Povestile batranilor
Raspunsuri - Pagina 6
ML spune:
Frumos povestiti! Rasu', plansu'.
Scarmanus si bunicul meu din partea tatalui se ducea in camara dar nu dupa mancare! Avea o sticluta miiica din aceea de esenta de rom, cu gatul lung, o legase de o sforicica si o scufunda in butoiul cu tuica. Asta era "medicamentul" de la pranz. Credea ca nimeni nu-l stie, isi ascundea "toiul" cum putea mai bine si disparea in "sanctuar". Uneori mai bea un pahar de vin rosu facut in casa, la masa, nu in secret. Niciodata nu l-am vazut beat.
Am sa mai scriu despre el, nemti (ca va vad cam nemtofile pe aici), rusi si casa bunicilor de la tara.
Danutza Mamaruta spune:
Abia apucam sa vie vacanta de vara sa mergem la bunici. Am si acum in nari mirosul gutuilor din odaia cea buna, de la strada, odaie in care pina la moartea bunicii nu imi amintesc sa fi dormit cineva. Si miinile ei aspre care ma "trageau" in fiecare seara pina cind adormeam. Mai avea bunica o rugaciune frumoasa de tot din care nu mai tin minte decit ca ii multumea Domnului pentru tot ce i-a dat si ii mai cerea doar "o moarte iute". Si a ajutat-o Dumnezeu, i-a dat o moarte iute, asa cum L-a rugat.
Iernile mamaie si tataie si le petreceau la noi la oras, nu prea vroiau ei dar statea mama cu gura pe ei pina ii lamurea. Si nu pot sa uit cit de sfios se miscau prin casa, sa nu deranjeze cu ceva. Am si acum in minte cum a sunat mama o data sa ne "verifice" si a raspuns mamaie, ea nu raspundea niciodata la telefon, dar tataie plecase sa cumpere ceva si a trebuit sa raspunda. Si a vorbit mamaie cu mama ce au avut de vorbit, dupa care a inchis telefonul. Si ma apuca risul si acum cind peste 10 minute si-a amintit mamaie ca trebuie sa ii mai spuna ceva mamei si a ridicat (cu indrazneala de data asta) receptorul si a inceput:" Geta, auzi mama?" Si apoi catre mine: "Ce are mai fata asta de nu raspunde, de ce s-o fi suparat?" Credea biata mamaie ca ridici receptorul si vorbesti, ce sa stie ea de format numere si alte cele. In ultima ei iarna i-a pus mama telefon- Nu a prea vrut ea, pentru ca nu o sa ii mai scrie copiii nici o "carte" daca are telefon- si cind vorbea, vorbea in functie de locul din care era sunata: daca era din apropiere, vorbea normal, dar daca o sunam noi, striga mamaie de ne asurzea, ca de sunam de departe.
Tot satul ii spunea mama Paraschiva, pentru ca intotdeauna avea o vorba buna pentru fiecare. Si mai avea mamaie curtea din spate plina de oratanii si mite si Napoleon (Napoleon era calul, cind murea unul cumparau altul si tot Napoleon il botezau, dar nu stiu nici acum de ce) si pe toate le chema "Hai la mama" si toate animalutele aveau cite un nume. Si mai avea mamaie ceva ce tot timpul imi lasa asa o senzatie de taina, de fiecare data cind culegea ea ceva din gradina pentru o mincare, isi facea mare semnul crucii si multumea la Dumnezeu si mai apoi isi cerea iertare de la planta cu pricina pe care o rupea Asta nu intelegeam eu atunci in ruptu capului, dar acum mi se pare ca eram partasa la o mica minune.
