Povestile batranilor
Raspunsuri - Pagina 4
Oana_B spune:
Shoot! Am uitat ce numar, ne-am mutat de acolo in 78:)), aveam 7 ani, mai stii ca ne-om fi jucat impreuna:)) tin minte totusi ca aveam doi colegi de clasa acolo pe strada(am fost la Scoala 111 Stoian Militaru) Adrian Ionescu (un baiat inaltut cu alunita pe obraz si ochi albastri) si Marian Anghel (un tip cu par castaniu si ochi caprui, mai plinut) si daca nu ma insel pe St. Dumitrescu statea o colega Adriana Blasek care am auzit ca s-a maritat de tanara si are fo' 4 copii:)). Nu mai stiu mare lucru, imi amintesc ca strada O. Ilie era legata de Stoian Militaru printr-o bucatica mica de strada pe al carei trotuar trona un copac urias era gros de nu puteam sa-l cuprind si n-aveam loc pe langa el, trebuia sa cobor pe sosea:))
Nici vecinii din curte nu mi-i amintesc cum ii cheama, de fapt erau trei case, una fata in fata cu noi in care statea o batranica (mai statea cu ochii pe mine ca am stat singura acasa o perioada pana s-a mutat bunica la noi) si una mai in fundul curtii unde era un mosulet tare bland (ruda cu batranica cred), mereu ii faceam vizite:))).
Tot o faza simpatica din asta ce mica e lumea, vecinii alaturati aveau multe pisici si ma duceam pe la ei sa ma joc cu ele. Dupa revolutie la munca am avut un coleg care s-a repatriat dupa 10 ani de Australia si tot vorbea de nevasta-sa Costinela (care-mi suna foarte cunoscut) si cand mi-a auzit numele de familie mi-a zis ca el imi stie parintii si ca a fost si la bunici la Slanic. Nevasta-sa era fata vecinilor cu pisicile, de aia mi se parea mie cunoscut numele:))))
Claudelu, sa-ti traiasca bunicuta, si bunica lu' sotamiu are cat? vreo 91 mi se pare, s-a rablagit de tot sta mai mult in fotoliu si motaie da' sa vezi cum i se aprind ochii cand incepe se povesteasca din tineretile ei
Oana_B
Rufus spune:
Eu am fost privilegiat. Am avut...6 bunici, pentru ca pe mama a infiat-o o sora a tatalui ei. Doi erau la Tg. Jiu (langa), doi la Cluj si doi la Oradea. Trecuti prin razboaie, ocupatii austro-ungare, colectivizari si alte "delicatese". Pe bunica de la Cluj, care vorbea o aredeleneasca originala, nici nu o prea intelegeam. Cei de la Oradea, erau "aristocrati", iar cei de la Tg.Jiu erau tarani.
Am fost (si sunt si acum) surprins de claritatea gandirii acelor oameni, depasiti de evenimente, dar fara sa se cunoasca acest lucru. Oameni de o moralitate ireprosabila, cum imi este dor sa mai cunosc.
Mi-e dor de ei. De copilarie, de tihna acelor vremuri. Copiii mei nu o sa traiasca asa ceva.
http://community.webshots.com/user/tora97
Teodora D. spune:
vad ca suntem cam tot aceleasi care scriem aici. fetelor care aveti sau ati avut bunicuti(banuiesc ca mai toate), scoateti si voi sipetul cu amintiri si scrieti aici, e greu pana incepeti sa va dati drumul.
p.s.-pana am fugit eu prin casa dupa pitic si am reusit sa trimit mesajul, Rufus a fost mai harnic si a trimis el unul . Rufus, acum ca inceputul a fost facut, intra putin in amanunte, cu 6 bunici ai ce povesti!
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
iren spune:
Mai spunetzi, ca tare-mi place sa va citesc...io nu-mi amintesc nimic, da o sa-mi scormonesc bine de tot memoria, tre sa gasesc ceva!
Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia turbo
pozne
In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.
liviujuristul spune:
Bravo pentru subiect.
Batranii nostrii mult adevar graiesc.
Ei sunt precum o carte de istorie nescrisa ci vorbita,de aceea merita tot respectu nostru ,respect pe care nu il arata guvernantii nostrii.
Si bunicii mei povesteu multe oribilitati facute de "boierii" nostrii.
Nenorociri de care cei de la puterea de azi evita sa vorbeasca,mizand macabru pe faptul ca o sa dispara batranii si nu o sa mai aiba cine povesti.Dar ce s-a avut de spus s-a aflat asa ca...
In al doilea rand vedem si noi ce fac "boierii" din zilele noastre,preturi la nivel occidental si salarii de lumea a-III-a si chiar mai jos.
