In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 8-a)
Raspunsuri - Pagina 16
Arhistefy spune:
(Gal. 6, 11-18; in. 3, 13-17).
"Dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa fie inaltat
Fiul Omului, ca tot cel ce crede in el sa nu piara, ci sa aiba viata
vesnica". Credinta in Fiul Lui Dumnezeu, Care cu trupul s-a rastignit
pentru noi, este puterea lui Dumnezeu spre mantuire, izvorul viu al
nazuintelor si starilor duhovnicesti datatoare de viata, receptacolul
harului atotcuprinzator al Sfantului Duh, care ramane pururea in inima,
si al cercetarilor tainice care sunt trimise de sus la buna vrema, in
ceasul nevoii. Credinta cuprinde convingerile ce atrag bunavoirea lui
Dumnezeu si puterea de sus. Aceste doua impreuna aduc stapanirea vietii
vesnice. Cata vreme aceasta viata este pastrata in intregime, crestinul
e de nebiruit, fiindca, lipindu-se de Domnul, este un singur duh cu El;
iar pe Domnul nimic nu Il poate birui. Dar atunci, de ce cad crestinii?
Din pricina slabirii credintei. Slabesc convingerile crestinesti,
slabeste si energia duhovniceasca. Pe masura ce are loc aceasta
slabire, harul este silit sa paraseasca inima, iar imboldurile rele
inalta capul. Cand apare prilejul, omul inclina spre acestea din urma,
si gata caderea. Privegheaza si pazeste credinta in intreaga ei
intocmire si n-ai sa cazi! De aceea zice Sfantul Ioan ca cel nascut din
Dumnezeu nu pacatuieste.
Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Efes. 4. 25-32; Lc. 3, 19-22). Irod este intruchiparea iubirii de
sine intaratate de zguduirea pe care o pricinuiesc constiintei
mustrarile dreptatii si se asteapta sa scape prin silnicie de aceasta
neplacere. Ioan Inaintemergatorul este intruchiparea dreptatii
prigonite de iubirea de sine, atunci cand iubirii de sine ii sta in
putere sa o faca. Oricat ai indulci dreptatea prin pogoramant si prin
cuvintele dibace pe care le poate afla gingasia dragostei, ce nu vrea
sa raneasca inima celuilalt, chipul dreptatii sta inaintea ochilor
constiintei si acolo, inauntru, starneste furtuna mustrarii. Egoismul
este miop si nu vede ca amaraciunea mustrarii nu vine din afara, ci
dinlauntru, si se scoala cu toate puterile impotriva celui care il
mustra din afara. Astupandu-i gura, crede ca poate sa inabuse si vocea
launtrica. Nu reuseste, totusi; nu astfel trebuie lucrat. Trebuie
impacata constiinta; atunci, oricati ar fi cei care mustra dinafara, nu
vor putea strica pacea launtrica ci numai o vor face mai adanca,
facandu-l pe om sa adune in sine izvoarele mangaierii - credinta in
Domnul Cel Rastignit, pocainta si marturisirea nefatarnica si hotararea
neclintita de a nu face nimic impotriva constiintei. Iata ce trebuie sa
faci, nu sa-i bagi in temnita pe toti Ioanii, caci cuvantul dreptatii
lui Dumnezeu umbla pretutindeni pe pamant si fiecare din purtatorii lui
e pentru tine un Ioan care te da in vileag.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Efes. 5, 25-33; Lc. 4, 1-15) Diavolul se apropie de
Dumnezeul-Om ca sa IL ispiteasca - care om este liber de asta? Cel ce
umbla dupa voia celui viclean; acesta nu cunoaste bantuiri, ci este
doar manat din rau in mai rau; insa indata ce isi vine in sine si
cugeta sa inceapa o viata noua, dupa voia lui Dumnezeu, indata se pune
in miscare intregul taram satanicesc: toti slujitorii intunericului se
grabesc, care cum pot, sa risipeasca gandurile si punerile la cale cele
bune ale celui care se pocaieste. Daca nu reusesc sa-l abata din
hotararea sa, se straduiesc sa il impiedice a se pocai si marturisi cum
se cade; nu izbandesc nici aici - isi pun viclenia la bataie ca sa
semene neghine intre roadele pocaintei si ostenelilor de curatie a
