunii!
parpalak spune:
pentru soacra ta de aur! 
Despre recoltatul orezului si ruptul spinarii.. ce sa zic... lumea p-aici plateste bani buni ca sa faca fitness... , iar voi faceti muschi pe gratis.. ba mai primiti si pachete bravo voua!
Cum a fost in tabara? Cum mai stai cu grijile?
Eu as zice ca e virsta la Vlad, p-aici i se zice pre-pubertate, e doar un preview of the coming atractions..
Mai spune-ne.
Picasso spune:
Salutare!
Din nou nu am putut sa-mi tin promisiunea de a scrie mai des ,si imi cer scuze.Programul imi este foarte incarcat.Inainte ma plingeam de plictiseala,acum ma pling de lipsa timpului liber...
E o toamna frumoasa...insa pe mine sincer ma deprima.
Baiatul s-a distrat super in tabara.A venit plin de veselie si cu amintiri frumoase.Si eu care imi faceam atitea griji...!
Cind a ajuns avea ochii rosii si umflati de plins si eu m-am speriat crezind ca a patit ceva.
Plinsese pt faptul ca se desparte de cea care a organizat aceasta tabara si care i-a scris o scrisoare de adio foarte frumoasa.Au avut tot felul de activitati educative si distractive...intr-un cuvint s-a distrat strasnic!Iar eu m-am simtit ca o mama nebuna si disperata
Cit despre grijile si supararile mele...se pare ca nu se vor sfirsi niciodata.Tatal meu este iar in spital.Se simte rau si nu mai maninca.
I se fac perfuzii.
Si pt ca asta nu era de ajuns am mai primit o veste ingrozitoare de acasa.Se pare ca mama va surzi in citeva luni...fara sa se mai poata face ceva.Vestea m-a socat,ingrozit,sfisiat sufleteste... Cum se poate una ca asta?Cum am sa mai vorbesc cu ea la telefon de doua ori pe saptamina,sa-i povestesc tot ce-am mai facut?Cum este posibil ca o mama sa nu mai poata auzi vocea copiilor,nepotilor,a omului cu care si-a impartit viata?
De cind am primit vestea pling si nu-mi gasesc linistea.As fi vrut sa fiu linga ea,sa o mingii...este foarte deprimata si trista.Incearca insa sa nu mi-o arate,sa para vesela de cite ori vorbim.
Am decis sa plec in Romania cit de curind posibil.Edi inca nu stie ,dar va trebui sa-i spun la un moment dat...
Vestile triste incerc sa le tin in inima mea si sa pling atunci cind nu sint vazuta pt a nu-i intrista si pe ei.Insa tristetea,durerea trebuie citeodata impartasita pt a nu-ti sfisia sufletul.De aceea va scriu...si va multumesc ca-mi scrieti si ma incurajati!
giulia71 spune:
Of mai Picasso, sper ca Dmnezeu sa-ti dea putere sa treci cu bine prin aceste incercari !
Numai bine si un pupic baiatului tau!
quote:
Originally posted by Picasso
Salutare!
Din nou nu am putut sa-mi tin promisiunea de a scrie mai des ,si imi cer scuze.Programul imi este foarte incarcat.Inainte ma plingeam de plictiseala,acum ma pling de lipsa timpului liber...
E o toamna frumoasa...insa pe mine sincer ma deprima.
Baiatul s-a distrat super in tabara.A venit plin de veselie si cu amintiri frumoase.Si eu care imi faceam atitea griji...!
Cind a ajuns avea ochii rosii si umflati de plins si eu m-am speriat crezind ca a patit ceva.
Cit despre grijile si supararile mele...se pare ca nu se vor sfirsi niciodata.Tatal meu este iar in spital.Se simte rau si nu mai maninca.
I se fac perfuzii.
Si pt ca asta nu era de ajuns am mai primit o veste ingrozitoare de acasa.Se pare ca mama va surzi in citeva luni
De cind am primit vestea pling si nu-mi gasesc linistea.As fi vrut sa fiu linga ea,sa o mingii...este foarte deprimata si trista.Incearca insa sa nu mi-o arate,sa para vesela de cite ori vorbim.
Am decis sa plec in Romania cit de curind posibil.Edi inca nu stie ,dar va trebui sa-i spun la un moment dat...
Vestile triste incerc sa le tin in inima mea si sa pling atunci cind nu sint vazuta pt a nu-i intrista si pe ei.Insa tristetea,durerea trebuie citeodata impartasita pt a nu-ti sfisia sufletul.De aceea va scriu...si va multumesc ca-mi scrieti si ma incurajati!
Picasso spune:
Va salut cu drag!
A trecut ceva timp de cind nu am mai scris...Nu va suparati pe mine...Nu am avut nici timp,nici starea necesara
.Mii de scuze acelora care au vrut sa stie ce se mai intimpla cu noi.
Asa cum stiti,am inceput sa lucrez.Nu este cine-stie-ce,dar imi umple timpul,ma face sa ma simt mai utila...La servici desi sint considerata
gaijin-adica straina,am dovedit ca pot fi la fel de buna in ceea ce fac ca si ei.Mi-a fost greu la inceput ,dar japonezii sint oameni destul de ingaduitori atunci cind vad ca ai bunavionta sa inveti.acum am devenit oarecum indispensabila,pt ca de la mine porneste munca a 20 de femei,eu fiind mai rapida si mai grijulie cu ceea ce faceam.
