un sfat pe ultima suta de metri

Ramonika spune:

carmen, e clar, barbatu-tu asta e un papa lapte, agatat de fusta lu ma-sa... lasa-l in plata Domnului. aici parca tu esti barbatul si el femeia. tu - fire puternica, hotarata, el - baietelul lui mamica, fara putere de decizie, moale, mamaliga...
sincer, sa fiu in locul tau, nu as accepta asa barbat moale langa mine. daca nu-si lasa parintii pt tine, inseamna ca nu te iubeste indeajuns.

---

Ramonika si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza
Cei trei muschetari Bebelusii
Omul traieste pentru bunastarea pisicii...

Kehleyr spune:

Of, ce pacat ca el nu a gasit ceva mai bun de spus. Sincer, din cum ni l-ai descris, ma asteptam la mai mult din partea lui. Stii ce e rau?... E rau ca acum daca tu nu cedezi, tu o sa iesi de scorpie, pentru ca ai lui vor spune "uite, noi am vrut sa ne impacam, dar ea nu a cedat nici un pic". Asa ca nu stiu cum o scoti la capat.

Inca o idee care mi-a venit acum. Poate el este complexat si vizavi de tine de faptul ca nu va permiteti sa va luati/inchiriati casa voastra. Spune-i mult si des ca esti pregatita pentru sacrificiile pe care le-ar implica asta, ca stii ca va fi greu, dar ca tu consideri ca merita sa incercati.

Eu as fi ferma pe pozitii si i-as explica ca eu consider ca am incercat destul sa convietuiesc cu ai lui, dar ca pur si simplu nu se poate. Nu da vina pe ei, prezint-o ca pe ceva complet natural: "asta este, pur si simplu nu ne potrivim ca si caracter, eu nu iti cer sa renunti la ei, dar as vrea totusi sa fim numai noi doi impreuna un cuplu". Dar nu ceda la santaj. Stiu ca e greu, dar cred ca o sa ai puterea asta. Insa vezi sa nu care cumva sa para ca nu iti mai pasa de el si ca de fapt ai vrut doar un pretext ca sa fugi.

---

The Answer to the Great Question of Life, the Universe and Everything Is Forty-two.

delsim spune:

Sunt sigura ca el este vinovat ca nu a pus de la inceput lucrurile la punct ca sa nu se ajunga la situatia asta. Si probabil ca acum vrea sa impace "si capra si varza". Stiu ca solutia propusa de el suna rau, dar totusi inseamna ca se gandeste si cauta solutii. Nu e cum ai vrea tu , adica sa va mutati separat (care este cea mai buna solutie )...dar eu il inteleg din proprie experienta si pe el. E medic tanar, cu un salariu de cacao, fara foarte multe perspective si fara o stabilitate a postului pe termen lung. Ca barbat probabil este frustrat, poate ar vrea sa plece de langa ai lui, dar o chirie ii depaseste salariul si in conditiile astea prefera sa imparta locuinta cu ai lui. De ce nu incerci? Mai fa un ultim compromis...daca nici asa nu merge si parintii lui nu se tin de cuvant, atunci vezi-ti de drumul tau, pentru ca actunci vei fi facut tot ce ti-a stat in putinta pentru iubirea voastra. Vezi tu...isi iubeste si parintii si daca a avut o discutie cu ei si acestia i-au spus ca nu o sa se mai bage..ii crede , pentru ca SPERA ca totul va fi bine si nu vrea sa-i piarda nici pe ei si nici pe tine.Macar daca faceti cum a zis si va vedea ca tot nu merge , NU va avea tie ce sa-ti reproseze , ci lor , ca va constata si el ca ai lui nu se abtin. De ce nu va cumparati si voi propria masina de spalat, propriile oale , ca sa aveti lucrurile voastre separat sa nu depinzi de toanele si bunavointa soacrei? Sau daca nu de la inceput, macar incet incet, cate un lucru , cate altul, dar sa fie al vostru si daca va vinde casa si ii vor lua apartament, deja veti avea adunate una alta si va va fi mai usor.
Sper sa nu te supere parerea mea, dar stiu ce inseamna sa castigi sub limita existentei si sotul in afara de asta, am si eu un sot care dupa atata timp de cand suntem impreuna tot spera la ziua aia cand intre mine si parintii lui va curge lapte si miere si vom trai ca-n paradis.

casandra spune:

Dar de ce trebuie sa va mutati impreuna?

