Povestile batranilor

Mi-am pierdut 3 bunici cand eram copil si, desi cunosc istoria familiei, imi lipsesc povestile lor, as avea atatea sa-i intreb, cum s-au cunoscut, cum a fost la ei la nunta, cum au trait in perioada razboiului si cate si mai cate.
Bunica pe care am pierdut-o mai tarziu, dar pe care din pacate o vedeam o data pe an, imi povestea in perioada in care votam cu conventia ca “pe vremea taranistilor”,cea de dinainte de razboi, au dus o viata f. grea, oamenii nu aveau cu ce-si plati darile, iar portareii veneau si le strangeau tot din case, “straie”,”perini”,”plapumi” si le inchideau intr-o incapere la primarie. Cine avea bani sa-si plateasca taxele le primea inapoi, daca nu-acolo putrezeau. Ca sa nu-si piarda lucrurile de prin casa, cand veneau acesti strangatori oamenii se ascundeau in fundul ograzii, parinti, bunici, copii, ca sa se creada ca nu sunt acasa. Ma intreb acum de cate ori le mergea figura.
Un strabunic a fost plecat in America cativa ani. S-a intors cu bani, a cumparat pamant, si-a facut o casuta cu pereti de pamant si paie, care era cea mai mare si mai frumoasa de pe ulita. De acolo, de peste ocean, trimitea familiei-sotiei, parintilor, copiilor-poze cu el imbracat in costume “mandre”, stand drept ca bradul si f. serios; ce mirare pe cei de acasa sa afle ca frumoasele costume erau imprumutate chiar de la fotograf! Iar pe spatele fotografiilor scria cum o duce,dadea indicatii, ba pe una din ele si-a criticat nevasta, spunandu-i ca nu-i place freza ei din ultima poza pe care i-a trimis-o, ca arata ca o “capra shuta” , vorba ce a ramas in analele familiei(avea parul impletit in doua cocuri, de o parte si de alta a urechilor).
Tot bunica era revoltata la inceputul anilor ’90 ca tinerii traiesc in concubinaj inainte de casatorie. Asa am aflat-de la mama- ca pe vremea dumneaei fetele se maritau la 16 ani, dar nu cu acte, se mutau in casa sotului si actele se faceau dupa ce aparea primul copil. I-am spus bunicii ca uite, si pe vremea dansei se traia in concubinaj si s-a suparat tare, cum pot sa compar, atunci toata lumea facea la fel!
M-am cam lungit, dar ideea e ca imi plac povestile “la gura sobei”, precis stiti si voi astfel de povestioare de la bunici, rude, vecini. Va invit sa ni le impartasiti si sa va lungiti cat doriti!

p.s.-am mutat subiectul de la "discutii generale" in speranta ca aici va avea mai mult succes. ma intereseaza istorisirile batranilor si mi-ar placea sa scrieti si sfaturile pe care le-ati primit de la ei.De ex. cand m-am maritat bunica m-a sfatuit: "sa asculti de barbat".(iar eu in gand "yeah, right!")

---

Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.

Rayuela spune:

ce subiect frumos!!
eu ador sa-mi ascult bunica,de 94 de ani,cind povesteste de Bucurestii interbelici,cum barbatii isi scoteau palaria cind urcau in tramvai,nu se minca pe strada,cumparaturile le faceau la Lafayette,actualul Victoria,ei si cite si mai cite!
iti recomand cu mare caldura doua carti:Intoarcere in Bucurestiul interbelic,de Ioana Parvulescu si Povesti ale doamnelor din Bucuresti,de Victoria Dragu Dimitriu.Mai ales ultima carte,o sa intilnesti citeva batrinele adorabile,care povestesc,exact ca la gura sobei,despre intilnirile lor cu Enescu,Cu aristocratia interbelica,cu alti artisti consacrati in cea perioada!
Astept povestile bunicilor vostri,cu mare interes!