O sa revin cu povestiri.
pashosha spune:
ma unge pe suflet acest subiect..felicitari..
eu nu am bunici si cu mare drag citesc de pe la voi..ai mei au murit in timpul razboiului, dar am avut o vecina fosta judecatoare, care ma iubea si mereu ma duceam la ea sa ii ascult povestile...ce frumos era, parca traiam acele timpuri....citesc cu mare placere ce scrieti si voi cumpara si eu cartile recomandate de voi...asha voi asculta si eu niste bunici
http://bella.netfirms.com/ro.htm
pashosha mami lui Luca si Maia
where is a will, there is a way !!!
ML spune:
Oanavoi trimite un PM.
Dar Parcul Carol si imprejurimile le stie cineva? Pe acolo imi petreceam diminetile cu bunica, prietena mea din copilarie si mamaia ei. Danuta avea mereu sunca de Praga! Miam, miam, ce bunatate. Mamaia ei era minunata (cea care ne facea cartofi prajiti si ne dadea parizer la joaca), vecina cu noi si era prietena buna cu bunica. Tataii erau dusmani si nu-si vorbeau din cauza unui gard parca. Amandoi ranchiunosi nu si-au vorbit pana la moarte. Dar bunicile, ce mai femei! Luam tranvaiul si apoi pe jos prin parc pana la Mausoleu unde stateau intepeniti soldatii. Ceva mai incolo niste tiganci vindeau mingiute din hartie colorata, umplute cu rumegus si legate cu elastic subtire de tot. Nici acum nu uit cum ma plesnea peste degete. Era un fel de "Yo-yo" tiganesc. Apoi coboram scarile acelea imense si mergeaaam pana la fantana cu Zodiacul care rar avea apa in ea. Economia socialista sa traiasca! De intors ne intorceam pe la Gigantul lui Paciurea. Wow! Primul barbat gol! Si ce mai barbat! Ha, ha, ha! Ce mai chicoteam cu Danuta iar bunicile se faceau ca nu ne vad.
Apoi mai mergeam cu bunicul seara sa ne uitam pe ferestre la Tehnic Club unde era discoteca. Ce se mai zbantuiau "magadaii" (asa le spunea)! "Hai la Tehnic Club tataie, vrei? Acolo in fiecare seara e "Joia Tineretului"!
Aaa si inca ceva dragut despre bunica. Buni (strabunica) care avea o gramada de copii si treburi pe cap o punea pe bunica (bebelus fiind) in copaie langa masa. Isi vedea de ale ei si o legana cu piciorul. Si daca nu se oprea din urlat lega o bucatica de zahar inmuiata intr-un pic de vin intr-un tifon si i-o punea in gura. Ha, ha! Sa vezi ce frumos dormea dupa! Ba intr-o zi s-a rostogolit cumva si copaia peste ea! Dormea dusa acolo! Noroc ca si-a amintit o sora mai mare de ea si au scos-o de dedesubt.
Si ea ne povestea ca nemtii erau cumsecade. Singura papusa pe care o avea era una frumoaaaaasaaaa primita cadou de la nemti. S-a jucat cu ea pana cand i-a rupt o mana si apoi de frica lui Buni a bagat-o sub un butoi in curte. Au gasit-o primavara! Nici acum nu uita ca buni nu a certat-o; doar i-a spus ca putea sa se mai joace cu ea chiar si asa rupta.
adrienne12 spune:
Dragilor, bunici din partea tataulu au avut o pravalie (asa se exprima bunica-mea) in Bucuresti. Cind a inceput cel de-al 2 razboi mondial cei care lucrau la stat nu erau mobilizati, asa ca bunica-meu a vindut businessul si s-au mutat in Ploiesti unde s-a angajat la uzinele Malaxa?(nu mai stiu cum se numea). Nu a ajuns pe front insa s-a imbolnavit si a murit in spital lasind-o pe bunica-mea vaduva, fara job, cu un copil mic, taica-meu. S-a chinuit mult sa il creasca si sa faca ceva din el. Strabunicii din partea mamei sint greci, veniti de la Salonic cu toata familia la inceputul secolului si s-au stabilit in Braila. Bunica mea a fost invatatoare, a murit de tuberculoza cind avea maica-mea 8 ani. Bunica-meu a fost preot si l-am cunoscut dar nu eram f. apropiati pt. ca se recasatorise si nu-mi placea sa merg la Braila pt. ca erau tintari. Maica-mea a fost crescuta de o matusa din Ploiesti, o doamna cocheta cu palarii, tabieturi, servitoare si ora de bridge cu prietenele. A murit cind aveam eu 9 ani si imi amintesc ca pe patul de moarte imi dadea sfaturi cosmetice (nu glumesc): sa nu ma pensez niciodata ca dupa aceea creste aiurea... Asta pt. ca ea era la pat de nu stiu cita vreme si nu se mai putea pensa. Si tot pe patul de moarte isi mai dorea inca o rochie...Imi amintesc si acum cum statea imobilizata