Inteleg ca el chiar nu are, momentan, posibilitati financiare. Si, probabil, nici prea mul timp, caci are de invatat, pentru a deveni specialist.

Daca va mutati impreuna, te muti, de fapt, cu socrii. Si o sa aveti parte, zilnic, de frecusuri, ca nici timpul care ar trebui sa fie al vostru nu o sa va mai priasca.

Daca nu locuiti impreuna, va veti bucura de timpul petrecut impreuna.

carmen3 spune:

Casandra,
DAca mi-as fi propus sa am un prieten si atat, poate ca m-as complace intr-o asemenea situatie.Insa, cand am plecat in casa lui, le-a spus parintilor mei ca acum incepe o etapa de acomodare a mea acolo, si sa incepem incet incet sa facem pregatirile pentru nunta.Era august anul trecut.A trecut aproape un an.Nu a mai spus nimic. Cand luam initiativa sa vad ce facem,ca treceau luni dupa luni, imi cerea sa nu-l mai intreb, sa ma gandesc singura pana cand trece el de perioada stresanta in care se afla la servici, sa mai astept un pic. Pana cand????Doar imi spusese de atatea ori ca vrea sa fie cu mine, ca sa ne facem si noi nunta...Insa cand era vorba de concret, eu aveam de modificat ceva la mine,pentru ca nu erau toti in armonie cu mine,sau ca vroia el super certitudini din partea mea. Am incercat sa ii dau super increderea in mine,insa ce puteam sa fac mai mult? Ca daca era vorba deo poveste usoara de dragoste, nu intram in ea, ca vreau si eu o familiuta a mea, un sot pe care sa-l iubesc, sa fie nr 1 pentru mine si viceversa,un copilas, etc. Stiam ca vrea si el, insa mereu a fost cu ochiul la ce zic ai lui.Cand ai lui aveau un repros pentru mine, ma batea la cap sa inteleg de ce am gresit, cum pot sa nu mai gresesc, etc...Apoi iar urma o pauza in relatie cand trebuia sa dovedesc ca nu ma gresesc pe latura aia. Nu e obositor??
De cand am plecat din casa alor mei nu a mai pronuntat cuvantul casatorie, nici el, nici ai lui, care de Florii in casa noastra, au inceput sa spuna cate defecte am eu si cat se lupta ei cu mine acolo sa ma schimbe sa devin si eu asa si pe dincolo, adica cum vor ei..Nu tu o vorba de apreciere...Iar el nu a zis nimic.Tacea, ba, a iesit majoritatea vizitei pe balcon sa admire peisajul din zona> Cum sa nu doara?Si eu sa mai cred acum ca ii lasa si vine dupa mine? Da, am fost super atasata de el si am inghitit astea, insa nu inseamna ca nu m-au durut si ca nu au inceput sa sape in mine rani adanci. Si atunci sa mai pot zambi frumos, cand stiam ca nu va obtine aprobare sa se insoare cu mine prea curand, in schimb eu eram acolo prezenta cu munca fizica, si cu multe altele pentru care nu voi scoate ochii pentru ca pentru mine nu a fost capat de tara.
Nu vroiam decat sa fim impreuna...

casandra spune:

---------
Insa, cand am plecat in casa lui, le-a spus parintilor mei ca acum incepe o etapa de acomodare a mea acolo, si sa incepem incet incet sa facem pregatirile pentru nunta
--------
E clar ca el asteapta sa te acomodezi tu acolo, la ai lui. Acomodarea este o etapa pregatitoare in vederea nuntii. Nunta nu va avea loc daca se sare peste. El se asteapta ca tu sa te modelezi dupa ai lui. La fel si parintii lui, altfel nu te criticau la ai tai.
Daca ramai cu el, asta te asteapta.
Nu stiu daca e bine sau rau. S-ar putea ca ei sa fie mai coltosi acum, la inceput, dar, in timp, sa poti si tu sa ii modelezi. Relatiile dintre oameni sunt dinamice; pentru imbunatatire, e nevoie de multa bunavointa si intelegere pentru ceilalti.
Stressul e mare si pentru tine, si pentru ei, poti fi sigura de asta.