inimii; daca nu reusesc nici sa semene semintele rautatii, se
straduiesc sa strambe dinlauntru binele; sunt pusi pe goana in razboiul
dinlautrul binelui; sunt pusi pe goana in razoiul vietii, si tot asa
pana la sfarsitul vietii. Nici sa mori liistit nu te lasa; si dupa
moarte gonesc dupa suflet, pana ce acesta trece vamile vazduhului, unde
pandesc si unde-si au barlogurile. "Cum asa - acesta este un lucru
intristator si cumplit!" Pentru cel credincios nu e nimic cumplit aici,
intrucat demonii doar se agita in jurul celui temator de Dumnezeu, insa
nu au nici o putere asupra lui. Rugatorul treaz ii improasca din sine
cu sageti, iar ei se tin la departare, neindraznind sa se apropie si
fiind patrunsi de frica infrangerii suferite. Slabim luarea aminte, ori
ne ingaduim sa ne imprastiem luand seama la nalucirile lor - atunci se
si infatiseaza si incep sa ne tulbure cu mai multa obraznicie. Daca nu
iti revii la timp, te impresoara; iar daca sufletul isi vine in fire,
pleaca si iscodesc din departare, doar, doar vor reusi sa se apropie
iar. Asadar, fii treaz, privegheaza, roaga-te si vrajmasii nu vor
izbandi nimic impotriva ta.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Efes. 5, 33; 6; Lc. 4, 16-22). Domnul nu doar vesteste anul cel
placut (al Domnului), ci il si aduce. Dar unde este? In sufletele
credinciosilor. Pamantul nu va fi niciodata prefacut in rai, atat vreme
cat va fiinta randuiala de acum a lucrurilor; insa el este si va fi
stadionul de pregatire pentru viata din rai. Inceputul ei se pune in
suflet; putinta de a pune acest inceput este in harul lui Dumnezeu, iar
harul l-a adus Domnul nostru Iisus Hristos - prin urmare, a adus
sufletelor anul cel placut (al Domnului). Cel ce asculta de Domnul si
plineste toate poruncile Lui, acela primeste harul si prin puterea Lui
se indulceste de anul cel placut (al Domnului). Acest lucru se
savarseste in toti cei care cred cu adevarat si lucreaza dupa
indreptarul credintei. Nu poti nadajdui nicicum la tihna din afara, ci
doar la cea launtrica; insa aceasta este nedespartita de Hristos.
Oricum, indata ce se instapaneste tihna launtrica, necazurile din afara
nu mai sunt grele si amare. Inseamna ca si din aceasta latura este anul
cel placut (al Domnului); numai din afara el pare rece.*
*(Joc de cuvinte: leto inseamna in slavona "an", iar in rusa "vara" -
n. tr.)
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
O mama isi certase fetita aspru. Cand fetita a inceput sa planga, mama
s-a uitat la ea si i-a spus: "acum totul este in regula, te iert".
Fetita s-a uitat direct la mama ei si a zis: "cuvintele tale ma iarta,
dar ochii tai nu".
Iertarea adevarata vine din adancul sufletului.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Efes. 6, 18-24; Lc. 4, 22-30). Nazarineni s-au minunat de
cuvantarea Domnului, insa tot n-au crezut: ii impiedica pizma, precum
a aratat Insusi Domnul. Orisice patima este potrivnica adevarului si
binelui, insa zavistia mai mult decat toate, caci fiinta ei o
alcatuiesc minciuna si rautatea; aceasta patima este, cea mai nedreapta
si cea mai otravita si pentru cel care o poarta in sine, si pentru cel
asupra caruia este indreptata. In mic, ea se gaseste la toti; omul
pizia o pauzaste indeobste pe cei de o seama cu el si mai mult inca pe cei
aflati mai presus. Egoismul se intarata si zavistia incepe sa cuprinda
inima. Acest lucru e atat de chinuitor, atunci cand si celui pizmas ii
e deschisa calea spre propasire; dar cand aceasta cale este inchisa, si
mai ales de catre cel fata de care deja s-a incropit zavistia,
imboldurile ei sunt deja de nestavilit: este cu neputinta de impacat.
