Postul Mare (2)

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

io iar am depresie...si senzatia ca tot ce fac e degeaba, cum se scapa de treba asta urata?
uuuuf.O sa ma mai duc la spovedit...dar cu siguranta ca sunt asa de pacatoasa ca n-o sa ma rezolv niciodata.Si colac peste pupaza Sofia n-a vrut sa ia impartasania, adica a apucat ligurita dar cand a dat de gust a scuipat...n-ar fi scuipat daca o lasa sa ia doar odata, dar a vrut sa ii dea toata ligurita( normal)si ea s-a simtit f jignita de "tratamentul "asta.
Unde mai pui ca se uita lumea la noi ca la posedati (desi nu m-a afectat propriu zis)
oricum, mi-a promis Sofia ca data viitoare nu mai scuipa
Si i-a dat voie sa ia painica, mai vroia una
Nu-mi fac asa mari probleme, e clar ca n-a fost obisnuita.
Si a trbuit sa ies imediat cu ea ( oricum am ajuns f tarziu) si n-am apucat sfarsitul slujbei...

Voi unde mergeti la biserica(cele din bucuresti)
Noi mergem la biserica sf Troita, undeva in zona Mall Vitan.E superba slujba acolo.



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Irina, sa-ti fie de folos!



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

Draga Sabina, si eu, de cele mai multe ori, trebuie sa plec ca al meu Calin, dupa impartasanie, ca nu mai are rabdare, si cred ca i se face si foame. Uneori, se intampla sa mai vrea sa stea, dar rar se intampla asta.

Nici el nu a vrut sa se impartaseasca primele dati cand am venit cu el, dar acum de abia asteapta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lexi spune:

am trecut si noi prin refuzul impartasaniei la grupa mica; la inceput, adica pe la vreun an, era ok, la un an jumate am schimbat localitatea, deci implicit si biserica/preotul, cel nou fiind ceva mai impunator si nu prea cu lipici la cei mici. al meu nu era singurul care nu deschidea gurita, asa ca nu m-am sinchisit de gurile si privirile "binevoitoare", iar parintele avea buna inspiratie sa ne invite la sfarsitul slujbei, cand lumea se va fi rarit in biserica si ar fi avut timp mai mult de negociat cu prichindeii.

ca tertip, la noi a prins foarte bine mituirea juniorului, cand plecam de acasa ii aratam o bombonica sau o masinuta mititica si ieftina (cinzeci de centi), iar dumnealui intelegea ca e musai sa deschida gurita daca vrea sa le primeasca mai apoi.
vreun an jumate si douazeci de bombonele si masinute mai tarziu, situatia s-a stabilizat, acum ne impartasim fara tam-tam si chiar cu placere (la 6 ani).

la grupa si mai mica (2 anisori), experienta se repeta, astept insa sa dea de gustul masinutelor, pentru ca, deocamdata, nu ne plac decat pietricelele de pe strada si orice nu e jucarea. :-)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by Sabina

io iar am depresie...si senzatia ca tot ce fac e degeaba, cum se scapa de treba asta urata?uuuuf.



iti zic ce-mi zic eu mie cand obosesc la fel. normal ca e degeaba. tot ce facem e degeaba, trecator, in van, ca e facut aici pe pamant. dar, chiar nu e nici o bucurie in asta? ba e. chit ca mai si pierzi una-alta, multumirea stradaniei e acolo, niepieritoare. poate tocmai asta de apropie inca putin de Dumnezeu: ca stim ca e tot ce e lumesc e in van, si totusi mergem inainte ca si cand am dura vesnicia cu sperantele, caderile, zbaterile noastre. uite la sisif, crezi tu ca de prost mai cara el inca o data bolovanul ala in varf de munte? crezi ca nu stia ca se va prabusi inca o data? cred ca tot ce conteaza e drumul pana in varf, nu ca o iei mereu de la capat.

bineinteles ca nu-mi trece "oboseala" automat cand imi tin discursuri de-astea ,dar macar imi reamintesc sa-mi accept, intelegandu-mi, conditia. nu uita de rugaciune.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

anooooo , da tu faci ceva, eu cand ajung in starile astea nu mai pot sa fac nimic...nici opera n-am terminat-o...sunt intr-o mare buda cum s-ar zice,nu problema ca totu e desertaciune ma macina pe mine, ci ca desi incerc si una si alta tot nu ies din lenea asta, parca mi s-a atrofiat si creieru, da rau de tot,si nu ma mai gasesc deloc.
eh, acu am zis tot, macar sa nu aveti cine stie ce mare impresie despre mine, ca-i sigur falsa
si da, stiu ca rugaciunea salveaza, numai ca problema e de concentrare, pana si de la rugaciune imi zboara mintea .
Multumesc mult si la fetele care mi-au zis ce-i cu impartasitu la grupa mica



