Povestile batranilor
Raspunsuri - Pagina 5
adrienne12 spune:
off-topic: scaramanus, povestesti asa frumos, te-ai gindit vreodata sa scrii?pozele mele :http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos
conchita spune:
ce idee superba ai avut, Teodora! am devorat ieri toate povestile voastre, sunt nemaipomenite. Carmen, is de acord cu Adrienne, ai un talent extraordinar! 
adrienne12 spune:
Am uitat sa va spun despre vecinele bunicii. Bunica mea paterna, a locuit o viata intreaga in Ploiesti pe strada verii nr. 1. O strada veche pe trotuarul carora erau duzi si tei f. batrini, de nu-i puteai cuprinde. Vizavi de bunica erau criotoresele: 3 surori care locuiau impreuna, cu sotii si copiii in case alaturate. practic erau o familie mare: mincau impreuna, lucrau impreuna. Nu-mi amintesc sa le fi vazut altfel decit impreuna. La ele m-a dus de cimd eram de o schioapa si ma cocotau pe bufetul de linga masa de croitorie sa le asist cum croiesc si cos. Cind ma plictiseam ma duceam in spatele casei sa hranesc gainile. Anii au trecut si de fiecare data cind aveam nevoie de o rochie noua ma duceam la ele. Sora cea mare, scotea de fiecare data aceleasi reviste frantuzesti de moda dintre cele doua razboaie si ma lasa sa imi aleg. Ele mi-au facut rochia de banchet de la sf. liceului si rochia de mireasa. La scurta vreme dupa aceea cind ma duceam la proba pt. rochia de mireasa mi-au vorbit de tragedie: bunica primise nota ca va fi demolata, ele nu. Bunica a suferit enorm. Ai mei au ajutat=o sa se mute in apartaentul repartizat dar din pacate a facut infartc in prima noapte in apartament. Dupa inmormintare am fost la proba la criotorese. Din casa bunicii nu mai ramasese decit un perete in picioare. Teiul de care imi legau mie leaganul in copilarie nu mai exista. Mi s-a facut rau. Nici pina in ziua de azi nu am avut curaj sa ma intorc in locul acela. Stiu ca au facut blocuri. Anul trecut am trecut cu taxiul intr0o noapte pe acolo si am inchis ochii sa nu vad. Vreau sa pastrez in minte imaginea casei in care am copilarit asa cum a fost. Casa criotoreselor exista si azi. Ceausescu a apucat sa demoleze numai o parte a strazii. Bietele batrine trebuie sa fi privit cu oroare cum prietenele lor de o viata sint mutate si casele distruse. Sora cea mare traieste si azi, are vreo 90 ani si vorbea cu atita placere de vremuri mult apuse, de rochiile pe care le facuserea inainte di dupa comunisti pt. tot felul de sotii de demnitari. Era ca si cum istoria se perindase prin casa lor.pozele mele :http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos
Rayuela spune:
trista povestea demolarilor......,mi se pune un nod in git de fiecare data cind ma gindesc la casuta copilariei mele!
Eu am avut puterea sa ma duc anul asta cu tatal meu sa revad strada unde a fost casa.Nu mai intelegeam nimic,da nimic!blocuri sinistre,nici urma de miros de tei ,nici urma de batrinele simpatice care stateau in fata portii la povesti!Cel mai stupid mi s-a parut sa vad locul unde fusese casa coanei Florica(am povestit mai devreme de dinsa)...gol,teren viran!Adica au si demolat-o ,si nici nu au construit nimic acolo!Tipic dobitocie comunista!
Elena
si 
mademoiselle Amelie-Boubou
ML spune:
Adrienne, povestea ta cu surorile m-a dus cu gandul la "Tinicute".
Tinicutele erau gazdele mamei din Slatina. Statea la ele in timpul liceului. Erau fete batrane, surori, deosebit de frumoase in tinerete, cu prieteni ofiteri, foarte cumsecade si grijulii cu ea. De fiecare data cand iesea cu cate un baiat o asteptau amandoua pana seara (adica la 9, nu mai tarziu), nerabdatoare ca doua fetite si o intrebau "Te-a pupat? V-ati tinut de mana? Ati vazut luna?". Aveau casa plina cu reviste de la Follies Bergere si ce mai poze!!! Multe dintre ele i le-au dat mamei si asa le-am vazut si eu prin clasa a 6-a. Am ramas masca. Josephine Baker cu "costumul" cu bananele si altele despuiate pe jumatate, cu palarii si margeluse pe piept si rochii imense, iluminate din interior. Da, erau ca niste case - clopot , aveau si usa pe care ieseau alte dansatoare. Ce minunatii, ce extravaganta! Tinicutele au murit pe la 80 si ceva de ani, una dupa alta in casa lor din Slatina cu perdele groase.
ML spune:
Revin la bunica si strabunica (Buni).
Mergeam cu mama si bunica in vizita la Buni, Buni statea in pat iar mama si bunica erau la masa. Scoteau modele de servetele brodate. Puneau servetelul pe masa, o hartie peste el si apoi bunica lua o lingura de aluminiu, si-o freca prin par si da-i cu ea si pe hartie! Ooo, era fermecat ce facea ea acolo si cum "desena" cu lingura! Si vorbeau si vorbeau... Mama si bunica. Buni cam surzise si din cand in cand striga: "Ia spuneti mai tare draga, ce tot susotiti acolo?". Ele repetau, ea tot n-auzea. "Ei bine, au conspirat dansele, hai sa vorbim cu adevarat in soapta, sa nu ne mai intrebe". Si Buni nu mai intreba saraca.