Elena si mademoiselle Amelie-Boubou

bruxinha spune:

Teo draga, ce-mi place subiectul asta
Aproape la fel de mult cum imi placea s-o ascult pe bunica din partea mamei cand ne povestea, cu ciorapul la care impletea de gat. Despre razboaie, ca sarmana pe amandoua le-a trait, in primul razboi si-a pierdut tatal, in al doilea a pierdut un frate. Ne povestea trupele germane si rusesti care s-au perindat, si ce uimita eram cand imi spunea, soptit ca germanii erau "baieti linistiti, mama, cuminti, nu se agatau de noi, nu ne intrau prin case, unul singur numai a intrat la Floarea lu' Vasile Potop si i-a luat galeata de tabla, avea o galeata de apa d'aia lucitoare, i-a luat galeata, a turtit-o cu chicioru' si a bagat-o sub scara la tanc. Si Floarea s-a dus atuncea si l-a spus la caporalu' lui si Doamne cata bataie a mancat omu' ala. Si i-a dat si galeata inapoi."
Eram uimita, cum ciorile sa nu fiu ca io stiam ca germanii erau "aia rai" ca asa invatam noi la scoala pe vremea impuscatului, si rusii aia buni. Si mamaita mea imi povestea soptit ca in timpul ocupatiei rusilor umbla cu matusa mea in brate, care era micuta 2-3 ani, cu basmaua trasa pe ochi si manjita cu cenusa pe fatza, ca sa nu atraga privirile (si poftele) soldatilor. ca stia ea ce-au patit doua vecine, care au fost prietenoase cu ei, le-au taiat pasari, le-au facut de mancare, iar baietii drept rasplata le-au plimbat cu masinile si le-au si tinut companie noaptea. Tot plutonul.
Ehee.. vremuri de demult. Bine ca le stim numai din povesti.

Rayuela spune:

bruxinha,excat asa povestea si bunica mea despre razboi,despre diferentele enorme intre soldati rusi si cei germani.
Hai oameni,nu aveti bunici si bunicutze care v-au incintat copilaria cu povesti?Eu ador sa citesc astfel de povesti!
Sa va mai zic de bunicutza mea.Cind era domnisoara,mergea la bal,dar niciodata neinsotita de unul dintre fratii mai mari.Am avut ocazia sa-i vad o rochie de bal din acele timpuri,era din voal cu floricele aplicate albastre.Am incercat sa mi-o pun pe mine dar nu ma prindea la talie,era ceva incredibil de mic,desi bunica nu purta corset.Avea pur si simplu o talie de viespe,era atit de subtire si usoara ca o poreclisera la baluri "Fulgul".Dansau pe muzica de la patefon,amorurile erau cumplite,erau barbati care se impuscau pentru vreo iubita(aici eu faceam ochii mari mari mari,cind mi se povestea,credeam ca numa in carti este posibil).
Cei mai "procopsiti" aveau case impunatoare(din pacate,multe darimate de Nebun),isi trimiteau copii la studii in strainatate,se purta dadaca frantuzoaica si soferul englez.'
Tot de la bunica mea adorabila stiu ce inseamna ororile razboiului.A nascut doi copii in timpul bombardamentelor,bunicul a fost prizonier la rusi ,multi ani(il credea deja mort,nu-si mai facea iluzii ca traieste).A scapat printr-un mare noroc,s-a intors acasa.Am intrebat-o:cum ai reactionat,mamaie,cind l-ai vazut in fata okilor pe bunicul,pe care il credeai mort de atitia ani?Imi raspunde luminindu-se toata:A fost cea mai fericita zi din viata mea.Eram la o nunta,cu copii.A aparut in usa,neras ,imbatrinit,murdar.Era sa lesin cind l-am vazut ,cind am realizat ca traieste!

Elena si mademoiselle Amelie-Boubou

ML spune:

Teodora, ce imi place subiectul! Promit sa revin cu povesti despre bunica ("Rayuela stie de ce!"... vorba reclamei).