Mi-e dor de bunica mea, care a dat atit de mult si a cerut atit de putin.
vikinga spune:
Tata a fost copil din flori :), dar ce copil frumos..! exact asa cum se zice, ca acei copii, facuti din dragoste cu pasiune, dragoste intrezisa de care se vorbeste in soapta ca nu cumva sa auda fetele mari sa cada in ispita, sunt copii angelici de frumosi! La slujbele de duminica tata copil fiind era alintatul tuturor femeilor, intotdeauna in bratele lor:) Bunica din partea tatalui a trait toata viata singura, eram copil, un copil foarte vorbaret:)) si cind mergeam pe acolo tot o intrebam de bunicul si intodeauna pe chipul ei se asternea un val de tristete si nu intelegeam atunci de ce, dar tot intrebam si ea-mi zicea off draga bunicii, bunicul era ca un printz din povestile frumoase, abia astept sa-l reintlinesc(nu intelegam atunci dar ea se referea la viata de dupa...) Scotea dinntr-o carte de rugaciuni, o poza veche cu o perecehe frumoasa, el o tinea la brat cavalereste insa amindoi atit de zimbareti si fericiti, iar el chiar ca un print, inalt, blond si foarte frumos. Abia mai tirziu am aflat povestea tinuta in secret cu sfintenie, bunica se iubise cu un ofiter..rus:) dar cica dragoste mare de a vuit satul, cu povesti despre dezertare, fugi in bratele iubitei, incercarea satrabunicilor de a o marita cu cineva, fuga ei de la nunta, pina la urma intoarcerea lui intr-un orasel de pe linga moscova. Dar frumoasa femeie, inalta si zvelta, cu parul negru si ochii verzi, a trait singura cu fruntea sus in acel satuc moldovenesc, si si-a crescut singura copilul. Numai ea si un ciine mare ciobanesc si cite vreo 2 mitze, barbat nu a mai vrut, dragostea pt ofiterul rus i-a mistuit sufletul . de la asa o dragoste mare a ramas in urma parul blond, ochii albastri si statura asa inalta cu acel "ceva" rusesc la tatal meu si apoi si ceva la mine.Cred ca e singura poveste buna auzita de mine despre ocupatia ruseasca..Bunicii din partea mamei au amintiri la fel de grele ca si cele povestite de voi despre rusi si la fel s-a pastrat admiratia despre bunatatea si respectul nemtzilor(povesti din ardeal de pe la voi pina in moldova la bunicii mei, pastreaza aceasi ciocolata oferita copiilor de catre soldatii germani, chiar parca sunt spuse de aceeasi oameni!). Am sa va povestesc mai tirziu si de bunica din partea mamei, ce femeie fina..! Am ramas masca vazindu-o pozele din tinerete, ce coafuri, ce toalete, cit de ingrijita si rafinata, de rochiile de bal nici nu mai zic! Cind imi amintesc acele fotografii zic cu admiratie: atunci da feminitate!Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003)TELEDONUL EUROPENCELOR INIMOASE PENTRU CEA MAI FRUMUSICA BEBELUSHA:http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=53837"Love like you've never been hurt and dance like you do when nobody's watching."
she_wolf spune:
Ce subiect frumos! 
Am citit cu mare incantare toate povestile si sa stiti ca intr-adevar aveti si talent la povestit. 
O sa revin si eu cu povesti, dar, deocamdata vreau sa va spun ca am auzit si eu din doua surse, bunica sotului meu si o doamna in varsta, care, din pacate, nu mai este printre noi (si care mi-a fost ca o bunica), cam aceleasi povesti referitore la nemti si rusi. Cat de domni erau unii si cat de mojici ceilalti. 
Claudia si 
Cristi (16.12.2002)
ML spune:
Bunicii vostri sau ai mei... asa mi se face un dor de casa cand va citesc!
Bunicii din partea tatalui sunt argeseni si au avut nemti in casa. Si ce faceau? Ha, ha, le dadeau copiilor ciocolata! Tata are pana in ziua de azi un ceaun imens ramas de la ei.
Iar cand au venit rusii in sat drept la tuica s-au dus. Au intrat la un vecin care fugise de frica lor cu nevasta si fete, au baut toata tuica, s-au batut intre ei si apoi soldatii pe ofiteri.