Ca sa intemeiezi o familie, ai nevoie de resurse financiare. Daca el e dependent de ai lui, maritandu-te cu el, vei deveni si tu dependenta de ei. Sau va trebui sa suplinesti tu aportul lor financiar. Sau sa mai asteptati cu casatoria, pana va fi si el capabil sa se intretina si sa va intretina.

leea_cv spune:

El nu va fi niciodata in stare sa puna capat convietuirii cu parintii lui.Ii este mult prea confortabil.De ce sa se chinuie prin case straine cind acolo are tot ce ii trebuie.In plus, s-ar putea sa ajunga sa te urasca si pe tine pentru ca vrei sa te interpui intre el si parinti.Cu siguranta te iubeste daca totusi te vrea linga el, chiar stiind ca ai lui nu te prea agreeaza.Insa dragostea-i nu e atit de puternica sa supravietuiasca unei rupturi de parinti.Poate ar trebui totusi sa mai incerci sa il convingi sa plecati impreuna.Nu-i blama pe ai lui.Spune-i doar ca viata ta e plina de suferinta acolo si crezi cu tarie ca iubirea voastra ar capata noi valente in cazul in care cuplul vostru ar fi format doar din doua persoane.Propune-i sa va mutati in chirie, nu la ai tai, ca sa probati o casnicie in 2.Si daca nu va rezista doar in bratele tale, poate sa se intoarca la viata de dinainte, dar fara tine.Spune-i ca asta ar fi o dovada suficienta pentru tine, ca te iubeste.Ca vei considera ca a facut si el macar un efort pentru ca relatia voastra sa continue.
Iti doresc succes.Si ai grija ca timpul, fir-ar sa fie, trece.


leea

Clover spune:

Ti-am urmarit povestea si mai mult ca la inceput sunt convinsa ca e mai bine asa, ca ai plecat inainte sa va casatoriti sau sa mai stai x ani, cu x tinzand la batranete.

Problema este la el din punctul meu de vedere, ca pe parintii lui in mod evident nu o sa-i schimbi tu. Si din cate vad nu merita sa-ti bati capul.

Am si eu cateva intrebari: tipul asta s-ar putea intretine singur? Are un salariu din care sa platiti o chirie? Parintii lui mai au alte bunuri din care sa scoata bani de o casa pentru el?

Cu ei inapoi nici sa nu-ti pui problema. Ce ai dus tu acolo nu se cheama viata. Si acsa la tine cand ai lui te-au facut albie de porci parintii tai ce ziceau?

Aprilie spune:

Casandra,

Subscriu la tot ce ai avut de spus;cam acelasi lucru as fi vrut si eu sa-l spun...

Ileanacz,
# nu stiu daca parintii lui sint niste timpiti...cred ca te-ai avintat putin cu o astfel de afirmatie.Nici nu cred ca vor neaparat s-o puna pe viitoarea nora sa "joace" pe sirma cum vor ei.
Nici fiul lor nu stiu daca e "mamaliguta".
Sau ca nu are personalitate.
Tot ce stiu e ca nu are bani care sa-i ofere independenta pt. ca din salariu de medic stagiar e cam muritor de foame...

Sigur ca mai sint si frecusuri,ca oriunde.E bine sa nu se faca un capat de tara si sa se ajunga la situatii limita.

Si de unde pina unde ai scos-o ca nu-l respecta pe fiul lor ?
Cele care am stat o perioada cu socrii, stim cum e...in orice caz, nu e ca "la mama acasa" !


Carmen3 ,
Viata cu socrii nu e usoara si nu a fost NICIODATA, pt. nimeni, mai ales la inceput, pina va "acomodati" unii cu altii.
Te-ai gindit vreodata ca si ei, viitorii socri , trebuie sa faca eforturi (dat fiind ca locuiti in acelasi loc) sa se obisnuiasca cu felul tau de a fi ?

Eu am locuit cu socrul meu citeva luni,aveam si bebelus pe atunci si a fost greu...Fuma ca turcul, de fata cu copilul meu (sub un an),in bucatarie, living, era un fum sa-l tai cu cutitul.Sigur ca NICIODATA nu i-am spus nici un cuvint, eram la el in casa !

In momentul in care am putut, m-am mutat de acolo dar in acea perioada mi-a fost cel mai greu ,adica am avut cea mai dificila relatie cu sotul meu...
Poate ca cu putina bunavointa (si multa intelegere, toleranta), puteti sa ajungeti la o relatie decenta (cu socri)

Toate astea sint necesare pt. ca prietenul tau nu sta prea bine financiar (are venituri care nu-i permit sa se mute cu chirie si sa acopere si restul cheltuielilor legate de o familie).