Rayuela spune:

ML ,te asteptam aici!!
P.S.-cartile care le-am recomandat mai sus trebuie neaparat sa ti le cumpere careva din Romania si sa ti le trimita,sint delicioase!!!!

Elena si mademoiselle Amelie-Boubou

ML spune:

Rayuela asa am sa fac. Multumesc mult de titluri. Ador povestile de acest gen.

laurajr spune:

Rayuela,din aceeasi categorie iti recomand ' Dimineata pierduta " de Gabriela Adamesteanu ( super interpretarea Tamarei Buciuceanu Botez in piesa de teatru ) si bine-nteles cartile Ileanei Vulpescu, extra-or-di-na-re !
Eu mai mult vorbeam cu bunicul din partea mamei care de abia prin 85-86 avea curaj sa povesteasca din lagarul d la Irkuts unde a stat prizonier 2 ani si 6 luni .
Acolo la Cercul Polar, in Siberia, unde ca sa nu inghete iarna rugau bucataresele sa le dea un cartof fierbinte ( asta va dati seama ca nu primeau oricand ci ff rar ) sa-l puna langa inima sa se incalzeasca !!!
Statea in lagar si cu nemtii ( a fost prins prizonier la Cotul Donului)care erau aparte de romani, aveau conditii mai bune, erau ff curati, mereu se spalau .
Imi povestea ca-i urmareau cum se barbiereau si daca purtau ochelari incercau cu un betisor sa le fure ochelarii pt ca valorau ff mult la bursa lagarului...de executii, oameni morti de foame sau de boli, cati au fost doar Dzeu stie .
Imi pare rau ca a murit in 87 si nu a apucat revolutia ca tare si-a mai dorit sa scapam de comunisti .

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

Oana_B spune:

Ce subiect frumos

Din partea tatalui pe bunicul l-am cunoscut foarte putin iar bunica e acum in California.
Dar in sufletul meu vor fi intotdeauna bunicii din partea mamei, pentru bunicul eram "bobocelul lui tataie" cand il mangaiam pe piept si il intrebam "daca il mai doare inima". A murit cand am intrat in clasa 1. Dupa aia bunica s-a mutat la noi si a murit cand aveam eu 20 de ani.

Imi placeau povestile ei, a provenit dintr-o familie cu 4 frati (doua fete, doi baieti), fata cealalta nu i-a placut cartea si a primit zestre pamant de la strabunicul (ulterior a fost numit chiabur), un frate a murit in razboi, celalalt s-a facut invatator si bunica-mea ar fi vrut sa se faca si ea invatatoare (ii placea latina si greaca) dar strabunicul n-a lasat-o ca "nu vezi ce prost platiti sunt invatatorii, frate-to n-are nici plapuma ca lumea sa se inveleasca"..si s-a facut farmacista si a zis ca "toata viata i-a multumit strabunicului pentru sfatul asta":))

Imi mai povestea si de strabunica care a fost o femeie nemaipomenit de frumoasa dar saraca si strabunicul s-a casatorit cu ea pentru frumusetea si blandetea ei (avea o singura expresie care era si de bine si de rau "fi-r-ei tamaduit"). Surorile lui "care se plimbau toata ziua in trasurici si purtau umbrelute de soare" au strambat din nas dar n-au avut ce sa faca:)))

Bunica imi povestea ca zestrea pe care a primit-o a fost scoala platita de strabunicul, Sf. Sava(?) parca asa se chema colegiul, erau numai fete, profesoarele erau aproape toate fete batrane cu fetze scofalcite si aspre, in scoala domnea o disciplina de fier, uniformele aveau niste ciorapi din lana aspri pana la genunchi, a fost colega de generatie cu cantaretele alea de romante, Ioana Radu si sora-sa (am uitat cum o cheama) doua fete puse numai pe mistouri, au scris o data o poezioara in batjocura la adresa uneia dintre profe si pentru ca nimeni n-a spus cine e vinovata au fost pedepsite toate. Imi povestea ca in fiecare an dadea examen la toate materiile "nu ca tine ca ai trei materii si te vaieti toata ziua":))) si daca unul singur nu il trecea trebuia sa repete clasa. Intr-un an a ars colegiul de baieti care era in vecinatate si baietii au fost adusi toti la ele:))), nici o sfaraiala ca pe ele le-au adunat intr-o singura aripa a cladirii si aveau program si de masa si de ore absolut separat de baieti si la cantina se duceau incolonate:)))..asa ca n-au vazut picior de baiat:)))