in pat si eu pe taburetul din fata toaletei, uitindu-ma cu mirare la toate sticlutele, pamatufurile si cremele ei. Casa ei era superba sau asa mi se parea atunci, mobila scumpa pe care nu aveam voie sa o ating si vitrine pline de cristaluri. Cred ca de la ea mi se trage mania crsitalurilor de care sufar acum. Eu am 2 vitrine cu cioburi dar tot mi se pare ca nu sint ca ale ei... Din nefericire dupa ca a murit barbata-su a vndut to si s=a insurat dupa 2 luni cu o prietena din anturajul lor si s-a mutat la Bucuresti in vila ei de linga statuia aviatorilor. Am fost de doua ori acolo in vacante pt. o saptamina. Atunci m-am indragostiti eu de Bucuresti. Cum stateau f. aproape de lic. de informatica cind a venit vremea sa merg la liceu prof. mei imi recomandasera sa merg la lic. de informatica din Buc sau la lic. de fizica atomica din magurele. Maica-mea a fost cam reluctanta sa ma trimita in Buc dar l-a intrebat pe unchiul daca ma primeste in gazda. Bineinteles ca nevasta cea noua a unchiului a refuzat si asa am mers la liceu in Ploiesti dar nu regret... Imi amintesc cum bunica din partea tatalui imi povestea despre razboi si bombardamente. Bunica cealalta numai despre mode, farduri, eticheta etc...pozele mele :http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos
Rayuela spune:
Off-topic:Adrienne,si bunicii mei din partea mamei,tot greci,veniti inainte de razboi in Romania,nu l-am cunoscut din pacate de bunic,da mama imi povestea ca fusese brutar si facea niste cozonaci extraordinari.Din pacate,mama nu m-a invatat greceste si regret enorm acest lucru,la ea in familie s-a vorbit numai si numai lb greaca.
Asaaa...nu ma pot desprinde de subiectul acesta nicicum,mi-e tare tare drag,pentru ca-mi ofera ocazia sa scormonesc in amintiri,sa le sterg de praf si sa le asez frumusel aici.
revenind la cele 4 surori,bunica,tanti Nutzi,tanti Rica si tant Anisoara.
Ultima mentionata,cea mai frumoasa dintre ele(conform spuselor bunicii),s-a casatorit cu un proprietar de fabrica de parfumuri(daca imi aduc aminte corect).Erau foarte bogati,sper deosebire de celelalte surori,care se casatorisera cu oameni mai putin avuti.La tant Anisoara am apucat sa merg si eu(desi pierdusera absolut tot dupa razboi,confiscari,stiti si voi cum era).Locuia intr-un apartament vechi,in Piata Romana.Bunica mea ma gatea tot timpul cind mergeam acolo,si eu eram foarte emotionata,cind vedeam usile masive,negre,sculptate,de la intrare.Apartamentul era o minunatie.Un salon imens,unde bunica si tant Anisoara se puneau imediat pe crosetat,atit cu iglitza cit si cu vorbele.Eu cotrobaiam peste tot,ma impresiona pianul(cred ca numai pianul le ramasese,ci citeva tablouri foarte valoroase,pe care le-au salvat printr-un miracol de mina comunistilor).Tanti Anisoara a murit de curind,la virsta de 96 de ani!
O alta poveste care m-a impresioneaza teribil este cea a surorii mezine,tanti Nutzi,care a mai fost poemenita aici,cea casatorita cu "Cacat gros".Are o poza in vitrina,e cu bunica mea,la un bal.Au rochii lungi,una era roz si una era bleo(asta mi-au spus ele,poza e evident alb negru,din anii 30),sint foarte foarte frumoase,au un zimbet discret amindoua,parul desfacut,in bucle,una e bruneta,una blonda,subitirele si gratioase ca niste pisicutze.
Ei bine ,casatoria ei cu al doilea sot a fost cea mai temeinica si frumoasa casnicie posibila.Au fost impreuna 50 de ani,timp in care (citez din spusele dinsei):"Nu ne-am certat niciodata"Imi aduc si eu aminte,mica fiind ,cit de frumos si dragastos isi vorbeau,chiar daca erau batrinei:numai apelative dragalase,cu multa multa dragoste.Cind vorbeau unul despre celalalt,se luminau la fatza,numai in superlative,si acum,dupa moartea lui,tanti Nuti plinge intr-una si ne spune ca viata ei nu mai are nici un sens fara el.
Ascultindu-mi batrineii din familie,nu pot sa nu raman surprinsa si sa nu ma intreb:cum reusesc ,desi au trait doua razboaie mondiale,foame,frig,bombardamente,50 de ani de comunism,s.a.m.d.,sa fie atit de veseli,de plini de viata,de optimisti?Care le este secretul?
Elena si mademoiselle Amelie-Boubou