Zavistia cere rasturnarea potrivnicului si nu se linisteste pana ce nu
va reusi cumva sa faca asta, ori pana cand nu obtine pieirea
zavistnicului. Oamenii binevoitori, la care simtamintele de simpatie au
intaietate asupra celor egoiste, nu sufera de pizma. Acest fapt arata
si celor care bolesc de pizma calea spre stingerea ei. Acestia trebuie
sa se grabeasca a destepta in sine bunavointa, mai ales fata de cei pe
care ii pizia o pauzasc, si s-o arate prin fapte, iar zavistia se va domoli.
Inca putina silinta si ea, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va stinge de
tot. Lasand-o insa in voia ei, te va chinui, te va usca si te va baga
in mormant, daca nu te vei birui pe tine insuti si nu te vei sili sa
faci bine celui pe care il pizia o pauzasti.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(I Cor. 15, 39-45; Lc. 4, 31-36). "Daca nu credeti ca Eu sunt,
veti muri in pacatele voastre" (In. 8, 24). "Nu este sub cer nici un
alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi" (Fapte
4, 12). Avem nevoie sa primim iertarea pacatelor, si n-o putem primi
altfel decat prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, cu conditia sa nu
dorim a starui in deprinderile si faptele pacatoase; fiindca atunci
cand pacatuim, numai pe El Il avem mijlocitor inaintea Tatalui. Cel ce
si-a dat cuvantul ca se va infrana de la pacate trebuie sa primeasca
harul impreuna-lucrator al Preasfantului duh, iar acesta s-a pogorat pe
pamant numai dupa ce Domnul, inaltandu-Se, a sezut de-a dreapta lui
Dumnezeu-Tatal si se da numai celui ce crede in aceasta minunata
iconomie a mantuirii noastre si cu aceasta credinta se apropie de
dumnezeiestile Taine randuite prin Apostoli in Sfanta Biserica a
Domnului. Asadar, cel ce nu crede in Domnul asa cum este El nu poate fi
curatit de pacate. Necuratindu-se de pacate, va si muri in ele; iar
murind in ele va fi si judecat dupa intreaga lor greutate. Cel ce vrea
sa faca bine cuiva cu facere de bine care ramane in veci, sa il
calauzeasca in credinta in Domnul, in credinta cea adevarata, care nu
ingaduie filozofari desarte si clatinari. Iar cei care fatis sau pe
ocolite clatina credinta in Domnul trebuie socotiti ca raufacatorii a caror
nelegiuire ramane in veci, fiindca ei pricinuiesc un rau pe care nimic
nu-l poate indrepta si a carui putere se intinde pe intreaga vesnicie.
Nu ii poate indreptati nestiinta, intrucat cum este cu putinta sa nu
cunosti acel adevar care este invederat intregii lumi? Nu ii
indreptatesc parutele lor argumente, caci daca ii iei la bani marunti,
puterea lor va incepe indata sa se clatine si se va dovedi ca alt
sprijin nu poate fi pentru oameni, afara de credinta in Domnul. Se
leapada de credinta cei care nu cerceteaza cum se cuvine temeiurile si
credinta si invataturaile de care se tin. Cercetand in amanuntime
conditiile trebuincioase mantuirii, ajungem la convingerea ca ele pot
fi implinite numai cu ajutorul lui Dumnezeu Care S-a intrupat, a murit
pe cruce si a trimis pe pamant pe Duhul Sfant. Aici este esenta
credintei crestine. Cel care crede asta cu adevarat nu va muri nicicum
in pacatele sale, fiindca poarta in sine acea putere care aduce
miluirea; iar cel care nu crede este deja osandit, fiindca poarta in
sine insusi osandirea.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Dumnezeu n-a promis zile fara osteneala, zambet fara mahnire,soare fara nori dar a promis putere pentru fiecare zi,mangaiere pentru lacrimi si lumina pentru drum.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Sfantul Ioan Gura de aur – Cuvinte alese
Trebuie s-o rupem cu cei rai
Cei ce cladeau turnul lui Babel se intelegeau bine, pentru raul lor; si tot ei se despartira pe urma, impotriva lor insisi, dar spre binele lor. Unirea tovarasilor lui Core era rea, dezunirea lor fu buna. Rea, intelegerea lui Iuda cu Iudeii. E cu putinta, asadar, ca dezunirea sa fie un bine, iar unirea un rau. De aceea este zis: "Daca ochiul tau te supara, scoate-l; iar de te supara picioarul tau, taie-l!" Asa este si cu prieteniile si cu anturajul - se aleg pentru un scop religios-moral inalt. Se cade sa zicem, asadar, ca intelegerea nu-i totdeauna si în toate imprejurarile folositoare - dupa cum ruperea nu-i totdeauna vatamatoare.