Copilul este bine...aproximativ.Am mai avut probleme la scoala...
Un baiat care a venit de atitea ori la noi acasa si s-au jucat impreuna ,a inceput sa-l jigneasca si sai spuna,,Shine!,,-adica ,,Mori,,.Edi nu mi-a spus cind a venit de la scoala,dar pt ca nu a putut tine prea mult in el ,pina la urma,adoua zi,mi-a spus.M-am suparat foarte tare[evident!]si am vrut sa-i sun parintii,insa el mi-a spus ca au rezolvat aceasta problema tot la scoala.Profesoara a auzit si l-a luat la intrebari pe acel copil,de ce se poarta asa,de vorbeste asa urit...etc.Acel baiat a inceput sa plinga si si-a cerut iertare insa nu cred ca ii parea rau cu adevarat.
Alta problema am avut-o cu sanatatea lui.Aici au tot felul de activitati sportive la scoala.Imbucurator si sanatos,insa doua saptamini la rind au avut ,,maraton,,-ii alearga pina le ies ochii din cap
...
In cea de-a doua saptamina la sfirsit,noaptea pe la trei,il aud stigindu-ma disperat.Sotul fiind mai rapid a ajuns inaintea mea la el in camera si dind sa intru si eu ma impinge disperat si alb la fata.
Il dau la o parte si il vad pe Edi plin de singe pe fata,piept,miini,pe perna o pata mare,pe plapuma si pe saltea la fel...iar el inca nedezmeticit complet...In trecut s-a mai intimplat ,dar nu la fel de mult...Am mers la tot felul de doctori si niciodata nu m-a multumit explicatia.Dar cu timpul aceste stari nu au mai aparut...insa nu am incetat niciodata sa ma tem...
O veste draguta este ca ,asa cum spunea Parpalak,baiatul este cred la pre-pubertate,pt ca a fost foarte indragostit de o colega de clasa si ,ca un romantic ce este,i-a scris biletele parfumate,insa ea nu a putut raspunde sentimentelor lui.L-a invitat intr-o duminica acasa,a mers,i-a cunoscut parintii,insa ea a uitat sa specifice acestora ca este strain.Probabil parintii au avut un soc.Nu s-au purtat deloc urit,insa i-au spus ei dupa aceea ca nu este un prieten de joaca potrivit...
Astazi iar m-a suparat pt ca s-a lovit foarte tare la cap.Are in frunte ,mai exact intre ochi un cucui imens si vinat.El mi-a spus ca s-a lovit in sala de sport...insa este a 4 oara pe acest an cind vine cu lovitura la cap.Odata impins,odata a alunecat,odata s-au jucat un joc stupid in sala de sport,doar in sosete pe parchet si evident a alunecat,iar azi tot in sala de sport...Deja i-am facut o tomografie pt ca loviturile nu au fost simple cucuie,s-au lasat cu dureri de cap si voma.De fiecare data ma tot intreb cu ce mai vine de la scoala...
In rest,asteptam cu nerabdare sa plecam in Romania,sa-i vedem pe cei dragi,iar pt ca vom petrece acolo Craciunul,vreau sa va multumesc tuturor acelora care va pasa de noi.
VA DORIM UN CRACIUN FERICIT CU MULTE DARURI DE LA MOS CRACIUN,CU MULTA SANATATE SI CU BUCURIE IN SUFLET!CRACIUN FERICIT VA DORIM,VOUA,TUTURORA,ACELOR CE NE-AU INCURAJAT SI SUSTINUT IN TOT ACEST AN.CU MULT DRAG...
Idaira spune:
Draga Picasso,tot ti-am citit postarile...multa putere si pe viitor si sarbatori fericite alaturi de cei dragi!
jojo spune:
ma gindesc ca iti vine foarte greu sa scoti ceva de la el,dar baietii la virsta lui nu prea sin vorbareti,si nici adevarul sigur nu til spune.Despre cucuie..hm nu te-ai gindit ca poate este batut la scoala?/ Sau mai bine zis dupa lectii se bate cu baietii?? un obicei raspindit pe aici.sa lamuresti lucrurile dupa lectii...Ai grija de tine si copil,si niciodata sa nu uiti sai spui ca oricum de injositi am fi,sintem rasa ruperioara,si nu avem de ce sa ne rusinam ca suntem ALBI!!Cred ca ai inteles exact unde bat?? si sa fii foarte atenta....va pup,si va doresc cit mai multa putere!!
Andrada spune:
Mult noroc Piccaso si Sarbatori fericite!!!
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
floryari spune:
vaaaii....saracutiii..de voi si eu am o fetita romanca in japonia..are13 ani si invata la o scoala japoneza. nina este numele fetitei mele si locuim in tokyo.sa stii ca si noi am avut aceleasi probleme...dar s-au rezolvat..trebuie sa vorbesti mult cu ea si sa o incurajezi..f. f. f. mult sa-i spui ca ea este superioara copiilor japoneji..si de aceea ei se poarta uneori mai urit pt ca sint gelosi ..etc.. eu asa am trecut peste toate..am vb. mult cu ea.