Daca el ar "face" destui bani, ALTA ar fi povestea, te asigur. dar asa , nu are optiune.
Fi intelegatoare si nu-i cere imposibilul, daca il vrei si crezi ca e "EL".

Poate de aceea a si lungit-o cu casatoria, pt. ca vede ce tensionata esti tu si pur si simplu nu stie pe unde sa scoata camasa.
Ne-ai spus clar ca nu are resurse ca sa va mutati impreuna, separat (sa cumpere el ceva sau sa plateasca chirie).
Atunci- ce astepti de la el ? Imposibilul ?

Esti o fata inteligenta,e clar, atunci cred ca stii ca nimic nu se obtine in viata usor,fara sacrificii.

Nu-i privi ca pe DUSMANI pe oamenii aceia.

Fii BUNA si te asigur ca va conta mult.Nu se poate sa nu te respecte (in timp, sigur ca nu din prima clipa) si sa nu ajunga sa tina la tine daca vor vedea ca si tu tii la ei (un mic cadou,o atentie,o plimbare la coafor impreuna,la mall,etc).
Chiar daca pina acum n-ai primit prea multe de la ei, sa stii ca lucrurile se pot schimba.TU ai puterea sa le schimbi.

Nu merge pe principiul "nu cedez, mai bine ma despart".
Fa un compromis (toate facem compromisuri cu fam sotului, ca sa avem relatii decente !)si INTOARCE foaia cu 180 de grade.

Altfel, daca ti-e sufletul plin de resentimente fata de ei (daca ai ajuns sa-i urasti de moarte),nu mai e cale de intoarcere.

Nu-ti imagina ca vai de mine, ce socri grozavi am sa-mi gasesc "data viitoare"; s-ar putea sa dai peste niste mai ai dracului, care pe deasupra sa nu aiba un cent sa va dea ...sa va "dea" in schimb multe sfaturi (de care n-aveti nevoie)si nervii de rigoare.

Deci, ideea mea : cu bunatate,toleranta,ingaduinta si speranta - mai departe.
Stiu ce greu e pt. romani sa-si ceara scuze...eu am invatat sa admit ca am gresit si sa-mi cer iertare dupa ce am venit in USA.

Sa nu ma intelegi gresit-nu am sugerat ca tu sa-ti ceri scuze ci doar sa le mai dai o sansa.

Mult noroc, toate raspunsurile stau in inima ta !






Viata e scurta.Daca n-o putem face lunga,atunci macar s-o facem lata.

cristiama spune:

Anella, ma bucur ca nu ai ramas cu traume din copilarie. inca o data BRAVO pt mama ta.

Carmen,

NU TE MUTA INAPOI!
Repet: "scopul" unei relatii e sa fii fericita.
Tu sa fii fericita, tu esti personajul principal aici. Si apoi prietenul tau. Socrii au un rol atat de marunt incat nici nu merita sa apara in poza.
Am trecut si eu prin relatia cu soacra, era doar mama prietenului de atunci,care vroia sa ma educe.
Mie mi se pare de o nesimtire grosolana ca socrii sa te critice de fata cu parintii. Cred ca ai tai saracii au ramas blocati.
Cu ce drept vor ei asta, poate ca defapt ei ar trebui educati.
Stii ce cred eu, noi am fost crescut esa fim respectuoase cu persoanele in varsta, sa le dam dreptate, sa-i banuim ca ar fi intelepti.
Ce ne facem fetelor cand descoperim ca nu-s nici macar pe departe asa, ca sunt egoisti, meschini, vor sa le fie lor bine indiferent ce pret are de platit fiul lor, nu va faceti iluzii noi nu contam!

Stiu ca poate suna egoist dar gandestete la BINELE tau, nimeni altcineva nu o va face.
Si nu te astepta sa se schimbe socrii, poate doar in rau.
Acum ma gandeam prin ce am trecut eu cu "draga mea" soacra
- ne intelegeam chiar bine inainte sa vin eu cu idei de mutat impreuna, da nu cu ea
- la orice mama numa sa nu te insori cu asta
- sa cumparati casa pe numele MEU, adica a soacrei
Acum avem casuta noastra cumparata evident pe numele nostru, in care inca dupa vre-o 2 ani de cand ne-am mutat mai vine si ne explica cum sa spalam vasele sau imi reorganizeaza frigiderul.
La faza cu frigiderul mi-a iesit fum pe urechi!