"frumos...de sa ma doara sufletul..."
Raspunsuri - Pagina 3
brendamitran spune:
Sweet November......daaaaaa......trist,adinc,adinc rau.....
Si apropos de Florin Piersic....acum citiva ani,nu mai retin in ce emisiune,a recitat o poezie dedicata mamei.Nu cred ca voi mai trai vreodata fiorii aceia,plingeam odata cu el,as da oricit si orice sa am o inregistrare din acea emisiune........din pacate....nu mai stiu nici acum cit timp a fost,nici in ce emisiune (daca nu ma inseala rau vaga memorie,cred ca la Duminica in familie,daca se numea la fel pe atunci)
BRENDA
"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
adrienne12 spune:
cred ca stiu copacul caci si eu am stat in dr. taberei si in fiecare primavara era o delectare...parcurile de aici nu-mi dau acelasi sentiment nici pe departe.
iriale spune:
Angelina...
Adrienne, copacul se afla pe linia troleibuzului 90, imediat dupa Moghioros, mergand inspre capat, practic statia intre Moghioros si Indiana. Nu mai tin minte ce nume avea... e acelasi la care te gandeai tu?
Iri, mami de Ale
http://it.pg.photos.yahoo.com/ph/g_a_i_2003/my_photos
"Accadono cose che sono come domande. Passa un minuto o passano gli anni e poi la vita ti risponde."
daniela_b spune:
Mi-am reamintit cite ceva si de la capitolul "muzica"
Tomaso Albinoni- Adaggio ( deasvirsit........)
Serghei Prokofiev -Romeo si Julieta
si in alt registru
Enya...in general.
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
iriale spune:
Daniela, cata dreptate ai... Tommaso Albinoni - Adagio; ai ascultat versiunea Larei Fabian? exista si in engleza si in italiana. (Daca vrei, ti le pot trimite.)
Iri, mami de Ale
http://it.pg.photos.yahoo.com/ph/g_a_i_2003/my_photos
"Accadono cose che sono come domande. Passa un minuto o passano gli anni e poi la vita ti risponde."
chiquitita spune:
quote:
Originally posted by Nadia1976
"Ruga pentru parinti"... eu aveam melodia lui Hrusca, pe care nu am putut-o asculta vreodata de la cap la coada. Am si sters-o din computer, ca daca din greseala o auzeam, imi dadeau lacrimile.
Filmul care m-a facut sa plang... desi eu nu plang la filme. Singurul film care m-a facut sa plang in ultimii 10 ani sau mai bine a fost "Million dolar baby". Super film, foarte sensibil, o poveste foarte trista.
Winners don't quit; quitters don't win.
La fel simt si eu cu ruga pentru parinti, m-a impresionat rau de tot cum a suferit tipa din Million dollar bay, desi filmul a fost slabut in rest.
Un film bun de dragoste (nu e o chestie siropoasa) a fost " The notebook" - Carnetelul". Am plans o juma de ora si m-a impresionat ce a facut el pentru nevasta lui.
angelina spune:
Iriale
....eu am Adagio varianta Lara Fabian...e suuuuper!
Cand am descarcat melodia de pe net, as fi vrut de fapt sa am varianta originala dar nu stiam cum il cheama pe compozitor!!!
Merci Daniela!!!
Fetelor, mai am putin si o iau razna cu Notebook-ul.
De descarcat nu reusesc pt ca nu l-am gasit pe site-ul pe care il folosesc eu, iar de inchiriat...se pare ca nu il au la videoteca la care sunt eu inscrisa
Oana spune:
Sunt multe lucruri care m-ar face sa imi dea lacrimile, dar melodia "Ruga pentru parinti" este cea mai puternica la care ma pot gandi acum. De fapt nu stiu daca raspunde la intrebarea din titlu: "frumos, de sa ma doara sufletul" poate mai degraba la "trist, de sa ma doara sufletul".