Zic acestea ca sa fugim de rai - si sa ne lipim de cei buni.
Taiem din trupul nostru partile atinse de cangrena si care nu se mai pot tamadui, temandu-ne ca nu cumva stricaciunea sa treaca si la cele sanatoase. Le taiem nu fiindca le dispretuim, ci ca sa pastram pe celelalte. Cu atat mai mult se impune responsabilitatea si cu referire la anturaj. De ne este cu putinta, sa indreptam lucrurile cu delicatete, cu intelepciune, dar si cu fermitate.
Trebuie sa ne ferim de tot ceea ce ne
impinge spre pacat
Sa bagam de seama cursele si sa ne departam de ele. Sa bagam de seama prapastiile si sa nu ne apropiem de ele. Va fi dovada de intelepciune a fugi nu numai de pacat, dar si de ceea ce, parand neinsemnat, ne ademeneste spre greseli. De pilda, rasul, vorbele necugetate, nu sunt tinute drept pacate grele si totusi din ras ies vorbele rusinoase, si din vorbele rusinoase faptele inca si mai rusinoase. Vorbele zadarnice si rasul zamislesc adesea ocara si batjocura; ocara si batjocura, loviturile si ranirile, uciderea. Asa ca, de vreti sa apucati pe o cale inteleapta, feriti-va nu numai de vorbele rusinoase, de faptele rusinoase, de lovituri, de raniri, de ucideri - ci înca si de rasul necuvenit si vorbele necugetate, pentru ca acestea radacini sunt relelor mai mari care vin dupa aceea. De aceea Pavel a zis: "Vorbirea desarta si gluma proasta sa nu iasa de pe buzele voastre". Este aceasta, se pare, putin lucru in sine insusi, dar din el ies, pentru noi, rele mari. Sa ne ferim nu numai de greseli, dar si de ceea ce pare neinsemnat si ne impinge, incetul cu incetul, spre deosebite pacate. Cel ce merge catre prapastie, chiar de nu cade, dar se cutremura, se intampla ca aceasta cutremurare sa-l faca sa se clatine si sa se prabuseasca in gol. Tot asa, daca in loc de a ne departa de pacate, calatorim alaturi de ele, vom trai necontenit cu teama si adesea vom ceda lor...
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(II Cor. 9, 6-11; Lc. 5, 1-11). O noapte intreaga s-au ostenit pescarii
si nu au prins nimic; insa cand Domnul a intrat in luntrea lor si, dupa
ce a propovaduit, le-a poruncit sa arunce mrejele, au prins atata
peste, ca nu puteau sa-l scoata si li se rupeau mrejele. Aici avem o
comparatie intre munca de orice fel lipsita de ajutorul lui Dumnezeu si
munca la care ajuta Dumnezeu. Atata vreme cat omul se osteneste de unul
singur si vrea sa dobandeasca ceva numai prin propriile-i puteri, totul
ii scapa din maini; atunci cand se apropie de el Domnul, curg bunatati
dupa bunatati. In privinta moral-duhovniceasca, faptul ca reusita nu
este cu putinta fara Domnul este limpede: "Fara Mine nimic nu veti
putea face", a grait Domnul. Si aceasta lege lucreaza in oricine.
Precum ramura rupta de trunchi nu numai ca nu face roade, dar se usuca
si isi pierde puterea de viata, asa si oamenii, daca nu raman in
partasie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptatii, atat de
pretioase pentru viata vesnica. Vreun lucru bun tot mai poate sa fie in
ei, dar bun numai la aratare, insa de fapt lipsit de pret, asa cum
marul paduret poate fi frumos la infatisare, dar daca-l iei si-l gusti,
e acru. Si in privinta celor din afara, a celor lumesti, legea asta se
poate proba pe viu: se zbate cate unul, se zbate si nimic nu iese; insa
cand se pogoara binecuvantarea lui Dumnezeu, roadele incep sa apara.
Cei ce iau aminte la sine si la caile vietii cunosc din experienta
acest adevar.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela