"frumos...de sa ma doara sufletul..."
Raspunsuri - Pagina 4
iriale spune:
Of Angelina, cate povesti triste... bine ca mai exista si cealalta parte a medaliei (vezi taticul cu fetita in tramvai). Dar sunt rare in viata momentele de autentica fericire si noi nu facem altceva decat sa urmarim acest miraj...
Iertare fetei care intreba de La vita è bella pt ca nu imi amintesc in acest moment nick-ul... este un film splendid! Cu multe multe lacrimi la sfarsit, nu-i asa?
Gata, m-ati convins, ma duc sa caut "The Notebook".
Iri, mami de Ale
http://it.pg.photos.yahoo.com/ph/g_a_i_2003/my_photos
"Accadono cose che sono come domande. Passa un minuto o passano gli anni e poi la vita ti risponde."
chiquitita spune:
Si mie imi dadea SEX AND THE CITY o pofta nebuna de viata. De aia il vad acu in reluare pe acasa!!!!
daniela_b spune:
Inima
"- Dacă nu ai timp
să asculti despre visul meu,
îmi iau inima si plec"
spuse ea
Cavalerul nici nu s-a miscat.
Nu a clipit si nu a răspuns
N-a privit-o plecînd
Ce să facă el cu inima ei?
Asa întins la pămînt, străpuns de sabie...
"Păcat..." s-a gîndit în ultima lui clipă
"Erai frumoasă."
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
daniela_b spune:
Doar stii
De cite ori pleci,
sa-mi lasi cheia la radacina trandafirului catarator
Sa fie asta secretul nostru
Doar stii...
Iubirea nu poate fi decit tainica
De cite ori vii,
sa-mi trimiti un bilet mic inainte
sigilat cu ceara violet
sa stiu eu ca e de la tine
Doar stii...
Iubirea nu poate fi decit ascunsa
De cite ori stai,
Sa-mi aduci saruturi fluturi si mere dulci
Si sa nu vorbesti mult
Doar stii...
Iubirea nu are nevoie de cuvinte
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
daniela_b spune:
Usa
Sint mai multe lucruri pe care as fi vrut
sa ti le spun, azi.
Sint mai multe clipe in inima
cu zbateri lungi si ascutite
pe care as fi vrut sa le intelegi, azi.
Dar, pentru ca nu mai am lacrimi
nu mai pot decit sa te rog:
Iubitule, sa nu uiti usa deschisa cind pleci
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Nadia1976 spune:
quote:
Originally posted by lena
de 2 zile mi-am luat inima in dinti si citesc un caiet cu copertile verde-mar care a apartinut unui foarte bun prieten, este atat de fascinant ca parca nu-l pot lasa din mana...
Eram in clasa a 9-a cand am inceput sa culeg maxime, motto-uri si citate celebre. Am adunat in 2-3 ani, cat am avut acest hobby, 3 caiete si o agenda. Acum a ajuns in mainile surorii mele, pe care am rugat-o sa mi le trimita printr-o prietena a mea. Raspunsul "Sunt mult prea valoroase sa le dau pe mana oricui, si sa-ti spun drept, nici tie nu ti le-as da cu inima usoara." A spus ca vrea sa le aiba ea, sa le arate nepotelei mele, peste ani, cand ea va intelege ce am scris eu acolo, ca sunt ft pretioase ptr. ea si ca acele caiete ar fi cel mai frumos cadou pe care i l-as putea face vreodata (Bien sur, pe locul 2 dupa un nepotel sau o nepotica); mi-a povestit ca i-a spus unei colege de-a ei de munca despre caiete si colega ei a rugat-o sa i le imprumute ptr. fiica sa si Diana (surioara mea) i-a raspuns clar ca nu i le poate da, din 2 motive: daca le pierde sau chiar le indoaie sau pune macar un punctulet, din greseala, pe ele, Diana i-ar face mare scandal si cum acum sunt prietene, n-ar vrea sa strice prietenia ptr. acele caiete si mai bine nu i le da; si apoi, crede ca eu as fi fff suparata pe ea, daca ar lasa sa se intample ceva cu caietele.
Asadar, ma gandesc sa i le fac cadou (inca nu i-am spus, ca nu sunt 100% convinsa ca ma pot desparti de ele) dar pana in iulie, de ziua ei, cand vreau sa merg in tara, am timp sa ma conving pe mine insami sa renunt la caiete... De altfel, deja am inceput altul.
Winners don't quit; quitters don't win.
arinna spune:
Ce bine că ești
E o întâmplare a ființei mele
și atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâșnești într-o îmbrățișare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niște dălți ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă și în nesfârșire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt și mult mai curând.
Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că ești, a-ntâmplării că sunt.Nichita Stanescu