Oana si Paul (3 iulie 2002)
poze
Ticker_Paul
nebunica-zapacica spune:
Vai, fetelor, a vazut cineva filmul "La vita e bella"?
M-a impresionat extraordinar, l-as vedea zilnic, e minunat cum tatal inventeaza un joc pentru copilul lui pentru a-l feri de realitate, umorul si optimismul pe care se straduieste sa le afiseze desi situatia nu e una dintre cele mai fericite... m-a impresionat profund.
angelina spune:
Pai, Oana, sa nu le incurcam
, ca la trist de sa ma doara sufletul am atatea de spus ca nici nu mi-ar incapea pe-o pagina...
Mai cu seama, imi amintesc de un documentar la TV despre un copilas cam la vreo 1 an, maxim 2, care avusese o problema la un ochisor si a trebuit sa fie indepartat.
S-au luat masuri si i-au facut un ochi artificial, care, din pacate, trebuie mereu ajustat in functie de cat de mult crestea copilasul. Pai era saracutul satul de medici si interventii!
Statea in fundulet pe masa de operatii, plangand (stia ce-l asteapta) si uitandu-se in jur. L-au intins pe masa si i-au pus masca pt ca sa il adoarma si sa-l pregateasca de interventie (ochiul trebuia inlocuit cu cel nou). Mi-a fost o mila desavarsita....a adormit plangand inainte de operatie! Atat de dur.......
Apoi am mai vazut un reportaj la TV cu cainii vagabonzi din Tg Jiu. Atunci am plans si mi s-a facut rau, imi venea sa vomit....groaznic!
Au aratat la TV cum alergau hingherii dupa caini pe strada, ii prindeau si le puneau in jurul gatului un fel de "foarfeca" cu tepi si strangeau de ea (practic ii omorau in vazul lumii sub pretextul ca sunt prea multi)...si acum mi se face rau, cand va povestesc! Oamenii vazusera ce se intampla si se stransesera in jurul boului aluia de hingher si ii spuneau sa lase cainele in pace. Cainele se sufoca, intre viata si moarte si o femeie plangea ingrozita si tragea de ala sa-i dea drumul iar el spunea: "Lasati-ma doamna ca nu-i fac nimic...".
Asa ca prefer sa raman la subiect si sa spunem numai de lucrurile frumoase care ne-au facut sa plangem.
Si mai am inca o poveste frumoasa aici:
In unele dimineti in drumul meu spre serviciu ma intalnesc in tramvai cu un tata si o fiica. El o conduce pe ea la scoala.
Mi-au sarit in ochi inca din prima zi cand i-am descoperit: el este mereu atent si gentil cu ea, ii duce ghiozdanul, apoi se aseaza amandoi jos, iar el o cuprinde de dupa umeri cu o mana. Incep sa discute, glumesc, iar ea isi lasa mereu capul pe umarul lui, dupa care el isi lasa capul pe capsorul ei. Si stau asa imbratisati si glumesc pana cand trebuie sa coboare. Asta de fiecare data cand i-am vazut.
Sunt atat de fascinata si devin atat de geloasa mereu! Nu-mi vine sa cred ca exista astfel de tati: atat de iubitori si grijulii, atat de placuti si indragiti!
Eu din pacate am avut parte exact de opusul si, de fiecare data cand ii vad aproape ca imi dau lacrimile si mai mai sa dau o fuga sa ma cuibaresc si eu in bratele lui 
!
Si acum imi amintesc....cand eram eu mica, 7 ani, aveam mereu amigdalita (pana mi le-am scos) si trebuia sa merg la injectii...Penicilini cu droaia. Uneori durea atat de tare incat nici nu ma mai puteam scula de pe pat ca sa merg. Si atunci doctorul ii spunea tatalui meu: "Luati-o in brate, doare foarte tare intr-adevar!" iar taica-meu imi arunca o privire scarbita si tipa la mine: "Hai, ridica-te si mergi, nu te mai preface!!"