I-au trimis si regelui Mihai o felicitare de ziua lui (era mai mic la varsta) si imi povestea ce emotionate au semnat toate fetele felicitarea:))

In timpul colegiului l-a cunoscut pe bunicul care a fost inginer constructor, mare dansator si petrecaret, povestea ca dupa casatorie cand se duceau la petreceri el dansa cu absolut toate femeile din sala si bunica "murea de oftica" dar dupa un timp n-a mai deranjat-o, in schimb era un dans "Vals Boston" pe care el a invatat-o sa-l danseze si il dansa intotdeauna numai cu ea ca se potriveau cel mai bine:))

Imi povestea de comertul in floare ce era in Romania atunci (cred ca de perioada interbelica vorbea), mai toate magazinele erau evreiesti si patronii stateau in fata magazinului si te imbiau sa intri "numai sa te uiti, nu trebuia chiar sa cumperi" si erau insistenti si de rusine intrai in magazine si scoteau tot din rafturi sa iti arate "si pana la urma tot plecai cu ceva de acolo". Povestea de dezastrul ce l-au facut rusii in al doilea razboi mondial, violuri, crime, furturi si cum nemtii se purtau civilizat, Regele care a demisionat ca sa nu fie impuscati cei 1000 de studenti si a plecat cu mana goala nu incarcat de averi cum au spus comunistii ulterior, Bucurestiul care a fost rau bombardat in 44 si a fost evacuat, intai femeile si copiii si apoi barbatii si asa au ajuns sa-si cumpere o casuta in Slanic Prahova care initial a fost sifonarie si bunicul a facut-o ditai casa:))

Au avut acolo o farmacie care a fost nationalizata in 48, bunicul a zis ca daca nu semneaza comunistii nu au ce sa ii faca si ea pana la urma a cedat presiunilor si a semnat si bunicul "a murit si nu a aflat niciodata ca ea a cedat", servitoarea din casa a ajuns la cinematograf sa rupa bilete si pe urma ii parea rau.

Mi-a povestit ca a avut o casnicie fericita, ca bunicul era un om caruia "nu ii placea sa ii lipseasca nimic", "frigiderul si camara erau intotdeauna erau pline, copiii ca doi printisori, bunica nu stia cat costa o paine si daca isi dorea o rochie bunicul ii cumpara nu una ci cate una din fiecare culoare":)) Mi-a zis ca poate bunicul o fi avut aventuri in toata casnicia dar ea nu a stiut si simtit niciodata, "familia era sfanta".
Aveam un prieten la 18 ani si eram geloasa si mi-a zis ca sa nu-l mai bat la cap ca asa il indepartez, ca el de fapt tot la mine vine. Si io n-o ascultam niciodata ce spunea
Si acum imi e dor de bunica...

Oana_B

Rayuela spune:

minunate povesti fetelor!Am citit cu mare delectare despre bunicii vostri!chiar terminasem de citit cartea Victoriei Dragu Dimitriu si imi lipsesc povestile doamnelor de altadata!
laura,multumesc de informatie,deja am facut comanda in Romania!
revin un pic mai incolo,incerc sa fac un efort de memorie,bunica e departe de mine acum,dar am amintirile din copilarie dupa care trebuie sa le cotrobaiesc prin cap!

Elena si mademoiselle Amelie-Boubou

Teodora D. spune:

fetelor, ce frumos povestiti! ma bucur ca va place subiectul si ma bucur ca nu l-am sters, ca ma batea gandul asta dupa ce a lancezit cateva zile la "generale".
mai spuneti!

---

Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.