Dupa ani, bunica a inceput sa cam surzeasca. Eu si mama stateam la masa si scoteam niste tipare, bunica era in pat crosetand. Si vorbeam si vorbeam... Da' bunica: "Ia spuneti mai tare draga, ce tot susotiti acolo?". Noi repetam, ea... Ha, ha, ha! Urmatoru' la rand!
iarina spune:
Abia acum am vazut subiectul....am si eu o traistuta plina cu povesti. Bunicii mei sunt maramureseni de pe Valea Izei, un sat vechi asezat intre dealuri si munti unde miroase mereu a flori de fan, lapte si lut. Am crescut acolo pana am mers la scoala si apoi toate vacantele pana tarziu, in septembrie.
Bunica a ramas orfana de mica, tatal i-a murit la 2 ani si mama la 5...a fost crescuta de o matusa si tare-mi placea s-o ascult povestind.
Cand Ardealul de Nord a fost cedat ungurilor bunicii mei abia intrau in clasa I si s-au trezit ca trebuiau sa invete in limba maghiara. Mamuca imi spunea ca aveau o inavtatoare deosebit de severa, pentru orice greseala erau pusi la colt pe coji de nuca. Soldatii nemti erau foarte civilizati, nu stricau nimic din curtile oamenilor, nu violau femeile, ba uneori le dadeau copiilor ciocolata. Insa mai tarziu, cand a venit marea armata eliberatoare rusa a inceput prapadul: gospodarii jefuite, femei violate, copii batuti doar pt.ca se nimereau sa stea in calea lor. Bunicul povestea cum tatal lui a trebuit sa isi ascunda fetele prin padure de frica rusilor si cum acestia au taiat intr-o singura noapte toate pasarile din ograda, au baut toata palinca, spre dimineata erau beti turta in frunte cu comandantul.
Isi amintesc si acum de zilele cand ungurii au intrat in sat dupa cedarea Ardealului, cum fusesera anuntati ca vor veni si s-au urcat pe deal, sa-i vada...erau pe cai si aveau pene la palarii, tantosi si deja stapani. Apoi a inceput deportarea evreilor, bunica isi aminteste si acum de zilele acelea, sinagoga a fost arsa iar ei pur si simplu luati din case, suiti in care, cu brutalitate...primarul de atunci, isi aminteste cu obida bunica, a luat un copil mic de un picior si l-a aruncat cu furie in car. Insa a fost batut de Dumnezeu, continua bunica povestea, pt.ca a murit de cancer cativa ani mai tarziu, in chinuri groaznice. Cand carele au pornit, femeile au inceput sa planga si sa-i roage pe unguri sa nu-i duca.
"Si tate femeile stateau pe ulita, spune glasul bunicii, si sa vaitau si-i rugau, ca le era mila, plangeau bietii evrei,copchii mai ales si digeaba am plans ca tot i-o luat si nu s-o-ntors numa' vreo cativa...si or ramas casele pustii si sinagoga arsa....."
Revin fetelor
Rayuela spune:
iarina
,aveam nevoie de fortze proaspete la subiectul asta minunat!!Asteptam continuarea!!
Elena si mademoiselle Amelie-Boubou
laurajr spune:
Bunicul din partea mamei, dupa ce s-a intors din lagarul de prizonieri de la Irkuts, a capatat o pofta de viata fantastica ! Probabil atrocitatile razboiului si apoi ale lagarului la care a fost martor, l-au facut sa priveasca viata cu alti ochi .
In primul rand, pe langa cei 2 copii lasati acasa, i-a mai facut lui mamaia inca 8 copii, de era curtea plina . Ii placea sa munceasca, sa fie gospodaros , sa aiba de toate , mai ales uneltele de gradinarit si surubaiala, ca " e mai mare rusinea, maica sa mergi sa ceri de la vecini un ciocan !" .
In lagar invatase sa fie oleaca de felcer, asa ca atunci cand s-a intors in sat cu o cutie din lemn de cires, in care gaseai o basmaluta galbena cu bulinute negre aflai ca va scoate din ea niste clestisori, tot felul de scule stomatologice !!!
Pe bune, va dati seama ca prin anii '50 nu era picior de stomatolog in comuna aia uitata de Dzeu , asa ca tataia i-a tinut loc aproape 35 de ani . Cand pe un consatean nu-l mai lasa durerea de masele ori avea vreun ciot in gura care-i dadea bataie de cap, venea la mos Vasile si discutau detaliile interventiei . In timpul asta mamaia punea ceaunul pe foc si steriliza instrumentarul...noi copiii urmaream fascinati cum deschidea cutia, desfacea basmaluta si pe rand oparea in uncrop daltitele si clestisorii aia mici .
Mi-era asa de frica de cutia aia, eu care ma inchinam la o farfurie de mancare cu orele, era de ajuns ca tataia sa scoata demonstrativ cutia pe masa si sa inghit tot din farfurie pe nemestecate !!!
Cat timp se steriliza instrumentarul, tataia se uita in gura omului, sa n-aiba vreo infectie ca atunci ii spunea ca nu se baga .
Daca nu avea infectie, lua taburetul si-l aseza sub cires, mamaia care era asistenta se spala bine pe maini, aducea anestezicu' ( care era o tuica de prune brumarii trasa de 2 ori la cazan de ziceai ca-i spirt )noi nepotii faceam roata si incepea interventia .
Mamaia tinea de cap pacientul, tataia apuca bine cu clestisorul maseaua buclucasa si dntr-o miscare o scotea ! Mamaia ii plasa repede anestezicul, acesta isi clatea bine locul extractiei si gata !!
Plata nu stiu care era, dar spectacolul de nota 10 !
Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia
scarmanus spune:
-