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Sabina, ce faci tu nu se masoara cu masuri mici. mie mi se intampla sa fiu coplesita pur si simplu de cat am de invatat pentru scoala si imi vine sa dau cu cartile pe fereastra si sa-mi dau palme cine m-a pus sa ma inscriu la atatea cursuri de-odata, plus job, plus restul. dar nu-i bai, ca asa o sa fac si semestrul urmator, altfel geaba practica. :)) cand imi obosesc creierii si spiritu' de nu mai stiu de mine, ma duc si iau o carte din biblioteca sa citesc si nu ma gandesc la nimic. sau ma urc in masina si ma duc hai-hui prin imprejurimi cu un geamantan de muzici dupa mine numa bune sa te scoale din agonie chiar, sau iau cainele si ma duc pe malul raului si stau acolosha fara sa ma gandesc la nimic pana mi se usuca mintea de ganduri si griji, se goleste adica. se cheama time out, pauza, fuga lasha, moment sa reincarcam bateriile, cum vrei sa-i zici. dar la mine nu plange nimeni de foame, ca al meu sot gateste mai bine ca mine. la tine e altfel, ai familie mare si responsabilitati pe masura. eu zic ca te simti epuizata ca esti la granita dintre doua lumi si trecerea de colo-colo toata ziua buna ziua, adica intre compozitie si calitatea de mama gospodina+sotie perfecta (mai tii minte cum te certa cineva pe-aici? :)), e devastatoare la creatori. plus sentimentele de vinovatie, cand esti intr-o parte de ce nu esti in ailalta si tot asa. de-aia incremenirea asta. ti-as spune ceva, dar mi-e ca o iei ca sarea pe rana: nu-ti dori sa-ti treaca starile astea, ca se duce si creatia odata cu ele. si sa vreau si nu mai pot fi cum am fost in starile alea de transa cand ma credeam si chiar eram geniala. acu, oboseala si-atat. care, ce poezie sa produca la o adica?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns star33 spune:

quote:
Originally posted by joanna

Tot de la parintele Epifanie pentru cei ce isi doresc casatorie fericita cu om bun.
'Aflarea persoanei potrivite pentru casatorie este problema genunchilor(metaniilor)'


Draga Joanna, acest sfat mi se potriveste mie de minune!. Acum cred ca pentru orice lucru pe care il dorim in viata este nevoie sa ne punem genunchii la treaba.

Fetelor, astazi, miercuri, se citeste Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul, nu uitati sa mergeti la biserica (aici la noi se citeste seara de la ora 18).

Uitati aici cateva cuvinte despre acest foarte important
canon: http://biserica.org/Publicatii/1996/NoX/16_index.html, iar Canonul se poate citi aici: http://saraca.1plan.net/rugaciuni/canonul_cel_mare.htm.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daro26 spune:

Sabina, draga, eu zic sa mergi fuguta din nou la spovedit si sa vorbesti cu duhovnicul si despre starea de depresie. Te vei simti mai bine cu siguranta. In plus vei castiga mai multa rabdare si vei primi sfaturi pt astfel de stari. Depresia asta a ta e o incercare. Trece ea, cu ajutorul lui Dumnezeu. Si o sa rasara iarasi soarele!

Va redau ce spune I.P.S. Bartolomeu Anania (iar nu stiu de unde am conferinta, al meu sot a facut rost de un cd). Incercarile noastre mai mici sau mai mari sunt suferinta - crucea noastra - pe care trebuie sa ne-o asumam. In ce fel? Sa recunoastem ca suferim pentru pacatele noastre, asa cum a facut talharul de pe cruce, cel caruia Mantuitorul i-a spus : "Astazi vei fi cu mine in rai". Si sa stim ca in suferinta nu suntem niciodata singuri, Mantuitorul Hristos ne ajuta sa ridicam si sa ne purtam crucea atunci cand cadem obositi sub greutatea ei. Cuvintele I.P.S. Bartolomeu Anania sunt mult mai miscatoare, povesteste ceva si din suferinta inchisorii prin care a trecut, eu doar am incercat sa rezum (fara talent...).

Fetelor, va citesc zilnic, chiar daca nu scriu prea des. Va urez post cu folos in continuare si... spor la curatenie (si cea din casa, dar si cea din suflet)!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns joanna spune:

Irina,sa iti fie de folos si sa fii sanatoasa!
Sabina,vorba Roxanei,fugi din nou la spovedanie ca ai nevoie de ajutor( cu totii avem).Star 33 bucurie in suflet si dragoste de Dumnezeu... ca nu te uita.
Sa va fie sanatosi copilasii si sa va reprezinte linistea casei (cum spunea Parintele Arsenie Boca).Conchita(tu esti o persoana tare deosebita,dupa umila mea parere)sa-ti dea Dumnezeu spor si organizare buna in ceea ce faci!Anca tu cum mai esti?
Va pe toate,post usor ,spor in toate si lumina in suflete!

Joanna

Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.

Parintele Arsenie Boca

Mergi la inceput