Casa bunicilor era interesanta. Nu atat prin constructie ci prin ce gaseai inauntru. Fata lor, sora tatei s-a casatorit si la scurt timp a plecat in SUA. Era prin '70. Le trimitea de acolo tot felul de lucruri pe care ei le pastrau cu sfintenie in "salon". Salonul era mobilat modern (fusese camera matusii), avea covor persan, usi glisante cu geamuri albastre, balcon cu arcade si vita de vie iar pe perete o tapiserie uriasa adusa de strabunicul de la Istambul. Ce frumusete! Lucrata cu nuante de maro, verde si mustar, din matase, reprezenta o padure. In fiecare dupa-amiaza stateam in pat si ma "plimbam" pe sub copaci, treceam paraul si apoi adormeam! Tot de la strabunicul ne-a ramas si o cutie muzicala mare, gen carte, invelita in catifea visinie si cu flori pe pagini. In salon era si o noptiera cu oglinda si sticlute de parfum cu pompita si ciucure, o cochilie din Caraibe lunga de 15 cm pe care o puneam la ureche sa ascultam... valurile si o nuca de cocos nedesfacuta nici pana in ziua de azi! O alta camera interesanta era cea de langa "salon", o camera mica, fara soba unde puneam iarna bradul. Acolo isi tinea tata (prof. de biologie) animalele impaiate si pestii in formol la borcan! He, he, cine nu s-a atins in viata ei de peste si alte fructulite marine? De acolo mi se trage! Erau toate pe biblioteca: o veverita (Lasa veverita aia in pace ca ii cade coada! Si ce mai gheare avea!), o bufnita cu un sarpe in gheare, un pui de rata si... o capra neagra (asta sprijinita de biblioteca)! Capra ne dadea fiori si mie si fratelui meu seara cand trebuiam sa trecem pe langa ea pe intuneric, sa ne aducem periutele si pasta de dinti din casa. Pe capra nu prea o vedeai da-i vedeai... ochii! Erau mingii albe de ping-pong! Brrr, ce mai aventura!
Bunicii o idolatrizau pe fata plecata peste mari si tari si putine dintre lucrurile primite le foloseau. Erau paiete si ata pentru ii si fote, prosoape, batiste, manusi cu 5 degete din bumbac combinat cu piele si cate si mai cate! Bunicul le lua si le inghesuia prin dulapuri ca noi copiii sa nu le "prapadim". Si cu cat le lua si le incuia mai mult cu atat scormoneam mai mult prin dulapuri! Intr-un an i-a trimis bunicului o salopeta de "blugi". Fusese tare frumos bunicul, inalt cat usa si slab, cu par des si purta mereu palarie. Unde nu pui ca purta salopeta! Si ce mandru era cand se uita lumea la el prin sat!
Bunica se ocupa de gradina. Parca o vad si acum cu o conserva legata cu sarma ca o galetusa, plina cu gaz in care-i baga pe gandacii de Colorado adunati de pe cartofi. Si ce mai cozonaci facea! Lungi, rotunzi, mari, mici si mititei pentru noi, numai sa mancam. Si ce mancam?! Adunam sclifositi stafidele si nici nu ne atingeam de ei. Unde esti Mama Mare cu cozonacii tai? Ne citea si o carticica cu Lica lacomica atotmancatorul de cozonac care a pleznit dupa atata cozonac mancat. O manuta pe sobita, un piciorus pe masa... Si mai facea o prajitura cu visine si coca rasa pe razatoare si ciorba de teci cu lapte batut si carne afumata tinuta in oala de pamnt si bulz de mamaliga cu branza de burduf pe care il punea in jar...
Tot bucataria era locul in care aducea puisorii de gaina. Ii tinea intr-o caciula. Iar vara ne uitam fascinati la mustele care se lipeau de banda adeziva prinsa de bec. Ce tihna! Acolo chiar ca timpul avea rabdare.
laurajr spune:
Vara, cald...in casa e racoare si mustele gonite cu furie afara de tataia cu un bat pe care prinsese fasii lungi de nailon, taiate ingust...adevarate arma mortala pt mustele obraznice !
E aproape de 6 seara, acolo in livada unde e casa bunicilor, tot dealul e al nostru, cu toata livada lui caci tataia si-a convins 2 din baietii ce lucreaza departe la mina sa-si faca cc case gard in gard cu ei, parintii .
Rasuna radioul, (un Gloria cu piese japoneze), incepe emisiunea de dedicatii muzicale de la Radio Iasi . In colt tataia coase o caciula ( e si cojocarul satului pe langa meseria de felcer ) si incet bate tactul cu p[icioarele la auzul muzicii populare .
Si daca e vineri seara, il vezi ca-si lasa usor blanitele la care lucra, se duce se spala, se imbraca si pas-pas pleaca .
Unde ?
N-o sa va vina sa credeti dar pleca la bal . Avea 3 mari placeri in viata : discutatul de politica, distractia si mancatul de peste afumat ; 2 din pasiuni i le impartaseam si eu...
Daca se auzea pe deal rasunet de fanfara, mamaia ofta si stia fara sa se uite la tataia ca acesta urma sa plece .
Si pleca dupa fanfara, dansa, petrecea si dupa o zo,poate 2 venea acasa, si boleeea...asta in cazul in care nu venea cu fanfara dupa el !
Mare pezevenghi mai era...dar pe urma muncea zile in sir, nici n-o lasa pe mamaia la camp, numai el prasea tot !
Asa isi ispasea el pacatul de a fugi de acasa dupa fanfara...
Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia
ML spune:
Hei, mie mi-a ramas subiectul asta in minte! Mai scrie cineva pe aici?
Am sa va povestesc o intamplare despre socrul unei foste colege de serviciu.
Fusese general si avea vreo 80 de ani, ramolit da' pofticios nevoie mare. Nu si nu ca el vrea femeie! Asa ca baiatul si nora au gasit o cucoana intelegatoare si i-au bagat-o mosului in camera. Au inchis usa si... s-au pus la panda facand cu randul la gaura cheii.
Eheehee! Ce sa vezi? Profesionista intinsa pe canapea iar generalul... gol, cu o sabie la mijloc si cizme trase in picioare, in fata ei, batea din "pinteni", saluta ca la armata si striga "Te f..!" Uns cu toate alifiile mosul, nu? Hi, hi, hi!
bruxinha spune:
da' si ei ai dreq se uitau pe gaura cheii... no comment
Teodora D. spune:
Chiar ieri ma gandeam la subiectul acesta si la cum ne-a ramas Iarina datoare cu povesti.
Ce mi-am mai amintit eu de bunica -o chema Sara si imi spunea f. trista "nimeni nu mai da acum numele asta la copii, cand eram eu tanara erau atat de multe Sare, dar acum nu mai e la moda si e un nume asa frumos..."
. Ei, de-ar mai trai bunica, sa vada cate Sare au rasarit in ultima vreme!
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
iarina spune:
Fetelor, trageti-mi o sapuneala zdravana...
Sa va mai povestesc de bunica...a ramas orfana, la 2 ani de tata si la 4 ani de mama, a avut o viata tare grea. Tatal i-a murit foarte tanar, a fost batut de unguri in asa hal incat a venit acasa, a "bolit" cateva zile in pat si a murit. Mama, una dintre cele mai frumoase femei din sat era curtata de mai multi ani de un ungur bogat care voia sa-si faca un conac in zona...o urmarea serile, ba o data a amenintat-o ca-i fura fetele si i le duce in Ungaria. Intr-o seara, de frica sa nu se intalneasca cu el, venind de la fan, a luat-o pe carari ocolite, a prins-o o ploaie zdravana si a racit puternic la rinichi. Nu se stie bine de ce-a murit, a facut infectie, apoi infarct. Si asa au ramas bunica si sora ei in grija bunicilor. Dupa un an a murit bunicul, anul urmator bunica. Pt.ca nu mai aveau rude in sat, a trebuit sa faca satenii inmormantarea pana a venit o sora de-a mamei lor. Care, saraca si fara copii, le-a infiat...barbatul, nefiind de acord si-a luat lumea in cap si a lasat-o cu doua copile, in plin razboi, cu Ardealul de Nord ocupat de unguri. Ce-a urmat apoi este o intreaga poveste. Razboiul, infierea bunicii de catre un judecatr, fuga ei de acolo si intoarcerea in sat, foametea din '47, cand Moldova a fost cel mai crunt lovita...